Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2108/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2108/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2108/2015
Dosar nr._ - acțiune în răspundere delictuală -
ROMÂNIA
JUDETUL MEHEDINTI
JUDECĂTORIA D.-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2108
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. D.
GREFIER: S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile, privind pe reclamanta F. S. și pârâții Z. B. DE M., C. M. și . M. GLOBAL SRL, având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar părțile au depus la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. - S. sub nr._ la data de 16.09.2014 reclamanta F. S. a chemat în judecată pe pârâții Z. B. DE M., C. M. și . M. GLOBAL SRL, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i plătească suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, ce reprezintă repararea prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicita a acestora; să publice integral hotărârea definitivă, sub titlul „Anunț judiciar” pe cheltuiala acestora în trei numere consecutive ale ziarului B. DE M., pe prima pagina a acestuia, precum si pe pagina de internet, cu aceleași caractere cu care sunt tipărite celelalte articole ale ziarului, precum si să publice hotărârea pe cheltuiala lor în trei cotidiane centrale, sub același titlu, în format 255 mmx183 mm; să-i plătească cheltuielile de judecată efectuate cu acest proces.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este medic, manager la Spitalul C.F.R. din D. T. S., consilier județean în Consiliul Județean M., președinta Organizației Femeilor Liberale M. si vicepreședinte al Partidului N. Liberal - Filiala M.. De asemenea, este căsătorita de mai multi ani si are o fiica, eleva în clasa a 11-a.
Începând cu data de 11.05.2014, săptămânalul B. DE M. a declanșat o campanile denigratoare la adresa sa.
Astfel, în numărul 35 din data de 12-18 mai al ziarului, pe pagina 6 a apărut un articol intitulat: "M.. M. .... ESTI POZNAȘA!" . S-au susținut în articol următoarele aspecte: „Doamna doctor S. F., așezată în fotoliul de director ai Spitalului CFR, consilier județean PNL și prea plecat instrument al poftelor Duicului și apropiaților săi, și-a depășit cu mult atribuțiile, fie ele și de activist politic. Pe scurt, ca să nu tragem de evenimente ca de peltea, doamna doctor se ducea la unitățile școlare și la primăriile pe care i le semnala „Nepotul” și aborda conducătorii instituțiilor respective, unde mergea ca medic, unde nu, ca activist politic. Ce spunea dumneaei, conform declarațiilor mai multor directori de școli sau primari si viceprimari: „Ar fi bine pentru dumneavoastră, să renunțați la contractele de deratizare cu cutare firmă și săfaceți contract cu firma asta, că e ORDIN DE SUS". Firma la care făcea lobby doamna doctor, e firma „Nepotului”, dar gurile rele spun că și domnia sa era implicată acolo, chiar și in scripte. Evident că noul „prestator” nu făcea altceva decât să taie facturi, meserie….0. Când se înmulțeau goangele, bieții conducători de unități, îi chemau pe vechii prestatori, față de care se scuzau că „n-avem ce face. astea sunt vremurile!"... Ei. acum ce să facem cu toții, astea suni vremurile cine-l HOȚ, SĂ MEARGĂ LA PUȘCĂRIE!!!"
Reclamanta a susținut că prin acest articol s-a urmărit, în mod clar sancționarea penală a sa, catalogata drept infractor si chiar daca nu se explica în ce consta ilegalitatea presupus comisă, se urmărește obținerea unui efect evident de defăimare a sa, fiind prezentată ca un om politic si de afaceri fără scrupule sau respect față de lege, ceea ce i-a afectat imaginea de medic, consilier județean si manager.
Mai mult, începând cu acest articol, în care se face referire directă la numele său si unde i s-a atribuit apelativul de "M.", in toate articolele ce au urmat autorul a folosit doar aceasta adresare.
., a apărut un articol intitulat: "A PIERDUT SOCOTEALA?". S-au susținut in articol următoarele aspecte: "Cum. insă. românii suni un popor cu reacții surprinzătoare, surprizele nu pot fi excluse. Pe de altă parte se pare că și „baronii roșii" au mai pierdut din turație, doar Mehedințiul ridicându-se peste așteptări in ce privește transportul de votaci pe la secții, dar aici este o situație cu totul și cu totul specială: s-a dorit, de către liderii a trei tabere din sânul PSD-ului. să se demonstreze „valoarea” fiecăruia în parte. A fost, deci, o competiție cu premii, mai ales că lui I. A. D. i s-a prelungii starea de arest cu încă 30 de zile. Farisei, foștii lui locotenenți spuneau că speră să-l vadă pe fostul lor „T.” cât mai repede liber, acasă, dar țineau degetele încrucișate când spuneau chestiile astea. Până și M. întărâtată de Nepot, a dat declarații împotriva lui D., dar asupra acestui eveniment vom reveni cu relatări și chiar cu imagini. Aici trebuie să mărturisesc că o compătimesc pe biata femeie. Se pare că a recunoscut unei persoane apropiate că i-a cerut Nepotului să vorbească când este lângă ea, că altfel nu-și dă seama de prezența lui, la cât de întunecat e… Cineva mi-a spus că s-au făcut și bancuri pe seama ei, când încerca să-și ascundă un semn de pe gât, semn care semăna cu o mușcătură. Cineva i-a zis, iar poanta a făcut înconjurul breslei medicale, că are gât de lebădă și Nepotul nu s-a putut abține…Răutăți! Mai așteptați puțin, „doamnă”, vă promitem și artificii și pocnitori, să fie balul cu de toate, asta dacă nu ne-o ia DNA-ul înainte și vă face surpriză…M. C..”
Prin acest articol, s-a urmărit în meni clar, să se acrediteze ideea ca ar avea o legătura extraconjugala, ceea ce i-a afectat atât relația cu soțul său, cat si relația cu fiica sa.
Reclamanta a mai susținut că în articolul intitulat: „SOLUȚII ȘI INVESTIȚII”, cu moto-ul: "Cel mai B. sex este sexul-surpriză de dimineața! Cu condiția să nu-i trăiești în pușcărie..." din data de 08.06.2014, se face, de asemenea referire la persoana sa: "La câte prostii auzim zilnic, ce mai contează încă una ?! ( Că ea e mare și gogonată, este altă discuție…” „Stăteam noaptea, cu A.. și ne gândeam la soarta RAAN-ului…Căutam soluții... " ... Poate poluții, neică, ceea ce-i cu totul altceva. Poate vine si M., Pocitu și Irinuca, să faceți un colocviu mai larg, de pricepuți… …Aaaaa. Aaaaahhhh. buffff! M.C."
In articolul intitulat: "ALIANȚE", din data de 15.06.2014, autorul susține următoarele: „Singura mea speranță stă în Justiție, numai bătrâna doamnă legată la ochi ne poale scăpa de hoți și curăța în eșalonul nostru politic. Se-aude, bău, Spoitingir? Mai percuteaz-o odată pe japița aia de moașă și du-te liniștit la pușcărie, că plânge celula după tine, afumatule! Menirea ta istorică s-a încheiat, ai reușit să-ți bagi Unturosul la pușcărie, așa că nu mai ai ce face... Mai mult, ca să-ți dau o veste bună, să se bucure și directoarea de la Floricola. Poliția l-a prins pe incendiatorul de mașini, iar acesta a declarat că, în schimbul sumei de 2000 lei (ghiciți cine i-a dat banii ăștia!?) a primii ordin de incendiere. Partea proastă e că omul a si înregistrat convorbirea în care i se comanda fapta, așa că încadrarea unuia dintre inculpați va fi completată cu o acuzație de „TERORISM”, faptă pentru care Codul Penal prevede pedepse de la 20 ani în sus! Asta, așa. ca să vă liniștiți... Ei bine, acolo, in centrul de recluziune unde vă veți reuni, după ce vă veți clăii gurile cu pastă de dinți la care nici nu vreau să mă gândesc, veți putea striga liniștiți, după fiecare alianță pe care-o veți încheia ad-hoc, până-n răsărit de soare: USL TRĂIEȘTE! Așa o fi. da" moare-n fiecare seară... M.C."
La acest articol, care a fost publicat si pe pagina de internet a ziarului, au existat si comentarii, din care rezulta clar, faptul că, cititorii asociază numele său cu apelativul ”M.", asa cum a fost numită de către paratul C. M., în toate articolele, pe care, acesta le-a publicat.
A redat unul dintre comentarii: " victor 16 iunie 2014 11:03 ..pe haripelu născut în ușa cortului lai cam rasolit da cine e M.? doamna doctor? "
In articolul intitulat: "RĂZBUNĂRI. POLIȚE. MÂRLĂNII din data de 20.07.2014, semnat de paratul M. C., se face, din nou, referire la persoana sa, după cum urmează: „Steluța care mângâie maimuța (ce urât și ce negru e dresorul!!!), se află în spatele firmei TABOGDY ... Sau in față? Dracii" mai știe! Cert este că respectiva firmă, care anul trecut era luată în evidență cu un singur angajat, a semnat o . contracte de curățenie, deratizare, etc. cu o . instituții. Treaba e că nu pricepem cum de respectiva firmă reușește, cu un singur salariat, să facă față atâtor manopere complexe desfășurate (conform facturilor emise) simultan in mai multe locații din județ!!! Să mai spunem un amănunt: inclusiv la firma unde Steluța (alias M.) este manager, plătită din hanii Stalului, respectiva firmă prestează servicii pe bază de contract... încă o treabă: față de sumele mai mult decât semnificative facturate, profitul firmei, conform actelor contabile publice, este incredibil de mic... Pentru că ne ești simpatică, Steluța, în viitorul extrem de apropiat o să-ți dedicăm și niște versuri! Suntem siguri că-ți vor fi pe plac... Mai urât este faptul că deoarece firma Steluței și a „prietenului" ei n-a obținut un anumit contract (criteriul „preț"" a făcut diferența, cel puțin scriptic) au început răzbunările. Nepotul și-a asmuții dulăii, că ei suni profesori la spoitul cu rahat, dar tot n-a obținut nimic. Sunt semne că în curând dulăii vor fi trimiși pe cele coclauri cu elegante șuturi aplicate în dosuri, iar cotețul in care-și făcuseră culcuș va fi ori închis, ori vândut. Sincer. nu dorim asta. ba dimpotrivă, mai ales că respectivii au demonstrat, când au fost lăsați s-o facă, că știu meserie. Ciudat e că organele abilitate ale statului neglijează manoperele respectivei firme, dar o să descâlcim noi și substratul acestei condamnabile pasivități. Mai avem semnale că ex-președintele CJ M., I. A. D. (doctor, desigur!), în loc să-și vadă de binemeritata odihnă, continuă să-și terorizeze acoliții cu telefonul!!! Unii dintre ăștia mai mârâie, mai povestesc și altora cum domnul IAD i-ar fi spus prefectului D., care se codea să facă (sau să nu facă) un anumit lucru: ..Te iau lângă mine!"... înălțător mesaj, nimic de zis, dar am vaga senzație că domnului prefect nu-i va prea prii vacanța de anul acesta...M.C.”
Si la acest articol, care a fost publicat si pe pagina de internet a ziarului, au existat si comentarii triviale. A redat unul dintre aceste comentarii: "vergii 22 iulie 2014 10:10 „steluța e cam scroafă, iar pralea e nesațul, am auzit că i-a dat-o și lu fratisu”.
Datorita mediatizării agresive si de lungă durata a acestor articole precum si datorită faptului că fata de ea se fac diverse afirmații alat de natura penală, cat si afirmații care îi afectează viata personală, in mod nejustificat, consideră că, i s-a adus un prejudiciu moral, constând in atingerea onoarei si a imaginii profesionale atât in rândul celorlalți medici cat si in fata familiei sale.
Mai mult, de când au început zvonurile referitoare la "așa-zisa urmărire penala a sa sau la așa-zisa relație extraconjugala", a fost sunata de mai mulți pacienți, care o întreabă daca mai profesează, iar apropiații o întreabă daca divorțează.
Apelativele mai mult decât jignitoare, tinzând spre trivialitate și cu conotații scandaloase, i se atribuie in mod direct, folosind expresii jignitoare, calomnioase și vexatorii la adresa sa, pârâtul i-a creat un prejudiciu moral, expresiile folosite fiind de natură a-i afecta demnitatea, onoarea și reputația, mai ales având în vedere că orașul este mic, unde, în general, oamenii se cunosc, iar ea lucrează într-un domeniu (sănătate) în care are tangență cu toate categoriile sociale, deci cu diverse persoane, fiind cunoscuta de toarte multă lume.
Consideră evident prejudiciul moral care se poate aduce unui om prin publicarea unor astfel de articole, într-o comunitate într-un oraș în care a crescut, a studiat, are un loc de muncă, familia, prietenii, cunoștințe, vecini, colegi și șefi, iar astfel de afirmații grosolane, făcute de pârât printr-un mijloc de comunicare în masă, menite să ajungă sub ochii întregii opinii publice locale și nu numai, sunt de o gravitate deosebită, conducând indubitabil la știrbirea onoarei, demnității și prestigiului de care se bucură. Calitatea pârâtului de jurnalist, de formator de opinie, presupune o respectare riguroasa a principiilor de etică și deontologie profesională, fără a permite o astfel de atitudine ireverențioasă și gratuit defăimătoare afișată doar în scopul de a denigra persoane, pe care, probabil ziaristul, ca și persoană fizică, nu le poate digera din motive de ordin strict personal. Nici măcar în mediul jurnalistic,libertatea de exprimare nu este și nu trebuie să fie absolută, iar dreptul la liberă opinie și exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale altor persoane.
Cum articolele au fost publicate și on-line și se află și în prezent la dispoziția tuturor utilizatorilor internetului, consideră că se impune publicarea hotărârii definitive ce se va pronunța în acest dosar, într-un ziar național, instanța urmând să oblige pârâtul la suportarea costurilor acestor publicări.
Reclamanta a susținut că prin publicarea acestor materiale s-a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, încălcându-se grav drepturi personal-nepatrimoniale fundamentale ocrotite de lege, cum sunt dreptul la onoare și reputație și dreptul la propria imagine. Fapta pârâtului îi creează o stare de disconfort psihic, de tulburarea păcii sufletești, a climatului moral liniștit și sănătos de care trebuie să beneficieze orice persoană.
Consideră că imaginea sa în societate și în mediul profesional este compromisă în mod grav, chiar ireversibil și nu este exclus ca organele judiciare să se sesizeze pentru faptele expuse.
A apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Obligația încălcată este una legală, generală, care revine tuturor – de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1349 și urm. cod civil coroborate cu dispozițiile art.54 din Decretul nr.31/1954, art.10 paragraful 2 din Convenția europeană a Drepturilor Omului și art.30 alin.6 și 8 din Constituția României.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori. A depus în copii certificate următoarele înscrisuri: adeverința nr.313 din 12.09.2014 eliberată de PNL Filiala Teritorială M., certificat de căsătorie, certificat doveditor al alegerii, certificat eliberat de Ministerul Sănătății, certificate de naștere, carte de identitate, extrase din articolele publicate în B. de M..
Cererea a fost legal timbrată cu 100 lei.
Reclamanta a indicat numele martorilor pe care înțelege să-i propună spre audiere, respectiv N. C. și R. A..
La data de 11.12.2014 pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Au susținut că Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, pe care își întemeiază reclamanta cererea, a fost abrogat prin art.230 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.289/2009 privind Codul Civil, la data intrării in vigoare a NCC, astfel încât aspectele invocate cu acest temei nu pot fi luate in considerare.
Din perspectiva art.1349 si urm NCC, raportat la prevederile art.10 paragraful 2 din CEDO si art.30 alin.6 si 8 din Constituția României, cererea este nefondata.
In acest sens invederează ca nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate intre faptă și prejudiciu și vinovăția pârâților.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că protecția oferită de art. 10 din Convenția ziariștilor în momentul în care comunică informații ce privesc chestiuni de interes public este subordonată condiției ca aceștia să acționeze cu bună-credință, pe baza unor fapte exacte și să furnizeze informații fiabile, precise și credibile, cu respectarea deontologiei profesionale. (Decizia nr. 5807 din 16 decembrie 2013 pronunțată în recurs de Secția I civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție).
În speță, condiția bunei-credințe a jurnalistului a fost îndeplinită, intrucat prin articolele publicate, invocate de reclamanta, s-a dorit să se prezinte informații credibile și dovedibile, nicidecum discreditarea acesteia, iar termenul utilizat în articolele publicate pentru desemnarea reclamantei - "moașa" - nu este tendențios și ofensator, încadrându-se în doza de exagerare a limbajului artistic fără a depăși limitele admisibile ale exercițiului dreptului la liberă exprimare, consacrat de art. 10 din Convenția europeană.
De altfel, conform DEX, moașa = femeie (cu pregătire speciala) care asista si îngrijește femeile la naștere.
Articolele invocate in cererea de chemare in judecata, reprezintă un demers jurnalistic plasat, fără îndoială, in contextul unor teme de interes general pentru comunitatea locala a județului si anume destinația banilor aflați in bugetul local, destinație stabilita politic, in ceea ce o privește, cu încălcarea regimului incompatibilității si conflictului de interese, data fiind pe de o parte funcția politică pe care reclamanta o deține și funcția managerială ocupată politic și pe de altă parte activitatea privată desfășurată mai mult sau mai puțin la vedere în cadrul ..
De altfel, Agenția Națională de Integritate, printr-un comunicat dat publicității pe data de 24.09.2014, printre alte, arăta că reclamanta se află în stare de incompatibilitate începând cu data de 4 septembrie 2012, întrucât, simultan cu funcția de manager al Spitalului General Căi Ferate D. T. S. exercita și funcția de administrator al unei societăți comerciale, încălcând dispozițiile art.180 alin.1 lit.b din Legea nr.95/2006.
Au mai arătat că este de notorietate în județul M. că reclamanta direct sau indirect făcea presiuni asupra unităților de învățământ și autorităților locale conduse de membri partidelor componente ale USL, la vremea respectivă, pentru a încheia contracte de deratizare-dezinsecție, cu firma pe care o controla, la fel cum este de notorietate faptul că în județul M., nimic sau aproape nimic nu se făcea fără știrea și acordul actual-inculpatului D. I. A., la vremea respectivă președinte al Consiliului Județean M..
În aceste condiții și raport la faptul că cercetările cu privire la D. I. A. nu sunt finalizate, este evident că se dau curs la diverse comentarii din partea unor persoane, sub anonimat pe pagina on-line, comentarii de care pârâții nu sunt răspunzători.
Pârâții au mai susținut că sub nicio formă, prin articolele respective, nu au urmărit să acrediteze ideea că reclamanta ar avea vreo legătură extraconjugală.
Au învederat faptul că reclamanta nu a adus nicio dovadă a vreunui prejudiciu moral, ci a făcut doar simple afirmații.
Atunci când articolele de presă privesc un om politic, limitele criticii admisibile sunt mai largi decât în privința unui particular, deoarece persoanele publice se expun conștient unui control atent al faptelor, trebuie să dea dovadă de toleranță, iar imperativele protecției vieții lor private se pun în balanță cu interesele discutării în public a problemelor politice, cea ce duce la concluzia că excepțiile de la libertatea de exprimare se interpretează restrictiv (cauza Lopes Gomes da S. c. Portugaliei, hotărârea din 28 septembrie 2000).
Nu in ultimul rând, apreciază si ca în cazul in care instanța ar înlătura apărarea lor, suma solicitată cu titlu de daune morale de către reclamanta este una disproporționata nefiind posibila atât acordarea unei reparații morale pecuniare, cat si publicare integrala a hotărârii definitive in modalitatea ceruta, cu atât mai mult cu cat persoana reclamantei nu este una recunoscuta pe plan național, ci doar pe plan local in anumite medii.
Si aceasta întrucât, cuantumul daunelor morale - chiar justificate - poate constitui, în sine, o restricție nejustificată impusa jurnalistului.
Instanța „(...) nu este liberă să stabilească orice sumă crede potrivită, întrucât, din perspectiva Convenției, trebuie să existe o relație de proporționalitate între acordarea despăgubirilor morale și gradul în care a fost lezată reputația" {Tolstoy Miloslavsky vs. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Hotărârea din 13 iulie 1995, cererea nr._/91 - Curtea Europeană a Drepturilor Omului).Trebuie să existe și o consecvență a instanțelor în această materie, pentru a se asigura previzibilitatea legii.
În situația în care „(...) controlul judiciar exercitat în timpul judecării în fond și în apel nu a oferit garanții adecvate și efective împotriva acordării unor despăgubiri disproporționate", obligarea ziaristului la plata despăgubirilor nu este necesară într-o societate democratică, deci trebuie înlăturată (Tolstoy Miloslavsky vs. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Pedepsirea ziariștilor pentru publicarea unor informații și idei de interes public generează „(...) un tip de cenzură aptă să-l descurajeze a mai emite critici similare în viitor", iar aceasta pedepsire „(...) este de natura să descurajeze jurnaliștii de a mai discuta public chestiunile care afectează viața comunității. Mai mult, o sancțiune de acest tip poartă răspunderea pentru îngrădirea presei în exercitarea rolului de furnizor de informații și câine de pază" (între altele, Lingens vs. Austria, Thorgeirson vs. Islanda, Arslan vs. Turcia).
În opinia Curții Europene, "este puțin spațiu, din perspectiva Articolului 10&2, pentru restricții asupra exprimării politice sau a dezbaterii chestiunilor de interes public" (între altele, Wingrove vs. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Surek vs. Turcia - Hotărârea din 25 noiembrie 1996, cererea nr._/90 - Curtea Europeană a Drepturilor Omului);
Dimpotrivă, în Feldek vs. Slovacia, Hotărârea din 12 iulie 2001, cererea nr._/95 -Curtea Europeană a Drepturilor Omului), unde ziaristul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la participarea la guvernare a unei persoane cu un "trecut fascist" și a afirmat că, așa cum este binecunoscut, noul Ministru al culturii urmase, în timpul celui de al doilea război mondial, cursuri militare organizate de germani, Curtea a decis că, deși ziaristul a folosit cuvinte aspre, afirmația sa nu a fost lipsită de o baza factuală.
Toate componentele probei bunei-credințe sunt aplicabile în situația în care informațiile sunt de interes public. în mod constant, Curtea Europeană a afirmat că este de datoria presei „(...) să transmită informații și idei cu privire la chestiunile de interes public.
Obligației presei de a răspândi astfel de informații și idei, i se adaugă dreptul publicului de a le primi". „Dacă ar fi altfel, presa nu ar fi în stare să joace rolul vital de "câine de pază public"" (între multe altele, Lingens vs. Austria, Hotărârea din 8 iulie 1986, cererea nr. 9815/82 (Curtea Europeană a Drepturilor Omului),Jersild vs. Danemarca, Hotărârea din 23 septembrie 1994, cererea nr._/89 - Curtea Europeană a Drepturilor Omului,Arslan vs. Turcia, Hotărârea din 8 iulie 1999, cererea nr._/94 - Curtea Europeană a Drepturilor Omului), D. vs. România, Hotărârea din 28 septembrie 1999, cererea nr._/95 -Curtea Europeană a Drepturilor Omului).
Chestiunea de interes public a fost definita drept orice „chestiune care afectează viața comunității" (Lingens vs. Austria). Interesul public nu se rezumă la chestiunile politice, ci le include și pe cele sociale.
Cum va fi rezolvată atunci problema bunei sau relei-credințe a jurnalistului ?
Esența răspunsului se găsește în hotărârea din cazul D. vs. România unde Curtea Europeană a argumentat că ziaristul nu putea fi condamnat atâta vreme cât „(...) nu s-a făcut dovada că faptele descrise în articole erau în totalitate false și că serveau alimentării unei campanii de defăimare" îndreptată împotriva persoanelor vătămate Din acest text, rezultă că vinovăția (penală sau civilă) a unui jurnalist poate fi reținută numai în următoarele circumstanțe:
a) Dacă persoana vătămată face dovada că faptele descrise de ziarist sunt false. Nu ziaristul trebuie să facă proba verității, ci persoana vătămată trebuie să facă „proba falsității". Hotărârea din 28 septembrie 1999, cererea nr._/95 (Curtea Europeană a Drepturilor Omului).
b) Dacă se dovedește că faptele descrise sunt false în totalitate. Nu este suficient să se dovedească doar falsitatea parțială a acelor fapte, ci falsitatea integrală a lor; explicația acestei cerințe decurge, logic, din posibilitatea recunoscută ziaristului de a exagera în prezentarea informațiilor (ceea ce alterează parțial exactitatea lor).
c)Dacă se dovedește că ziaristul cunoștea, la data relatării unor fapte, că acestea erau false.
d)Dacă se dovedește că scopul ziaristului, în prezentarea faptelor false, a fost acela de a
alimenta o campanie de defăimare/denigrare, iar nu de a informa publicul cu privire la o chestiune
de interes public. Practic, această condiție este strâns legată de cea anterioară, pentru că ziaristul
care cunoaște în momentul publicării unei informații că aceasta este falsă nu poate susține că
scopul său a fost acela de a informa opinia publică și de a dezbate o chestiune de interes public.
Atâta timp însă cât o parte din faptele relatate în articol/emisiune sunt adevărate, iar subiectul este de interes public, se constată că scopul ziaristului a fost acela de a informa opinia publică și nu a de a defăima/denigra o anumită persoană, chiar dacă acest efect s-a produs.
De pildă, în hotărârea Thorgeirson vs. Islanda. Curtea nu a împărtășit afirmația Guvernului care a preluat punctul de vedere al părții vătămate (Asociația Polițiștilor) prin care ziaristului i s-a atribuit intenția denigrării, ci a reținut ca „scop prioritar declarat" de ziarist „determinarea ministrului justiției de a constitui o comisie independentă și imparțială de investigare a plângerilor împotriva poliției", deci de a pune în discuție o chestiune de interes public: comportarea corectă a polițiștilor și modalitățile de a controla și asigura această comportare.
Dacă partea vătămată dovedește că jurnalistul a relatat fapte mincinoase, cunoscând din momentul difuzării că acestea erau mincinoase și că unicul scop al jurnalistului a fost defăimarea sa, atunci jurnalistul poate fi considerat de rea-credință și sancționat (proporțional, nu excesiv). Hotărârea din 25 iunie 1992 cererea nr._/88 (Curtea Europeană a Drepturilor Omului).
În mod repetat, Curtea a decis că este necesar să se distingă între fapte și judecăți de valoare. „Existența faptelor poate fi dovedită, în timp ce adevărul judecăților de valoare (opiniilor, părerilor - n.n.) nu este susceptibil de probațiune. (...) în cazul judecăților de valoare proba verității este imposibilă și cererea administrării ei afectează conținutul libertății de opinie, care este unul din elementele fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenție" (între altele, Lingens vs. Austria). în același sens: „Administrarea probei verității în raport cu judecățile de valoare este o cerință imposibil de îndeplinit și încalcă, prin însuși conținutul ei, libertatea de exprimare" (Oberschlick vs. Austria); „(...) judecățile de valoare nu suportă proba verității" (Schwabe vs.Austria); „(...) este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăți critice de valoare decât sub condiția demonstrării veridicității" (D. vs. România).
În concluzie, ziaristul este liber să-și exprime opiniile cu privire la orice problemă de interes general. Opiniile nu trebuie să fie „cuminți", neutre, nesupărătoare, ci ele pot ofensa, șoca sau deranja, pot fi exagerate sau provocatoare.
Ziaristului nu i se poate pretinde să facă proba verității opiniilor sale. Ceea ce se cere ziaristului este să acționeze cu bună-credință, care se apreciază în raport cu scopul urmărit de ziaristul care a emis opiniile/părerile/judecățile de valoare: de a pune în discuția publicului, de a atrage atenția publicului cu privire la o chestiune de interes public sau numai de a discredita o anumită persoană. Buna-credință este prezumată, astfel că dacă scopul declarat de ziarist este cel de a discuta și/sau atenționa asupra unui subiect de interes public, partea vătămată trebuie să facă dovada contrară. Nu este suficientă simpla afirmație a părții vătămate că ziaristul a urmărit să o discrediteze.
e) Proba bunei-credințe și a interesului public. Baza factuală
Proba practicată în cazul ziariștilor este cea a bunei-credințe și a interesului public. Aceasta înseamnă că informația era de interes public și ziaristul a crezut, la data publicării articolului sau a difuzării emisiunii, că informația era adevărată.
Principala probă a bunei-credințe pe care o poate face ziaristul este cea a „verificării rezonabile" a informației înainte de difuzare. Ea constă în dovedirea faptului că ziaristul a verificat existența unor elemente, împrejurări sau circumstanțe de natură să-i confere suficiente motive care să-l facă să creadă în adevărul faptelor publicate Suficiența motivelor trebuie analizată și din perspectiva caracterului perisabil al informației. Informația este un bun perisabil prin chiar natura sa, iar ziaristul nu are la îndemână nici mijloacele și nici timpul de verificare de care beneficiază alte categorii de persoane.
Simpla constatare că faptele relatate de ziarist nu sunt adevărate nu este suficientă pentru a se concluziona că acesta a acționat cu reacredință. Trebuie să se țină seama de specificul profesiei de ziarist, în principal ca:
a) Jurnalistul nu are la îndemână mijloacele tehnice, organizatorice și legale de investigare pe care le au organele specializate ale statului (poliție, parchet, servicii de informații).
b) Jurnalistul nu are la îndemână nici timpul de investigare de care beneficiază organele specializate ale statului. Informația este prin însăși natura sa un „bun perisabil". Aceasta pentru că informația trebuie să apară în presă atât la o dată cât mai apropiată de cea a producerii faptului la care se referă, cât și înaintea publicării ei în alte ziare.
În jurisprudența Curții s-a decis că „(...) informația este un bun perisabil și întârzierea publicării ei, chiar și pentru o scurtă perioadă, creează riscul pierderii valorii și interesului față de acea informație" (între altele, Sunday Times vs. UK, Observer și Guardian vs. UK).
În timp ce pentru jurnalist termenele în care trebuie să verifice o informație sunt de ore sau zile, organele specializate ale statului efectuează investigații care durează luni sau ani și nici la sfârșitul acestora nu pot ajunge, întotdeauna, la o concluzie certă.
In concluzie acțiunea promovată de reclamanta presupune analizarea angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, cărora li se cere să repare prejudiciul moral suferit de reclamanta prin publicarea unor articole de presă presupus defăimătoare la adresa acesteia, iar instanța trebuie să stabilească dacă a existat un prejudiciu, dacă pârâții au săvârșit o faptă ilicită, care a generat respectivul prejudiciu, in același timp. insa, acțiunea urmând a se analiza și din perspectiva dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la exprimare, recunoscut ziariștilor, și care comportă îndatoriri și responsabilități, putând fi supus unor restrângeri.
Atunci când articolele de presă privesc un om politic, limitele criticii admisibile sunt mai largi decât în privința unui particular, deoarece persoanele publice se expun conștient unui control atent al faptelor, trebuie să dea dovadă de toleranță, iar imperativele protecției vieții lor private se pun în balanță cu interesele discutării în public a problemelor politice, ceace duce la concluzia că excepțiile de la libertatea de exprimare se interpretează restrictiv (cauza Lopes Gomes da S. c. Portugaliei, hotărârea din 28 septembrie_).
Pornind de la aceste statuări ale instanței europene de la Strasbourg, transformate în reguli de drept în condițiile art. 20 din Constituție, s-a statuat că publicarea unor articole, referitoare la activitatea reclamantei nu poate constitui o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, așa cum impun dispozițiile art. 1349 si urm. NCC, decât dacă viața privată a reclamantei ar fi substanțial atinsă.
Cât privește unele exprimări in cuprinsul articolelor, nu se aduce atingere demnității reclamantei sau vieții sale private, ci se prezintă, într-o manieră satirică, activitatea sa politica, sociala și o parte din activitatea profesională, de persoană publică, părerile exprimate de autor constituind judecăți de valoare asupra unor fapte concrete, verificabile și, de altfel, necontestate.
O astfel de prezentare nu este neobișnuită cu atât mai mult in analiza unor evenimente de natura celor din context (acțiunile DNA din județ, cu urmările mediatízate la nivel național), iar eventualele păreri critice față de calitățile de lider politic sau de manager economic a unei persoane publice, nu pot constitui temei de fapt al răspunderii civile delictuale cât timp se bazează pe fapte concrete, astfel încât articolele de presă care conțineau informații despre reclamanta, activitatea sa profesională și politică, nu constituie fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Totodată, este de observat ca nu reiese, așa cum pretinde reclamanta, că prin intermediul ziarului B. de M., s-a demarat o campanie de presă ce a avut ca premise declanșatoare interese economice sau de altă natură sau în scopul de a denigra reputația reclamantei.
A aplica sancțiuni pecuniare unui ziarist care critică o persoană publică tinde să-l determine pe acesta ca pe viitor să nu mai recurgă la critici și să renunțe la discutarea publică a problemelor ce interesează viața colectivității.
In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.205 NCPC, art.1349 si următoarele NCC, Constituția României, jurisprudența CEDO.
În probatoriu pârâții au solicitat proba cu înscrisuri, martorii: B. T. M. si R. D. A. si interogatoriu. Au atașat în copie comunicat incompatibilitate din 24.09.2014.
La data de 12.01.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocată de pârâți, susținând că a timbrat acțiunea în mod corespunzător. Reclamanta a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată.. totodată a arătat că nu are vreo legătură cu ., iar raportul ANI nu s-a referit la această societate comercială, ci la faptul că anterior deținerii funcției de manager a avut calitatea de medic de familie, având cabinet individual. A mai arătat că a făcut dovada că faptele descrise de ziarist sunt false în totalitate, acesta cunoscând că erau false, scopul său fiind acela de a alimenta o campanie de defăimare.
A susținut că sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii: existenta unei fapte ilicite, săvârșite de către parat; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. Prin fapta ilicita i-a fost creat un prejudiciu de ordin moral. Legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este evidenta, decurgând din materialitatea faptelor (ex re), pentru ca fapta are nu doar aptitudinea reala de a cauza prejudiciul moral reclamat, ci a cauzat acest prejudiciu, iar vinovăția este evidenta si îmbracă forma intenției, chiar daca în materie delictuala orice forma a vinovăției, oricât de ușoara ar fi, obligă la reparații; existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat. Consideră că, exista îndeplinită si aceasta condiție, întrucât vinovăția exista atât sub aspectul factorului intelectiv cat si al factorului volitiv. Paratul C. M. are un anumit nivel de cunoaștere si de conștiința a semnificației sociale a faptelor sale si a urmărilor acestora, si a avut libertatea de deliberare si de decizie.
Sub aspect probator, instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul reclamantei și pârâtului C. M. și proba cu martorii N. C., R. A., propuși de reclamantă, B. T. M. și R. D. A., propuși de pârâți.
Martora N. C. a susținut că activând în aceeași formațiune politică cu reclamanta a observat că era afectată după declanșarea campaniei de presă împotriva acesteia, având ieșiri nervoase, izbucniri în plâns, fapte ce făceau să fie ocolită de colegii de partid și să constituie motiv de amuzament pentru alții, ba chiar să se discute despre trecerea acesteia la altă formațiune politică. La nivelul partidului a existat și opinia că reclamanta ar fi avut și relații extraconjugale.
Martora R. P. A. a declarat că a văzut-o pe reclamantă supărată, plângând, pe colegii de partid ai acesteia suspicioși, discutând că ar avea o relație amoroasă cu o persoană de sex masculin. A mai susținut că în partid existau zvonuri că reclamanta ar avea relații de afaceri constând într-o firmă de deratizare.
Martorul B. T.-M. a susținut că se întâlnea la cafea cu numitul C. M. și din perspectiva persoanei interesate îi comunica acestuia cum că firma de deratizare a fiului său a fost îndepărtată la insistențele reclamantei, care făcea vizite în unitățile școlare și făcea presiuni asupra decidenților pentru rezilierea contractelor și primirea de oferte recomandate de ea. A mai susținut că în mediile frecventate de el s-a discutat și despre demersuri ale reclamantei către firme și instituții de sponsorizare a postului tv TELE 2, reclamanta având relație de rudenie cu un realizator din cadrul acestei televiziuni.
Martorul R. A. D. a declarat că a văzut în localitatea Vrata pe reclamantă în companiei numitului B. A. cu ocazia unei serbări câmpenești și a alegerilor locale. A mai susținut că nu a fost folosit ca sursă de informații pentru C. M..
Pârâtul C. M., răspunzând la interogatoriu, a susținut că reclamanta a fost moașă la nunta numitului B. A., a primit reclamații și sesizări prin poșta electronică, prin discuții cu cetățenii și a susținut că termenii folosiți articolele sale au sens metaforic.
Reclamanta F. S., răspunzând la interogatoriu, a susținut că deținea funcția de membru în Consiliul Județean M., avea o colaborare instituțională cu președintele Consiliului Județean M. în perioada 2012-2013, iar cu numitul B. A. avea o relație în sensul că fusese moașă la căsătoria acestuia și era moașa copilului lui.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că reclamanta deținea în perioada campaniei de presă după împotriva sa o funcție politică, dar și administrativă, fiind membră a Consiliului Județean M. și manager al Spitalului CFR din D. T. S. și a avut apariții publice în compania persoanelor cu funcții publice de la nivelul județului M., dar și a numitului B. A., căruia i-a fost moașă la căsătorie și a perpetuat această calitate și cu ocazia botezului copilului acestuia.
Prezența publică a reclamantei în diverse medii a creat suspiciunea că aceasta a intenționat să influențeze într-un anume fel activitatea economică a unei firme pentru care se credea că prezintă interes, existând suspiciuni exprimate în mod nemijlocit către persoana pârâtului C. M., dar și în spațiul virtual, care căpătau puterea de adevăr după ce firma pretinsă a fi ocrotită de reclamantă căpăta contracte în defavoarea altora care erau marginalizate.
Articolele incriminate suprapun mai multe planuri a aceleiași persoane și încearcă să ofere posibile explicații de ordin cauzal ale acțiunilor acesteia, împletind relația vieții de partid cu cea de afaceri și de rudenie.
Deși la o primă lectură articolele incriminate tind să afecteze imaginea reclamantei și să îi creeze acesteia prejudicii morale, analizate în contextul aparițiilor publice ale reclamantei și percepției comune în sensul că omul politic se manifestă în primul rând pentru a-și satisface interesele proprii și de grup, s-a căutat a se descifra schimbările intervenite în locurile în care reclamanta își făcea apariția prin prisma relațiilor între oameni, a mobilului ce îi determină pe aceștia să rămână aproape, să-și apere interesele unul altuia, constituie semnale de alarmă pentru mediul public dar și pentru persoana incriminată.
Statutul reclamantei de persoană publică presupune în mare măsură asumarea riscului de a se expune unor critici uneori exagerate, alteori fără suport real și unor aprecieri de natură să afecteze întrucâtva imaginea proprie, interesele și starea psihică.
Concluzionând, se apreciază că articolele incriminate se înscriu într-o relativă normalitate a vieții politice și sociale cotidiene și nu pot fi percepute ca fapte cauzatoare de prejudiciu moral de natură să atragă răspunderea publicației sau a autorului său.
Față de cele expuse, se apreciază acțiunea ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă.
Văzând și prevederile art.453 c.pr.civ., va obliga pe reclamantă să plătească pârâților 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta F. S., având CNP_, domiciliată în D. T. S., ..22, ., ., în contradictoriu cu pârâții C. M. domiciliat în D. T. S., ., județul M., Z. B. DE M. și . M. GLOBAL SRL, cu sediul în D. T. S., ., ., toți cu domiciliul și sediul procesual ales în Orșova, ., județul M. la Cabinet Avocat B. E..
Obligă pe reclamantă să plătească pârâților 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel, ce se va depune la Judecătoria D. T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.G.D./Tehnored.S.A.
6 ex./06.07.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1858/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Fond funciar. Sentința nr. 1992/2015. Judecătoria... → |
|---|
