Acţiune în constatare. Sentința nr. 1054/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1054/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1054/2015
Dosar nr._ - acțiune în constatare-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1054
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea cererii formulate de reclamanții N. S.-F. și N. L.-C. în contradictoriu cu pârâta B. Comerciala Româna S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 04.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înaintată acestei instanțe la data de 21.07.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanții N. S.-F. și N. L.-C. au chemat în judecată pe pârâta B. Comerciala Româna S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
constatarea existenței clauzei abuzive privind dobânda variabila inserată la pct. 5 teza a Il-a, 6 si 7 din contractul de credit bancar; constatarea existenței clauzei abuzive privind comisionul de administrare de 13.05 euro lunar, privind comisionul de acordare credit de 2,50% si comisionul de transformare inserata la pct. 8 lit. b, c si e din contractul de credit bancar; anularea clauzelor abuzive menționate mai sus; obligarea pârâtei să restituie suma de 662,50 euro reprezentând contravaloare comision de acordare credit și 1096 euro reprezentând comision de administrare încasat în perioada 09.08._14 sau contravaloarea în lei la cursul BNR valabil la data plătii efective; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată de la data plății fiecărei rate reprezentând comision de acordare credit și comision de administrare perceput nelegal în baza clauzelor contractuale anulate până la data restituirii efective; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Au precizat că determinarea sumei de 662.50 euro respectiv 1096 euro solicitata a fost efectuata prin aplicarea procentului de 2,50% la suma împrumutata si respectiv prin însumarea aritmetica a tuturor sumelor reprezentând comision de administrare încasate la banca de 13.05 euro in perioada 09.08.2007 — 01.08.2014.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că între părți s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.3O82/09.08.2007, pentru suma de_ euro reprezentând un credit imobiliar pentru cumpărarea unui imobil, creditul fiind ipotecar si pentru o perioada de 360 luni.
În cuprinsul acestui contract, la pct. 5 s-a stabilit o dobânda curentă de 5,8% pe an si care era fixa in primul an, incepand cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 6 si 7 din contract si variabila ulterior, iar dupa acest termen, dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile băncii, la care se adaugă 1.20 p.p.
La pct. 6 din contract s-s stabilit ca nivelul dobânzii curente se stabilește de banca in funcție de serviciul datoriei împrumutatului astfel: daca împrumutatul nu înregistrează credite sau dobânzi restante in lei sau valuta sau acestea sunt de pana la 7 zile inclusiv, dobânda curenta este cea înscrisa la pct.. 5, daca împrumutatul înregistrează credite sau dobânzi restante in lei sau valuta cuprinse intre 8 si 30 zile, dobânda curenta este dobânda curenta este cea înscrisa la pct.. 5 la care se adaugă 1 punct procentual si daca împrumutatul înregistrează credite sau dobânzi restante in lei sau valuta de peste 31 zile, dobânda curenta este dobânda curenta este cea înscrisa la pct.. 5 la care se adaugă 2 puncte procentuale.
La pct. 7 din contract, s-a prevăzut ca dobânda majorata in funcție de serviciul datoriei in cazul creditelor restante este pana la 30 zile, dobânda curenta înscrisa la pct.. 5 la care se adaugă 3 puncte procentuale si peste 31 zile inclusiv, dobânda curenta înscrisa la pct.. 5 la care se adaugă 3 puncte procentuale.
Aceste clauze privind dobânda au făcut ca banca, in mod unilateral sa modifice suma lunara care trebuia sa o rambursam ca si rata, creând astfel o insecuritate si o lipsa de predictibilitate in ceea ce privește executarea contractului încheiat intre parți.
In același contract, la pct. 8 s-au stabilit comisioanele percepute de banca, comisioane care sunt variabile in funcție de evoluția pieței financiar bancare si si s-a stabilit un comision de acordare credit de 2,50% flat, un comision de administrare lunar de 13,05 euro reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat si un comision de transformare pentru prima solicitare - flat de 0,50% flat si pentru următoarele solicitări - flat de 1,00% flat.
Contractul de credit încheiat cu banca este un contract ipotecar, la pct. 9 stabilindu-se instituirea unei ipoteci asupra unui apartament situat in Drobeta T. S..
Au precizat că nu li s-au pus la dispozițiile condițiile generale de creditare si nu sunt in posesia unui astfel de document, astfel încât, in temeiul art. 293 C. proc. civ., a solicitat a se pune in vedere paratei sa depună la dosar acest act.
Contractul de credit bancar intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutații au calitate de consumator, iar banca de comerciant, astfel încât clauzele menționate anterior au caracterul de clauze abuzive în sensul legii, acestea încălcând prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, act normativ prin care s-a transpus Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorul, va fi considerată abuzivă o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului si contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ cu drepturile și obligațiile părților.
Totodată, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca fiind abuzivă, în cazul în care nu a fost negociată direct cu consumatorul și dacă a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum se întâmplă în cazul contractelor standard preformulate.
De altfel, potrivit jurisprudenței constante a CEDO - Hotărârea din 27 iunie 2000 Oceania Grupo Editorial și Salvat Editores C-240/98 - C - 244/1998 s-a apreciat că sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva nr. 93/13/CEE se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un vânzător sau furnizor, în ceea ce privește atât puterea de negociere cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora.
Prin urmare, având în vedere că în perioada 09.08.2007 pana in prezent, respectiv data încheierii convențiilor de credit și data introducerii cererii introductive, pârâtele au încasat un comision de acordare a creditului si respectiv comisionul de administrare se impune constatarea existenței clauzelor abuzive menționate în considerentele anterioare, anularea lor și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestora.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 4, alin. 2, art. 6 din Legea nr. 193/2000, art. 1092 din vechiul cod civil si pe celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul cererii.
În dovedirea cererii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii introductive pentru dovedirea tuturor capetelor de cerere si a depus în copie certificată cărțile de identitate, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3082/09.08.2007, grafic de rambursare începând cu data de 07.08.2014, grafic de rambursare începând cu data de 07.09.2007, grafic de rambursare începând cu data de 07.04.2012, grafic de rambursare începând cu data de 07.06.2011.
În temeiul art. 293 C. proc. civ., au solicitat a se pune in vedere paratei BCR SA să depună la dosar condițiile generale la contractul de credit.
În temeiul art. 29 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru au precizat că cererea introductivă este scutită de taxă judiciară de timbru.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâților un exemplar al cererii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 16.10.2014 pârâta B. Comerciala Româna S.A. a formulat întâmpinare prin care a
solicitat în principal, respingerea acțiunii, ca efect al admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, sau ca neîntemeiată, în ambele cazuri cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia, totuși, ca oportună adaptarea dispozițiilor contractuale, exclusiv din perspectiva transparenței mecanismului de calcul a ratei dobânzii variabile, a formulat, în temeiul art. 209 C. Proc. Civ. și următoarele, prezenta cerere reconvențională, solicitând ca instanța de judecată să adapteze contractul în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii, aplicând o dobândă variabilă la valoarea EURIBOR la 6 luni + 5,5% și un comision de administrare în cuantum de o lei, conform ofertei trimise clienților nr. DJ-_/19.09.2014, atașată prezentei întâmpinări.
În prealabil, a solicitat în temeiul art. 148 (1) coroborat cu art. 194 (c) si art. 196 (1) NCPC ca instanța de judecată să pună în vedere reclamanților să precizeze tipul, cuantumul și modalitatea de calcul al dobânzii pe care aceștia o solicită în continuare în derularea convenției de credit.
Față de petitele cererii de chemare în judecată, a invocat excepția prescripției dreptului de a mai solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit.
Astfel cum s-a statuat în doctrină, nulitatea ce intervine în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativă, având la bază viciile de consimțământ care sunt invocate de către clienții Băncii, considerate a fi existente în momentul încheierii contractelor de credit sau a actelor adiționale2, și care nu pot fi apreciate decât de la caz la caz, în funcție de situația particulară a fiecărui client.
Perioada în care o astfel de acțiune, prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale pornind de la o lipsă de claritate a exprimării consimțământului din momentul încheierii contractului, poate fi inițiată, este de maxim 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 (facem precizarea că potrivit art. 6 alin. 4 din Codul Civil actual, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legii care le-au instituit, deci legii vechi).
Acest termen este suficient de îndelungat pentru a permite consumatorului să sesizeze discrepanța dintre condițiile în care a crezut că a contractat, și condițiile pe care banca le aplică în fapt, fiind mai mult decât firesc ca pasivitatea consumatorului să fie sancționată prin aplicarea prescripției.
Această sancțiune este întru totul aplicabilă în prezenta cauză, având în vedere că Reclamanții au înregistrat acțiunea la aproape 7 ani după încheierea contractului, timp în care au achitat lunar dobânda și comisioanele.
In acest sens s-a pronunțat și Judecătoria Sectorului 3 București, prin Sentința civilă nr. 6602/22.04.2013 din dosarul nr._/301/2012, considerând că aceeași soluție se impune și cu privire la cererea reclamanților de restituire a sumelor achitate în temeiul dispozițiilor contractuale, sume care au fost achitate cu mai mult de 3 ani anterior înregistrării prezentei acțiuni.
Raportat la data introducerii acțiunii (21.07.2014), legea oferă reclamanților posibilitatea teoretică de a revendica sume plătite către subscrisa doar ulterior datei de 21.07.2011.
În consecința, sumele achitate în perioada 09.08._11 sunt prescrise.
A invocat netemeinicia cererii de chemare în judecată având în vedere că, clauzele sunt asociate cu obiectul contractului și sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, prin urmare cererea de chemare în judecata este inadmisibilă din perspectiva prevederilor Legii 193/2000.
Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil".
Dispoziția corespunzătoare din Legea 193/2000 este cuprinsă în art. 4 alin 6: „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbai ușor inteligibil."
Prin urmare, dobânda și comisioanele percepute de bancă sunt componente a prețului creditului, preț care formează obiectul principal al contractului, fiind exceptate în cauză de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin 6 din Legea 193/2000.
În același sens, este și opinia Curții Supreme a Marii Britanii în cauza The Office of Fair Trading v Abbey N. pic & Others, în care instanța a decis că acele comisioane bancare percepute pentru depășirea limitei de credit, reprezintă o componentă esențială a considerației băncilor, făcând astfel parte din obiectul contractului de credit.
În consecință, modalitatea de determinare a comisioanelor ca elemente ale PREȚULUI contractului, NU poate fi analizată din perspectiva clauzelor abuzive, în acest sens convergând atât dispozițiile din legislația națională, cât mai ales prevederile comunitare.
A susținut că banca nu a impus reclamantului să semneze o convenție de credit pe care nu dorea să o încheie. Dimpotrivă, aceștia au avut inițiativa demarării raporturilor contractuale cu Subscrisa, prin formularea cererii de acordare a creditului.
Instanța învestită cu soluționarea prezentului litigiu, trebuie să ia în calcul și obligația consumatorului de a manifesta un nivel minim de conștientizare, el neputând profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț.
Rata dobânzii precum și mecanismul de formare al acesteia este elementul cheie despre care B. își informează clienții de la primul contact referitor la încheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglării concurenței între bănci.
Cuantumul dobânzii de referință variabilă era afișat în permanență la sediul Băncii, în acest sens, solicităm instanței să constate că din cauza caracterului variabil (n.n. care poate să aibă diferite valori, de la caz la caz, sau și în funcție de timp), cuantumul dobânzii nu putea fi trecut în contract, nefiind un cuantum fix.
La punctul 5 din contract este specificat în mod clar: „...dobânda curentă este de 5,8 % pe an și este fixă în primul an și variabilă ulterior.(...)Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,20 p.p.
Totodată, instanța va constata că prevederile prin care sunt reglementate comisioanele sunt stipulate într-un limbaj clar și ușor de înțeles. Prin urmare, având în vedere că clauzele atacate de reclamanți sunt clar și inteligibil exprimate, instanța va constata că este inadmisibilă supunerea lor controlului judecătoresc în ce privește caracterul abuziv.
În subsidiar, dacă instanța ar aprecia că poate controla presupusul caracter abuziv al clauzelor întrucât limbajul acestora nu ar fi inteligibil, arătăm că aceste clauze nu întrunesc caracteristicile clauzelor abuzive, astfel cum sunt prevăzute în art. 4 din legea 193/2000.
A mai susținut pârâta că, clauzele contractuale au fost negociate, iar singura consecință pe care Legea 193/2000 o atribuie caracterului preformulat al anumitor clauze este instituirea unei prezumții
relative la lipsa de negociere Această prezumție de lipsă a negocierii de la care pleacă prevederile Legii 193/2000 are în vedere exclusiv acele contracte în care nu există nicio clauză pe care consumatorul să o poată negocia.
În situația contractului de credit dedus analizei, solicită a se observa că, pe de o parte, clauzele invocate de către reclamanți nu sunt clauze preformulate, și, pe de altă parte, conținutul lor a fost stabilit de comun acord între părți. Din specificitatea modului de formare al contractelor prin care Subscrisa comercializează produsele bancare, reiese faptul că fiecare contract de credit este formată din Condiții Generale și Condiții Speciale.
La momentul contractării, reclamanților le-a fost remis Contractul de credit în integralitatea sa, atât Condițiile Speciale ce urmau a fi stabilite, precum și Condițiile Generale, acestea din urmă făcând parte integrantă din contract nu doar sub aspect reglementar, dar și din punctul de vedere al instrumentum-ului.
Un element important pe care părțile îl negociază este moneda creditului, aceasta fiind aleasă exclusiv de către clientul-consumator, și determinând o mare parte a cuantumului costurilor Băncii, și implicit un anumit cuantum minim al ratei dobânzii.
Reclamantul a semnat în cunoștință de cauză clauzele referitoare la modificarea ratei dobânzii și nu poate susține că B. a ascuns această clauză în cuprinsul Condițiilor Generale, preformulate, deoarece ea se afla în cadrul Condițiilor Speciale. în cadrul special destinat determinării dobânzii.
Având în vedere că aceștia au semnat Contractul de credit și au stabilit, împreună cu reprezentantul Băncii, Condițiile Speciale aferente fiecărui contract în parte, nu se poate considera că aceste clauze nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru părți, reclamantul declarând la finalul Contractului de credit că „...am citit, înțeles și mi-aufost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc în întregime...."
Clauzele contestate nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului. Dimpotrivă, o decizie de eliminare a acestor clauze ar determina un dezechilibru semnificativ în defavoarea băncii din moment ce duce la acordarea unui credit cu titlu gratuit de către o societate bancară obligată să funcționeze pe principiile obținerii de profit.
Dobânda percepută în contractul de credit nu creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea clienților (pct. 5 din Condiții speciale de creditare). Dobânda este standardizată și s-a modificat în strictă conformitate cu prevederile contractuale, neexistând un dezechilibru.
Clauzele din Condițiile Generale de Creditare - Anexă la contract vin să expliciteze mecanismul de determinare al diferitelor tipuri de dobânzi percepute de BCR pentru diferitele tipuri de produse bancare, dând îndeajuns de multe informații clienților, pentru ca aceștia să aibă reprezentarea modului în care va funcționa mecanismul de stabilire a dobânzii curente.
Dobânda de referință variabilă a BCR reprezintă o dobândă standardizată, unică pentru toată plaja de produse financiare destinate persoanelor fizice.Aceasta este afișată în permanență la sediile BCR, alături de ceilalți indici de referință în raport de a căror fluctuație sunt determinate dobânzile percepute de către Bancă pentru creditele acordate.Structural, dobânda de referință variabilă apare ca fiind o reflecție a costului resurselor de creditare pe care B. este nevoită a-1 plăti în scopul obținerii lichidităților necesare în vederea acordării de credite către populație, toate aceste costuri stabilindu-se și având la bază Reglementări ale BNR.
În același timp, a arătat pârâta, că variația dobânzii în funcție de dobânda de referință internă a furnizorului de servicii financiare este permisă de normele dreptului consumerist.
Acordul părților este clar, exprimarea absolut inteligibilă, astfel clauza trebuie exceptată de la controlul judecătoresc in baza art. 4 lin 6 din Legea 193/2000.
A mai invocat pârâta influența riscului de țară asupra ratei dobânzii la credite, arătând că riscul de țară reprezintă probabilitatea pierderilor din activități internaționale, ca urmare a unor evenimente economice, sociale și politice specifice fiecărei țări în parte.
Pentru a-și acoperi cheltuielile curente, Statul Român se împrumută de pe piața bancară internațională, la o dobândă variabilă, compusă din EURIBOR+ RISCUL DE ȚARĂ. în luna aprilie 2012 riscul de țară era de 3,6 pp. O instituție bancară nu se poate împrumuta la o rată a dobânzii mai mică decât cea la care se împrumută Statul Român.
În concluzie, susținerea reclamanților conform căreia variația dobânzii se face discreționar este eronată. Comisioanele bancare percepute în contractul de credit nu creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea Băncii.
Se poate observa cu ușurință că în Condițiile speciale ale contractului de credit, fiecare comision este exprimat printr-un procent sau o sumă sau exprimat atât prin procent cât și prin sumă, fiind îndeplinită condiția limbajului clar și inteligibil.
Prin Contractul de credit încheiat de BCR cu împrumutatul s-au prevăzut comisioanele percepute de bancă pentru creditul pus la dispoziție, ca parte a costului creditului - „prețul contractului". Potrivit contractului, aceste comisioane se plătesc lunar, într-un anumit cuantum clar determinat în contract.
Cu privire la comisionul de transformare pentru prima și următoarele solicitări (art. 8d și 8.e) menționăm că acest comision se percepe doar când există o solicitare din partea împrumutatului de a schimba moneda creditului (de ex. din lei în euro). Reclamanții, neavând o asemenea solicitare, nu li s-a perceput un asemenea comision.
Lipsa caracterului abuziv al comisionului de acordare rezultă din faptul că acesta a fost perceput reclamanților o singură data, respectiv la data acordării creditului, acesta fiind pe deplin conștient de existența și întinderea acestei obligații.
Comisionul de acordare se percepe pentru activitățile de punere la dispoziția clientului a creditului și cuprinde costurile cu deschiderea contului de credit, punerea la dispoziția clientului în contul de curent a sumei de bani provenind din credit și a graficului de rambursare și analiza proriu-zisă a actelor provenind de la aceasta. Prin urmare, contraprestația băncii pentru perceperea acestui comision există și este bine justificată.
Cu privire la comisionul de administrare a precizat că acesta este un element al prețului Băncii.
Așadar, este firesc ca acest comision să fie prevăzut în cuantum fix, constant pe toată perioada de creditare, pentru că implicarea băncii și serviciul prestat nu scade nici calitativ, și nici cantitativ, pe măsură ce suma împrumutată este rambursată.
Totodată a susținut că, clauzele prevăzute la punctele 6 și 7 nu creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorilor arătând că reclamanții solicită eliminarea acestor articole, în baza Legii 193/2000, însă fără a motiva in orice fel de ce solicită acest lucru, de ce reglementările sale nu respectă prevederile Legii 193/2000.
Dispozițiile contractuale cuprinse la art.6 și 7 reglementează, în fapt o dobândă penalizatoare, aplicabilă împrumutaților ori de câte ori întârzierile la plată înregistrate de acesta se încadrează în intervalele explicitate la articolele menționate.
Cu privire la inadmisibilitatea restituirii prestațiilor executate deja de reclamanți în temeiul clauzelor pretins abuzive a susținut că premisa de la care pornesc reclamanții este una greșită, sensul legislației speciale a protecției consumatorilor, nefiind acela de a distruge acordul de voințe exprimat valabil la momentul semnării, ci acela de a stopa producerea efectelor considerate prea oneroase pentru consumator, și doar în măsura reechilibrării prestațiilor.
De aceea se consacră în cuprinsul art. 4 din Legea nr. 193/2000, condiția referitoare la producerea unui dezechilibru semnificativ, care prin constatarea caracterului abuziv al clauzei, să poată fi corectat / ajustat.
În consecință, capătul de cerere ce vizează restituirea sumelor achitate de reclamanți către subscrisa, este inadmisibil în virtutea aplicării dreptului comunitar, ce se bucură de forță juridică superioară oricărei norme de drept național în baza art. 148 alin. 2 din Constituția revizuită.
A solicitat respingerea acestui petit accesoriu și ca urmare a respingerii petitelor principale.
Față de toate aceste considerații, se impune a se constata lipsa de temeinicie a demersului reclamanților, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, și –a întemeiat întâmpinarea pe disp art. 205 lit. d), art 254 și următoarele, art. 292 și următoarele, art. 351 C. pr. Civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Prin rezoluția din data de 20.10.2014 s-a comunicat întâmpinarea către reclamanți, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 24.10.2014 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusa de B. Comerciala R. S.A si întâmpinare la cererea reconvenționala prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale apreciind ca nu pot fi reținute nici apărările formulate in cuprinsul intampinarii.
A susținut că, în primul rând, se invoca prin întâmpinare excepția prescripției dreptului de a mai solicita constatarea caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit, arătându-se ca aceasta cerere este corespondenta unui drept personal, prescriptibil in termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, act normativ in vigoare la data încheierii contractului.
Apreciază ca nu poate fi reținut un asemenea punct de vedere si trebuie sesizat faptul ca in cazul de fata contractul de credit incheiat de noi cu societatea bancara parata este un contract in care nu se executa uno ictu decât obligația paratei de a pune la dispoziția noastră suma de bani imprumutata, iar rambursarea creditului este o obligație cu executare succesiva, la fel si cea privind achitarea dobânzilor si comisioanelor bancare.
Prin urmare, clauza considerata abuziva produce efecte pe tot parcursul derulării contractului.
În ceea ce privește fondul cauzei au arătat că, contractul de credit bancar intră sub incidența Legii nr: 193/2000, întrucât împrumutații au calitate de consumator, iar banca de comerciant, astfel încât clauzele menționate anterior au caracterul de clauze abuzive în sensul legii, acestea încălcând prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, act normativ prin care s-a transpus Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorul, va fi considerată abuzivă o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului si contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ cu drepturile și obligațiile părților.
Prin urmare, având în vedere că în perioada 09.08.2007 pana in prezent, respectiv data încheierii convențiilor de credit și data introducerii cererii introductive, pârâtele au încasat un comision de acordare a creditului si respectiv comisionul de administrare se impune constatarea existenței clauzelor abuzive menționate în considerentele anterioare, anularea lor și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestora.
In ceea ce privește cererea reconventionala, au solicitat respingerea acesteia ca nefondata, un contract fiind guvernat de principiul libertății contractuale iar părțile nu pot impune clauze nelegale nici chiar cu ajutorul instanței de judecata.
Prin rezoluția din data de 03.11.2014 s-a fixat primul termen de judecată la data de 03.12.2014, cu citarea părților, pârâta cu duplicatul întâmpinării la cererea reconvențională și cu obligația de a depune răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 03.12.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit invocate de pârâta B. C. ROMÂNĂ SA prin întâmpinare.
În scop probator, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat să se constate existența clauzelor abuzive din contractul de credit nr.3082/9.08.2007 în ceea ce privește dobânda variabilă, comisionul de administrare, comisionul de acordare credit și comisionul de transformare, restituirea sumelor încasate cu acest titlu, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, iar pârâta, prin cererea reconvențională, a solicitat ca instanța să adapteze contractul în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii, prin aplicarea unei dobânzi variabile la valoarea EURIBOR la 6 luni + 5,5%.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 193/2000, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Este adevărat că Legea nr. 193/2000 nu prevede, ca sancțiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora în raport cu consumatorul, însă regimul juridic al acestei sancțiuni este practic identic cu al nulității absolute, acest lucru decurgând din practica Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Astfel, în ceea ce privește natura interesului protejat, norma respectivă ocrotește un interes general, si nu unul individual, fiind evident faptul că legea ocrotește o categorie generică, aceea a consumatorilor, și nu o persoană particulară, strict determinată.
Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislația românească a Directivei nr. 93/13/CEE, ori, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza Mostaza Claro).
Tot în acest sens, în cauza C-76/10 Pohotovost" s.r.o. Vs Iveta Corčkovská, în considerentul nr. 50 s-a precizat ca „dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva nr. 93/13/CEE o asigură consumatorilor, art. 6 din acesta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă, în cadrul ordinii interne, rangul de ordine publică”.
În același sens, în cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule clauzele abuzive ale unui contract, arătând totodată că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți. Există, cu alte cuvinte, un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-și producă efectele".
Așadar, consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, nefiind aplicabilă sancțiunea existentă în cazul nulității relative și anume anularea clauzei respective.
În ceea ce privește nulitatea relativă și cea absolută, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 686 din data de 21.02.2013, prin care a hotărât că, în ceea ce privește stabilirea unor clauze abuzive din contract, este vorba despre nulitate absolută, prin urmare acțiunea este imprescriptibilă.
La data de 9.08.2009, între pârâtă, în calitate de creditoare, și reclamanți, în calitate de debitori, a fost încheiat contractul de credit nr. 3082.
Prin clauza prevăzută la pct. 5 din contract, s-a stabilit că dobânda curentă este de 5,8% pe an și este fixă în primul an și variabilă ulterior; la punctul 6 s-a stabilit nivelul dobânzii curente în raport de creditele și dobânzile restante înregistrate de debitor, iar la pct.7 s-a stipulat dobânda majorată în funcție de serviciul datoriei în cazul creditelor restante: a. până la 30 zile, este dobânda curentă înscrisă la pct.5 la care se adaugă 3pp și b. peste 31 zile inclusiv, este dobânda curentă înscrisă la pct.5 la care se adaugă 3pp.
De asemenea, la pct.8 lit.b s-a prevăzut un comision de acordare credit de 2,50% flat, la lit.c s-a prevăzut un comision de administrare de 13,05 lei lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului, iar la lit.e s-a stipulat comision de transformare pentru următoarele solicitări-flat de 1,00% flat.
Convenția de credit reprezintă un contract de credit bancar, ale cărei clauze intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.
Dispozițiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Iar art. 6 alin. 4 din Legea nr. 193/2000 transpune art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13 și prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil (considerentele de la pct. 44 al hotărârii CJUE– C – 484/08-Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid Piedad).
Sub rezerva analizării acestei prevederi în cadrul fiecărei clauze, se poate constata că nici legea internă, nici directiva europeană nu exclud din start, de la controlul de caracter abuziv, clauzele referitoare la obiectul contractului, fiind reglementată (cu titlu de excepție) posibilitatea analizării acestora, numai în situația în care nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Cum jurisprudența CJUE este obligatorie pentru instanțele românești rezultă că, oricum, instanța avea posibilitatea să analizeze caracterul abuziv al acestor clauze.
În ceea ce privește noțiunea de „clauză abuzivă”, art. 3 din Directiva 93/13 atribuie acest caracter clauzelor contractuale care nu s-au negociat individual și, în contradicție cu exigența de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
În cauza de față, suntem în prezența unui contract de credit ale cărui clauze sunt standardizate, situație dificilă pentru un consumator ce nu are posibilitatea să influențeze natura lor.
Este de notorietate faptul că, în general, înainte de încheierea contractului, băncile fac publică o prezentare a produselor în care sunt prezentate condițiile standard de creditare și prin intermediul cărora consumatorii au posibilitatea să cunoască plafonul de îndatorare, cuantumul dobânzii, durata de rambursare etc., însă, această situație nu echivalează cu negocierea efectivă a clauzelor a căror nulitate s-a cerut a fi constatată, în lipsa unei dovezi clare, scrise a băncii.
Astfel, în ceea ce privește dobânda variabilă, din analiza modului de reglementare, se observă că nu se poate deduce care este mecanismul în funcție de care poate evolua dobânda variabilă, care este formula matematică aplicabilă.
Părțile unui contract de credit nu sunt pe poziții de egalitate, atât din punct de vedere al forței economice, cât și din punct de vedere al cunoștințelor de specialitate și al posibilităților de negociere. Contractul de credit fiind unul de adeziune, consumatorii nu au posibilitatea de a negocia clauzele, ci doar de a semna contractul sau nu, chiar dacă au avut posibilitatea să-l studieze, întrucât informarea nu echivalează cu negocierea.
Conform practicii CJUE, clauzele unui contract bancar, care se referă la prețul contractului, trebuie redactate într-un limbaj clar și inteligibil, astfel încât consumatorul să poată prevedea consecințele economice ale contractului semnat.
Din modul în care sunt redactate clauzele de la pct.5 teza a II-a, 6 și 7 din contract, nu se poate deduce, in mod clar și inteligibil, care va fi evoluția în timp a părții variabile a dobânzii pe care reclamanții trebuie să o plătească băncii, modul de redactare dând posibilitatea băncii să aprecieze unilateral, criteriile în funcție de care va stabili acea componentă a dobânzii, creându-se astfel un vădit dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în defavoarea consumatorilor.
De asemenea, instanța mai reține și reaua-credință a pârâtei la redactarea acestor clauze care conduc la consecințele menționate.
În contractul de credit încheiat de părți, s-a introdus comision de administrare de 13,05 lei lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat. Acest comision, prin modul în care a fost formulat și perceput, fără nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, urmărindu-se perceperea unei sume în plus atât timp cât acesta putea fi prevăzut la valoarea soldului și nu la valoarea creditului contractat.
În cuprinsul contractului nu există precizări cu privire la fundamentul perceperii acestui comision ori destinația acestuia, astfel această clauză este abuzivă în sensul art.4 ain.1 și 6 din Legea nr.193/2000 republicată, deoarece, față de valoarea acestuia pe toată contractului,s-a creat în detrimentul reclamanților și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Și în ceea ce privește comisionul de acordare credit prevăzut la pct.8 lit.b din contract, pe care B. l-a impus la momentul acordării creditului, instanța reține că și această clauză întrunește condițiile ce se desprind din interpretarea art. 4 din Legea nr. 193/2000, respectiv: clauza să fie conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator, în accepțiunea dată de lege acestor termeni; să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, înțelegând prin aceasta faptul că respectiva clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei; să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Analizând valențele juridice ale comisionului denumit „de acordare credit”, prin raportare la aceste dispoziții normative citate anterior, instanța constată că această clauză creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
Acest comision nu are un echivalent într-o contraprestație efectivă a pârâtei, acordarea de credite fiind chiar unul din obiectele de activitate ale băncii. Din moment ce banca acordă credite, câștigul său fiind constituit din dobânda percepută la aceste credite, un comision suplimentar denumit „de acordare a creditului” reprezintă doar un câștig suplimentar, artificial pentru bancă, care se adaugă la câștigul provenit din perceperea dobânzii, fără a reprezenta plata unui serviciu efectiv al băncii.
Mai mult, întocmirea documentației este în sarcina împrumutatului care este obligat să prezinte băncii toate înscrisurile cerute de aceasta pentru constituirea dosarului de creditare, suportând totodată costurile obținerii acestora (inclusiv cel legat de evaluarea imobilului în cazul creditelor ipotecare) și nu se justifică de ce comisionul este direct proporțional cu cuantumul creditului, atâta vreme cât documentația este în principiu aceeași, indiferent de mărimea creditului.
Prin urmare, plata acestui comision nu poate fi apreciată drept o plată din punct de vedere juridic, situație în care dezechilibrul creat în detrimentul consumatorului este evident deoarece suntem în prezența unui contract sinalagmatic, acestuia i s-a perceput plata unei sume de bani fără a primi în schimb un bun sau serviciu și fără a exista nici măcar eventualitatea unei astfel de contraprestații pe parcursul derulării creditului.
Pe lângă existența acestui dezechilibru, instanța constată îndeplinite și celelalte condiții cerute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, respectiv clauza este conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator și nu a fost negociată direct cu consumatorul.
În ceea ce privește clauza privind comisionul de transformare prevăzut de pct.8 lit.6 din contract, deși pârâta susține prin întâmpinare că aceasta operează numai în situația în care există o solicitare din partea împrumutatului de a schimba moneda creditului, instanța apreciază că și aceasta este abuzivă. Astfel, după modul de formulare, nu rezultă cum și în ce situații se aplică procentul de 1% flat. Mai mult, aceasta nu a fost negociată, iar în situația în care s-ar aplica, ar crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Prin urmare, susținerea pârâtei din întâmpinare, conform căreia clauzele sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil și au fost negociate, este neîntemeiată.
Efectul principal al constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale existentă într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator constă într-o o sancțiune specifică pentru clauzele abuzive stipulate de comercianți în contractele încheiate cu consumatorii, anume aceea că respectivele clauze nu produc efecte față de consumator (așa cum se desprinde din interpretarea coroborată a art. 6, 13 și 16 din Legea nr. 193/2000).
Prin urmare, o dată cu constatarea caracterului abuziv, sumele plătite în temeiul acestei clauze abuzive rămân fără suport contractual, deoarece această clauză abuzivă nu produce efecte asupra consumatorului.
Acest efect se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului (instanța doar constatând acest lucru).
Prin urmare, dat fiind faptul că sumele de bani achitate cu titlu de comision de administrare și comision de acordare credit nu au suport contractual, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii (repetițiunii), conform dispozițiilor legale în materie (art. 1092 C. civ.).
Contractul de credit (împrumut) este un contract cu executare imediată, fiind finalizat la momentul la care împrumutătorul remite împrumutatului suma de bani care constituie împrumutul, aceasta fiind singura obligație a băncii.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru sumele încasate cu titlu de comision de administrare și comision de acordare credit, instanța reține că debitorul se afla de drept in întârziere din momentul in care obligația devine exigibila (dies interpellat pro hominem). In consecința, dobânzile legale curg de la data scadentei obligației. In speță, instanța constata ca sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor si anume: obligația consta in plata unei sume de bani, obligația este lichida si exigibila, iar prin încasarea fără drept a sumei de bani se prezuma ca lipsa de folosința a acesteia a produs consumatorului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale potrivit O.G. nr. 9/2000 și OG 13/2011, calculată de la data achitării fiecărei rate până la data plății efective.
F. de cele de mai sus, instanța va admite acțiunea si va constata existența clauzelor abuzive prevăzute de pct.5 teza a II-a, pct.6 privind dobânda variabilă din contractul de credit bancar nr.3082/9.08.2007, pct.8 lit.b, c și e privind comision acordare credit, comision administrare și comision transformare, va dispune anularea acestora din contractul de credit bancar nr.3082/9.08.2007, va obliga pârâta să restituie reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumelor de 662,50 euro reprezentând comision de acordare credit și 1096 euro reprezentând comision de administrare încasat în perioada 9.08.2007-1.08.2014, precum și să plătească reclamanților dobânda legală calculată de la data plății fiecărei rate reprezentând comision de acordare credit și comision de administrare.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă prin care solicită ca instanța să adapteze contractul în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii, prin aplicarea unei dobânzi variabile la valoarea EURIBOR la 6 luni + 5,5%, instanța reține următoarele:
Instanța judecătorească nu poate modifica o clauză contractuală, substituindu-se acordului de voință al părților. Stabilirea modului de calcul al dobânzii ca urmare a declarării nulității clauzei inițiale care prevedea acest calcul, nu este în atribuția instanței judecătoresc, așa cum a reținut și instanța supremă.
Instanța poate elimina o clauză contractuală ca efect al declarării nulității acesteia, însă nu o poate înlocui, aceasta urmând să fie negociată de către părți.
Prin urmare, instanța va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.453 cpciv;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții N. S.-F., CNP_, domiciliat in Drobeta T. S., .. 11, ., . si N. L.-C., CNP_, domiciliată în Drobeta T. S., .. ., ., județul M., în contradictoriu cu pârâta B. Comerciala R. S.A. cu sediul in .. 5, sector 3, sector 3, București, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta B. C. Română SA.
Constată existența clauzelor abuzive prevăzute de pct.5 teza a II-a, pct.6 privind dobânda variabilă din contractul de credit bancar nr.3082/9.08.2007, pct.8 lit.b, c și e privind comision acordare credit, comision administrare și comision transformare.
Dispune anularea clauzelor abuzive prevăzute la pct.5 teza a II-a, pct.6 și 7, pct.8 lit.b, c și e din contractul de credit bancar nr.3082/9.08.2007.
Obligă pârâta să restituie reclamanților echivalentul în lei la data plății a sumelor de 662,50 euro reprezentând comision de acordare credit și 1096 euro reprezentând comision de administrare încasat în perioada 9.08.2007-1.08.2014.
Obligă pârâta să plătească reclamanților dobânda legală calculată de la data plății fiecărei rate reprezentând comision de acordare credit și comision de administrare.
Cu apel care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică azi 11.03.2015.
Președinte, Grefier,
L. G. P. C.
Red.GL /Tehnored. P.C
Ex.5/6.04.2015
Cod operator 6497
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1048/2015.... → |
|---|
