Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 680/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 680/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 16561/225/2014
Dosar nr._ - Cerere cu valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 680
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 16.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. D.
GREFIER: S. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C. R. D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul D. C. M., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
La apelul nominal efectuat în camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, cu privire la soluționarea prezentei cauze, conform art.131 Noul Cod procedură civilă, constată că potrivit art. 94 pct. 1 lit. j Noul Cod procedură civilă este competentă general și material, iar potrivit art.1027 raportat la art. 107 alineat 1 Noul Cod procedură civilă este competentă teritorial.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 Noul Cod procedură civilă, ținând cont de împrejurările cauzei, ce are ca obiect cerere cu valoare redusă, în raport de probele ce urmează a fi administrate și de complexitatea pricinii, apreciază că durata necesară pentru cercetarea procesului este de 30 de zile.
Instanța, în temeiul art. 258 și art.255 alin.1 rap. la art. 1.029 din codul procedură civilă, apreciind că probele solicitate de părți sunt admisibile potrivit legii, fiind de natură să ducă la soluționarea procesului, încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale pricinii, potrivit art. 394 c.p.civ instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul D. C. M., în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei 803,02 lei reprezentând contravaloare marfă și suma de 16,86 reprezentând penalități de întârziere.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 01.07.2014 contractul de vânzare – cumpărare nr._ în rețeaua de stații R. D., iar în baza contractului reclamanta s-a obligat să vândă pârâtului carburanți și produse în stații, în schimbul achitării de către pârât a contravalorii acestora conform clauzelor contractuale.
Reclamanta a arătat că la data formulării acțiunii pârâtul figura în evidențele reclamantei cu un debit în sumă de 819,88 lei aferent facturilor emise, respectiv: factura nr._ din 15.08.2013 în cuantum de 803,02 lei și factura nr._ din 15.09.2014 în cuantum de 16,86 lei ce reprezintă penalități de întârziere.
În scop probator a depus la dosar, în copie certificată conformă cu originalul, contractul de vânzare – cumpărare în rețeaua de Stații R. D. nr._ din 01.07.2014, formular de inițiere card Fill & GO Personal, facturile emise, copie carte identitate pârât, corespondență prin e-mail a pârâtului și ordinul de plată nr. 2084 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei.
Deși pârâtului i-a fost comunicat formularul de răspuns (anexa 3 din ORDIN Nr. 359/C din 29 ianuarie 2013 pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă) și un exemplar formular de cerere și înscrisuri depuse de reclamant, cu mențiunea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor să depună sau să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească, cu mențiunea că poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, conform art. 1.029 alin. 4 c.p.civ., acesta nu a răspuns solicitării instanței.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 c.p.civ. și art. 1.029 alin. 8 c.p.civ., instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză in raport de dispozitiile prevazute de art. 1030 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr._ din 01.07.2014 (filele 10-17), prin care reclamanta a furnizat pârâtului carburanți și produse în stații, contract în baza căruia a fost emisă factura nr._ din 31.12.2013 (fila 15) în sumă de 803,02 lei, pârâtul cumulând un debit restant în sumă de 803,02 lei, precum și penalități de întârziere în sumă de 16,86 lei, potrivit facturii nr._ din 15.09.2014 (fila 20).
Potrivit disp. art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Pentru angajarea răspunderii contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, precum și vinovăția părții care a cauzat prejudiciul.
Analizând prezenta cerere în raport de aceste cerințe, instanța constată că între părți au intervenit relații contractuale, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._ din 01.07.2014, prin care reclamanta a furnizat pârâtului carburanții și produse în stații, iar pârâtul avea obligația să achite contravaloarea acestor produse, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire.
De asemenea, se reține că reclamanta și-a onorat obligația de a furniza pârâtului carburanții și produsele în stații, fără ca pârâtul să își fi îndeplinit obligația corelativă de achitare a contravalorii acestor produse, în contextual în care nu a tăgăduit existent raportului juridic obligațional invocate de creditoare ca izvor al pretențiilor sale și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale.
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța constată că între părți s-a născut un raport juridic ce este supus regulilor răspunderii civile contractuale, iar conform prevederilor articolului 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, în temeiul articolului 1555 din Codul civil, dacă din convenția părților sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligațiile pot fi executate simultan, părțile sunt ținute să le execute în acest fel.
Prin urmare, în temeiul regulilor teoriei generale a obligațiilor, creditorul pretins al unui raport juridic trebuie să probeze în fața instanței existența dreptului de creanță, caz în care revine debitorului sarcina dovezii fie a nevalabilității raportului juridic, fie a stingerii obligației în modurile recunoscute de Codul civil, cel mai frecvent fiind acela al plății. De asemenea, în raportul juridic bilateral, fiecare parte trebuie să execute prestația sa, și numai dacă partea cocontractantă nu execută, atunci cealaltă parte poate invoca excepția de neexecutare, ceea ce nu e cazul în prezentul dosar, pârâtul rămânând în pasivitate.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că acestea au fost calculate în temeiul clauzelor contractului de vânzare cumpărare nr._ din 01.07.2014, în sensul că neachitarea facturii în termenul stabilit atrage după sine penalități de întârziere.
Față de cele expuse mai sus, constatând că reclamanta a făcut dovada temeiniciei susținerilor sale, astfel cum pretind dispozițiile art. 249 c.p.civ., în temeiul dispozițiilor art. 1.030 c.p.civ., instanța va admite acțiunea având ca obiect „cerere cu valoare redusă”, formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul D. C. M. și va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 819,88 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată, și suma de 16,86 reprezentând penalități de întârziere.
Având în vedere dispozițiile art. 1031 cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, precum și solicitarea reclamantei, instanța va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect „cerere cu valoare redusă”, formulată de reclamanta S.C. R. D. S.A. cu sediul în București, ., nr. 3 -5, City Gate Northern Tower Building, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul D. C. M., cu domiciliul în Drobeta T. S., ..9, ., ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 819,88 lei reprezentând contravaloare produse livrate, 16,86 lei reprezentând penalități de întârziere și 50 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.G.D./Tehnored.S.A.
4 ex./12.03.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 591/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 682/2015.... → |
|---|
