Plângere contravenţională. Sentința nr. 1305/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1305/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1305/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR 1305
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE –L. G.
GREFIER –P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul O. A. și pe intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petentul, lipsă intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
În temeiul art. 131 C.p.c., rap. la art. 32 OG nr.2/2001, art.94 din cpciv, instanța se constată competentă general, teritorial și material să soluționeze cauza.
Instanța, pune în discuție estimarea procedurii în fața instanței.
La interpelarea instanței, având în vedere dispozițiile art. 238 Noul Cod procedură civilă, reclamantul, estimează că durata necesară pentru cercetarea procesului, este de un termen de judecată.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 Noul Cod procedură civilă, estimează că durata necesară pentru cercetarea procesului este de un termen de judecată, ținând seama de împrejurările cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 255 alineat 1 Cod procedură civilă, va încuviința pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte incidente de soluționat și constatând închisă cercetarea judecătorească, instanța, în temeiul disp.art. 392 c.p.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr._, petentul O. A., a formulat în contradictoriu cu intimatul I. M., plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.12.2014 de I. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în principal, să se dispună anularea procesului verbal, anularea măsurii complementare aplicate și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu „avertisment".
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale a arătat că, in mod total eronat, se retine prin procesul-verbal contestat că în data de 15.12.2014 se deplasa cu căruța spre casa in localitatea Malovăț si la un moment dat a fost lovit din spate de către autovehicul condus de A. M. care se deplasa din direcția Colibași înspre Drobeta T.-S..
A arătat faptul ca in mod eronat agentul constatator a reținut ca atelajul nu era echipat corespunzător (cu lumini si benzi reflectorizante).
A menționat ca avea o lanterna in mana iar in partea din spate a căruței era montat un triunghi reflectorizant.
În raport cu disp. art. 21 pct.3 din OG 2/2001 „sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal ", criterii generale si obligatorii ce trebuie avute in vedere atât de agentul constatator in momentul aplicării sancțiunii, cât si de instanța de judecata atunci când analizează legalitatea si temeinicia acesteia.
Astfel, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
În dispoz. art.5 din aceeași ordonanța, de asemenea legiuitorul a prevăzut că sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ori in cazul de fata nefiind încălcată nicio norma legala.
De altfel asa cum s-a arătat si in literatura de specialitate organele competente trebuie sa înțeleagă ca orice sancțiune juridica inclusiv cea contravenționala nu reprezintă un scop in sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Caci sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar procesul verbal de contravenție CP nr._ încheiat la data de 15.12.2014 de I. M., copie C.I.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către petent a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., astfel că la data de 19.01.2015 petentul a depus la dosar răspuns la adresa instanței prin care a indicat numele martorilor propuși.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 11.02.2015 intimatul I. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și să se mențină procesul verbal ca valabil încheiat.
În fapt, a arătat faptul că la data de 15.12.2014, petentul a condus pe DN 67, în loc. Malovăț, jud. M., un vehicul cu tracțiune animală, fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent reflectorizante și fără ca vehiculul să aibă în partea din față o lumină galbenă, iar în partea din spate o lumină roșie amplasată în partea lateral stânga. Astfel, deoarece nu a fost semnalizat corespunzător, vehiculul cu tracțiune animală a fost lovit în partea din spate de autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul A. M..
Astfel, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art.102 alin.l pct.16 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pentru „nerespectarea obligațiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală"", iar agentul constatator i-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei.
A considerat că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, solicită proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, a solicitat judecata în lipsa reprezentantului instituției.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 si următoarele din Legea 134/2010 privind Codul de Procedura Civila.
La întâmpinare s-au atașat raportul agentului constatator, declarația petentului, declarația numitului A. M..
Prin rezoluția din data de 12.02.2015 s-a comunicat întâmpinarea și înscrisurile atașate către petent, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 03.03.2015 instanța a fixat termen de judecată la data de 01.04.2015, cu citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Analizând prezenta plângere în considerarea întregului material probator administrat in cauză și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt si de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei pentru încălcarea prevederilor art.102 alin.l pct.16 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pentru „nerespectarea obligațiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală"", reținându-se că în data de 15.12.2014, petentul a condus pe DN 67, în loc. Malovăț, jud. M., un vehicul cu tracțiune animală, fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent reflectorizante și fără ca vehiculul să aibă în partea din față o lumină galbenă, iar în partea din spate o lumină roșie amplasată în partea lateral stânga, fiind lovit în partea din spate de autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul A. M..
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Prin decizia nr. XXII din 19 martie 2007 publicată în M.Of. nr. 833/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general, a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată, în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului, la conținutul lui, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Astfel, în speță, nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Ori, petentul nu a invocat și nu a dovedit vătămarea sa care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază procesul verbal de contravenție atacat ca îndeplinind cerințele legale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În cauza dedusă judecății, petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, susținând că avea o lanterna in mână, iar in partea din spate a căruței era montat un triunghi reflectorizant.
Susținerea acestuia este infirmată de agentul constatator care a verificat atelajul și a constatat că nici acesta și nici harnașamentul calului nu aveau elemente reflectorizante, iar din procesul-verbal de contravenție rezultă că petentul a recunoscut săvârșirea faptei.
Prin urmare, se apreciază că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului sancționator, iar sancțiunea a fost aplicată cu respectarea criteriilor prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Pentru considerentele menționate, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul O. A., CNP_, domiciliat in ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Drobeta T. S., ..75, jud. M..
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. jud G.L./tehnored P.C
4 ex/..04.2015
Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1267/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1274/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
