Plângere contravenţională. Sentința nr. 1430/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1430/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1430/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR TR SEVERUN
Sentința civilă nr.1430
Ședința publică de la 09.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. L.
Grefier P. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. I. și intimatul I. M., având ca obiect - plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile și martora.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură de către apărătorul petentului, o cerere de amânare.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare, aceasta nefiind însoțită de înscrisuri doveditoare.
Întrucât martora S. A. V., deși citată cu mandat de aducere nu s-a prezentat, instanța face aplicarea art.313 alin.3 C pr civ, apreciind că poate păși la judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Asupra plângerii de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub numărul de dosar_, petentul B. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.07.2014, exonerarea de plata amenzii contravenționale, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce și restituirea permisului de conducere.
În motivare, petentul a susținut că la data de 09.07.2014 a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 1080 lei, întrucât ar fi condus pe DN 6, autoturismul marca Audi Q7, cu nr. de înmatriculare_ și ar fi efectuat o manevră de depășire neregulamentară a unui autotir în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea autovehiculelor interzisă”, prin încălcarea marcajului simplu continuu ce separă sensurile de mers și rularea efectivă pe sensul opus de mers. De asemenea, s-a reținut că nu a avut asupra sa permisul de conducere și nici nu ar fi folosit luminile de întâlnire pe drumul european.
Petentul susține că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespund realității. Într-adevăr se deplasa cu autoturismul pe DN 6, dar nu a efectuat nicio manevră de depășire încălcând marcajul simplu continuu, așa cum se reține în procesul verbal contestat. Nu este adevărat nici faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere și că ar fi circulat fără luminile de întâlnire pe drumul european.
Mai arată că a fost obligat să semneze procesul verbal fără a i se aduce la cunoștință contravențiile pentru care a fost sancționat.
În dovedirea celor arătate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martora S. A. V..
Plângerea nu a fost întemeiată în drept de către petent.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție, copie act identitate, înștiințare, chitanță taxă de timbru.
Plângerea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, conform disp.art.19 din OUG 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare în apărare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
Pe cale de excepție a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Strehaia, sens în care arată că potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În acest sens, se arată că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza localității Dr.Tr.S., județul M., iar competentă cu soluționarea plângerii este Judecătoria Dr.Tr.S..
Față de acest aspect, a solicitat admiterea excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Strehaia, iar pe cale de consecință declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Dr.Tr.S., competentă cu soluționarea acesteia.
La dosar a depus, în copie, următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator din 11.09.2014, buletinele de verificare metrologică nr._/17.04.2014, atestatul operatorului radar calificat_/26/21.05.2013, CD-ul ce conține înregistrarea faptei contravenționale.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea, pe disp. art. 205 C.pr.civ., art.118 din OUG 195/2002.
În temeiul art. 411 din Codul de Procedură Civila, a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului instituției intimate.
Verificând competența, Judecătoria Strehaia a constatat că locul săvârșirii faptei, respectiv localitatea Dr.Tr.S., jud. M., se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Dr.Tr.S., potrivit Hotărârii de Guvern nr. 337/1993, astfel încât competența de soluționare în fond revine în primă instanță acestei judecătorii.
Având în vedere aceste considerente, a apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea cu care a fost învestită, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 129, 130 și 132 Cod procedură civila, a admis excepția necompetentei teritoriale și, pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Dr.Tr.S., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 07.11.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 1080 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.100 alin.3 lit.e, art.101 alin.1 pct.18 și art.108 alin.1 lit.a pct 7 din OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. S-a reținut că la data de 09.08.2014, petentul a condus autoturismul cu nr de înmatriculare_ pe DN 6, km 357+300, efectuând depășirea neregulamentară a unui alt autovehicul. De asemenea, nu a avut asupra sa permisul de conducere și nu a folosit luminile de întâlnire, abaterea fiind filmată cu aparatul radar montat pe auto MAI_.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.07.2014, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța consideră că, materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Privitor la dispozițiile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție.
În conformitate cu disp. art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: … e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Analizând suportul cu memorie optică conținând înregistrarea faptei sancționate depus la dosar de către intimată, se poate observa că este vorba de o identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, care a efectuat o depășire neregulamentară, încălcând marcajul simplu continuu ce separau sensurile de mers .
Instanța apreciază că susținerile petentului sunt vădit neîntemeiate, din vizionarea discului cu memorie optica privind abaterea săvârșită depus la dosar de către intimat, se poate observa în mod clar că petentul a condus autoturismul cu nr de înmatriculare_, efectuând depășirea neregulamentară a unui alt autovehicul.
Astfel, instanța reține că în ceea ce privește această faptă reținută în sarcina petentului acesta nu a probat o stare de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește celelalte fapte reținute în sarcina petentului, instanța reține că în temeiul art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), respectiv documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege, iar în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea, de către conducătorul unui autovehicul, a obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene .
Din mențiunile procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.07.2014 se reține că la data de 09.08.2014, petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere și nu a folosit luminile de întâlnire. Deși în plângerea formulată, petentul a negat faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere și că nu a folosit luminile de întâlnire, acesta nu a probat o altă situație de fapt, contrară celei descrise în procesul verbal contestat.
Astfel, deși prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat cu privire la aceste fapte nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, instanța reține totuși că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Astfel, în temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În temeiul art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, observând dispozițiile art.7 alin.3, art.21 alin.3 raportat la art.34 și art.38 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că, pentru săvârșirea faptelor prev. de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 și art.108 alin.1 lit.a pct.7 din OUG nr.195/2002, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra regulilor ce trebuie respectate, amenzile aplicate fiind disproporționate în raport de faptele săvârșite și de urmările acestora, având în vedere circumstanțele în care au fost săvârșite faptele.
În ce privește sancțiunea aplicată pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, instanța constată că sancțiunea pecuniară aplicată se încadrează în limitele legale, iar prin modul de săvârșire a acesteia s-a creat în concret o stare ridicată de pericol pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice, iar faptul că nu s-a produs nici un incident nu este relevant pentru existența contravenției.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Pentru aceste motive instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunilor contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea și să dispună înlocuirea amenzilor contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.07.2014, pentru săvârșirea faptelor prev. de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 și art.108 alin.1 lit.a pct.7 din OUG nr.195/2002, cu sancțiunea „Avertisment”, urmând a menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. I., domiciliat în comuna Corcova, ., împotriva intimatului I. M..
Dispune înlocuirea amenzilor contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 09.07.2014, pentru săvârșirea faptelor prev. de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 și art.108 alin.1 lit.a pct.7 din OUG nr.195/2002, cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2015.
P., GREFIER,
Red. .>
4 ex.- 20.04.2015
Cod operator 6497
| ← Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 1428/2015.... | Stabilire a valorii lucrului. 574 C.p.c.. Sentința nr.... → |
|---|
