Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 4762/225/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S., JUD. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.12
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. L.
GREFIER: C. P.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se ia act că prin serviciul registratură a fost depus la dosar procesul verbal de căutare întocmit de Poliția municipiului C., cu privire la martorul D. C. V., iar din partea petentei au fost depuse note de ședință prin care se învederează că martorul D. C. V. nu mai este angajatul societății petente, astfel că este in imposibilitate de a-i indica adresa de domiciliu.
Instanța aplică dispozițiile 313 alin. 3 din C.pr.civ. și trece la judecarea cauzei.
Instanța constată cercetarea procesului finalizată (art. 244 Cod proc. civilă) și în baza art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul apărătorului petentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, in temeiul art.244 C. proc. civ. declara închisă cercetarea procesului si potrivit art. 394 C.proc.civ., reține cauza pentru soluționare
INSTANȚA :
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 07.04.2014, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. M., a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.03.2014 de intimatul I. M., prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 4000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, a arătat că la data de 18.03.2014 in timp ce conducătorul auto D. C. V. conducea autoturismul marca Iveco cu număr de înmatriculare_, aparținând petentei, a fost oprit pentru control de către un echipaj de politie care, după ce au verificat toate actele, atât in ceea ce privește autoturismul, cat si încărcătura din autoturism, i-au comunicat că, având in vedere ca nu a putut prezenta legitimația de serviciu, se întocmește procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 18.03.2014 de către I. M..
A învederat că, numitul D. C. V., este angajatul petentei încă din data 06.09.2012 pe o perioada nedeterminata, având funcția de șofer autocamion/mașina de mare tonaj. Întrucât petenta deține mai multe autocamioane, numitul șofer -D. C. V. nu a putut prezenta legitimația de serviciu deoarece a uitat-o împreuna cu documentele unui alt autocamion al societății, cu care a fost plecat.
A susținut că, cuantumul amenzii, de 4000 lei, unul foarte mare raportat la gravitatea acestei fapte, mai ales ca nu a fost un act intenționat si făcut din rea credința, ci mai degrabă, legitimația a fost uitata . a societății.
A învederat că, aceasta legitimație exista, iar la controlul I. M. toate documentele au fost in regula, atât in ceea ce privește autocamionul cat si transportul efectuat, precum si celelalte documentele ale șoferului( act de identitate, permis de conducere) in afara de aceasta legitimație - care exista,dar care a fost uitata ..
Conform art.34 din OG 2/2001 se poate proceda la reindividualizarea sancțiunilor aplicate, astfel ca amenda poate sa fie înlocuita cu avertismentul sau se poate reduce cuantumul amenzii, in limitele prevăzute de lege, deoarece cuantumul acesteia trebuie corelat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoz. O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravenției.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către petent a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., astfel că la data de 26.06.2014 petenta a depus la dosar note de ședință ca răspuns la adresa instanței.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 15.07.2014 intimatul I. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și să se mențină procesul verbal ca valabil încheiat.
În fapt, a arătat faptul că la data de la data de 18.03.2014, agentul constatator a oprit în trafic, pe DN 6, pe raza localității S., județul M., autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei care efectua activități de transport marfă, iar la controlul efectuat conducătorul auto D. C. V. nu a putut prezenta legitimația de serviciu valabilă, motivând că a uitat-o în alt camion.
Astfel, petenta a fost sancționată contravențional potrivit prevederilor art.4 pct.57.2 din H.G. nr.69/ 2012, pentru " nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează, transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto .... ", iar agentul constatator i-a aplicat reclamantei minimul amenzii prevăzută de actul normativ.
A precizat faptul că petenta, în plângerea contravențională, recunoaște faptul că conducătorul auto nu a avut la bordul autovehiculului legitimația de serviciu, ceea ce denotă comportamentul său culpabil.
De asemenea, a învederat instanței faptul că, fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petenta, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, in măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct.¡988.s.A no.l41-A, p.15 si 28; Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; A. c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În consecință, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/2001), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
In concluzie, a precizat faptul că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu suni motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, a solicitat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, a solicitat judecata în lipsa reprezentantului instituției.
La întâmpinare s-a atașat raportul agentului constatator.
Prin rezoluția din data de 17.07.2014 s-a comunicat întâmpinarea și înscrisurile atașate către petent, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar la data de 31.10.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 22.09.2014 instanța a fixat termen de judecată la data de 22.10.2014, cu citarea părților.
În scop probator, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu martorul D. C. V. care însă nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiat.
Analizând prezenta plângere în considerarea întregului material probator administrat in cauză și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt si de drept:
Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 subpct.57.2 din HG nr.69/2012, reținându-se că în data de 18.03.2014, a oprită în trafic, pe DN 6, pe raza localității S., județul M., autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, care efectua activități de transport marfă, iar la controlul efectuat conducătorul auto D. C. V. nu a putut prezenta legitimația de serviciu valabilă.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probele propuse de către contravenient.
Instanța consideră că materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Privitor la dispozițiile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
În speță, petenta a fost sancționată pentru că nu a asigurat la bordul autovehiculului legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, conform dispozițiilor art. 4 subpct. 57.2 din HG nr.69/2012, potrivit cărora constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
În instanța, petenta a depus la dosar legitimația de serviciu a conducătorului auto, D. V.-C., din care rezultă că acesta este angajatul petentei.
Cum petenta nu a asigurat existența la bordul vehiculului depistat în trafic a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, instanța apreciază că aceasta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
In temeiul art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, observând dispozițiile art.7 alin.3, art.21 alin.3 raportat la art.34 și art.38 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra comportamentului social ce se impune a fi adoptat, amenda aplicată fiind disproporționată în raport de fapta săvârșită și de urmările acesteia.
Prin urmare, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta ., cu sediul în municipiul C., ., județul B., înregistrat in Registrul Comerțului B. sub J_ si având CUI_, prin avocat G. A. I., cu domiciliul ales pentru comunicări la cabinet avocat G. A. I. situat in municipiul B., Calea Făgărașului nr.7, județul B. în contradictoriu cu intimatul I. M. .
Anulează parțial procesul-verbal de contravenție . nr._/9.10.2013 încheiat de I. M. în ceea ce privește contravenția prev. de art.4 pct.54 din HG nr.69/2012.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.03.2014 de către intimatul I. M. cu sancțiunea avertisment.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. GL/ Tehnored. PC
4 ex./22.01.2015
Cod operator 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 293/2015. Judecătoria... → |
|---|
