Plângere contravenţională. Sentința nr. 1481/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1481/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1481/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Civilă nr. 1481
Ședința publică din data de 15.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Dr. G. - C. Z.
Grefier: C. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de petentul B. D. A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., având ca obiect plângere contravențională - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Față de această împrejurare, văzând și dispozițiile art. 104 alineat 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, instanța a lăsat cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În ședință publică instanța procedează la vizionarea CD-ului depus la dosar de către intimat.
Instanța, conform dispozițiilor art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 17.10.2013 sub nr._, petentul B. D. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/05.10.2013, solicitând anularea procesului verbal ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat a fost sancționat, cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 zile, reținându-i-se permisul de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 lit. e din OUG 195/2002. S-a reținut în sarcina petentului că în data de 05.10.2013, circulând cu autoturismul, a depășit viteza cu 59 km față de limita admisă în localitatea respectivă.
Petentul a arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, nefiind respectate disp. art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, întrucât agentul constatator nu a indicat corect temeiul de drept pentru aplicarea sancțiunii.
Dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 prevăd aplicarea sancțiunii cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, or agentul constatator nu a indicat și temeiul de drept care reglementează clasele de sancțiuni, astfel încât să se poată verifica cu exactitate legalitatea sancțiunii aplicate.
Petentul a arătat că un alt motiv de nulitate al procesului verbal de contravenție este dat de faptul că acesta a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
De asemenea, un al motiv de nulitate al procesului verbal rezultă și din interpretarea disp. art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 care prevăd că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Având în vedere natura contravenției, precum și mijloacele de dovadă, sarcina probei este răsturnată. Agentului constatator îi revine această sarcină de a dovedi cu mijloace tehnice certificate conform legii viteza concretă de deplasare constată și menționată în procesul verbal.
Astfel, agentul constatator pentru a dovedi în fața instanței viteza concretă cu care conducea petentul trebuie să dovedească faptul că respectivul aparat radar e certificat metrologic potrivit dispozițiilor legale. Întrucât agentul constatator nu a menționat . numărul aparatului radar în procesul verbal, îi este imposibil să facă dovada faptului că acel aparat radar de măsurare a vitezei este certificat metrologic și prin urmare legalitatea vitezei avute petent în data de 05.10.2013, încălcându-se astfel prevederile art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Pe fond, a arătat că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității, întrucât autoturismul petentului nu avea viteza menționată în procesul verbal.
În dovedirea plângerii a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri .
A depus la dosar, procesul verbal de contravenție . nr._/05.10.2013.
La data de 27.11.2013 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca valabil încheiat.
A arătat că la data de 05.10.2013, aflându-se în serviciu de supraveghere și control al traficului rutier, pe D.N.67, în localitatea Halânga. județul M., agentul șef de poliție M. D., a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca .,Autovision", montată pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
La ora 14.39, a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 109 km/h, în localitatea Halânga, județul M., pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 59 km/ h.
Astfel, prin procesul-verbal . nr._ s-a stabilint sancțiunea amenzii în cuantum de 720 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul a precizat că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
A mai arătat că agentul șef de poliție M. D. deține atestatul nr._/16 din 21.05. 2013, conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar “Autovision” și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 17.04.2013.
Intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
În ceea ce privește buletinul de verificare metrologică depus la dosar odată cu întâmpinarea, a arătat că acesta nu face dovada faptului că acesta privește aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Judecătoria Drobeta T. S., prin sentința nr. 1154/18.03.2014, a respins plângerea formulată de petentul B. D. A., în contradictoriu cu I. M..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, petentul B. D. A., a formulat plângere împotriva procesului . nr._ /05.10.2013 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea sa de plata amenzii, arătând că a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 720 lei, avertisment, 9 puncte de penalizare si suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, întrucât, la data de 05.20.2013,orele 14,39 ar fi condus cu viteza de 59 km/h in localitate.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.102 alin. 3 lit. E din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru depășirea vitezei legale cu peste 50 km/h.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța a constatat că petentul nu a administrat nici o probă care să înlăture temeinicia procesului-verbal contestat. Mai mult decât atât, imaginile video depuse la dosarul cauzei cu CD-ul aflat la fila 22 confirmă mențiunile cuprins în procesul verbal de contravenție, respectiv că a depășit viteza legală, contravenție prevăzută de art.102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 republicată.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii cu fapta săvârșită, instanța a reținut următoarele . Gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, atrăgând astfel atenția petentului asupra importanței respectării normelor legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B. D. A., solicitând admiterea apelului casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
A arătat că judecarea in fond a cauzei a avut loc cu încălcarea dreptului la apărare al petentului.
Astfel, instanța de fond a încuviințat la termenul din data de 25.02.2014 proba cu martora O. E., iar in data de 18.03.2014, martora a fost in imposibilitate de a se prezenta, sens in care a depus cerere de amânare justificata, însă instanța de fond fără să se pronunțe cu privire la aceasta cerere, a rămas în pronunțare, procedând la judecarea cauzei deși se încuviințase proba testimoniala.
Precizează că, instanța de judecata avea obligația citării martorei cu mandat de aducere sau sub sancțiunea amenzii si nu sa treacă la judecarea cauzei fără administrarea acestei probe.
Mai mult, solicită să se observe ca deși petentul a solicitat comunicarea tuturor înscrisurilor depuse de către intimat la dosar, instanța de fond nu a comunicat toate aceste înscrisuri, deși le menționează in motivarea hotărârii.
Astfel, in motivarea sentinței atacate, instanța de fond a reținut ca mențiunile din procesul verbal sunt confirmate de către imaginile video depuse la dosar cu CD - ul aflat la dosar, CD care nu a fost comunicat petentului, acesta neavând posibilitatea sa-si exercite dreptul la apărare cu privire la aceasta proba.
Prin urmare, instanța de fond avea obligația de a comunica petentului toate probele depuse la dosar de partea adversa si sa-i acorde acestuia posibilitatea de a studia aceste probe, de a le contesta eventual și de a-si exercita dreptul la apărare.
Fiind vorba de un CD, o proba care nu este practic materializata la dosar, cu atât mai mult nu se putea proceda la judecarea cauzei fără ca toate părțile sa ia cunoștința de aceasta proba.
In drept, invocă disp. art. 466 si urm. C. proc. civila.
Intimatul Inspectoratul de Politie al Județului M., a formulat întâmpinare, susținând în esență că, la data de 05.10.2013, apelantul-petent a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67, în localitatea Halînga, județul M. și a fost înregistrat cu aparatul radar rulând cu viteza de 109 km/h, deși limita maximă legală pentru acel sector de drum era de 50 km/ h, motiv pentru care a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
Consideră că instanța de fond a dat o hotărâre legală si temeinică, întrucât, din analiza procesului-verbal contestat, rezultă că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia, iar, în ceea ce privește temeinicia, prin probele administrate în cauză, respectiv înregistrarea video a faptei contravenționale, am dovedit că apelantul-petent a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește atestarea legalității cinemometrelor, punctul 5.2.1 din Anexa la Ordinul nr.301/ 2005 instituie faptul că aceasta este confirmată de buletinele de verificare metrologică, care sunt eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, cât și în regim de deplasare, și în care sunt menționate marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul verificării metrologice. în acest sens face precizarea că la rubrica destinată descrierii faptei din procesul verbal, agentul constatator a consemnat că aparatul radar montat pe autospeciala marca L. cu numărul MAI_ a înregistrat și filmat fapta contravențională a apelantului - petent. Acest lucru trebuia coroborat cu buletinul de verificare metrologică, pe care l-a depus la dosar.
In concluzie, a precizat că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O. G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia, aspect constatat și de instanța de fond, iar, din probele administrate în cauză, rezultă indubitabil faptul că, viteza autoturismului condus de apelantul-petent a fost stabilită cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum cer dispozițiile O.U.G. nr.195/ 2002, republicată, iar apelantul - petent a săvârșit contravenția constatată prin procesul verbal contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Legea 134/2010 privind C.p.civ.
Prin decizia nr. 4597/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de apelantul petent in contradictoriu intimatul I. M., a fost anulata sentința nr. 1154/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune în acest sens Tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, conform prevederilor articolului 480 alineatul 3 din NCPC, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
În cauza de față, prin calea de atac a apelului a fost formulată această solicitare, respectiv ca în urma admiterii căii de atac să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând plângerea contravențională formulată în cauză de către petent – filele 1 și 2 din dosarul de fond, instanța constată că prin aceasta petentul a invocat 3(trei) motive de nulitate a procesului verbal de contravenție, și anume neindicarea corectă a temeiului de drept, întocmirea procesului verbal de contravenție pe alt model decât acela prevăzut în anexa 1D din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și neindicarea în procesul verbal de contravenție a seriei și numărului aparatului radar pentru a se putea verifica certificarea metrologică a acestuia. De asemenea, în finalul plângerii sale contravenționale, petentul a mai solicitat ca intimata să depună și un ordin de deplasare al agentului constatator, înțelegând prin aceasta să conteste existența sa.
Prin sentința civilă cu numărul 1154/18.03.2014 – filele 40 și 41 din dosarul de fond, atacată prin prezentul apel, prima instanță nu s-a pronunțat asupra nici unuia dintre motivele de mai sus, ci a indicat numai că procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute de articolul 17 din OG 2/2001, printre care și actele normative incidente. Ori după cum s-a arătat mai sus, petentul nu contestă faptul că procesul verbal nu menționează actul normativ incident, ci că menționează un act normativ care nu se aplică faptei sale. Față de respectivul capăt al cererii, instanța ar fi trebuit să verifice realitatea acestei susțineri, și apoi să verifice relevanța acesteia în drept, respectiv efectele pe care le poate produce asupra procesului verbal atacat. În privința celorlalte motive ale plângerii contravenționale, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel, nefăcând nici o referire asupra acestora, indicând numai că din vizionarea înregistrării pe suport CD a faptei se observă că petentul a circulat cu viteza indicată în procesul verbal. Ori petentul nu a contestat viteza menționată în procesul verbal de contravenție, ci a indicat ca motive de nulitate a procesului verbal întocmirea acestuia pe un alt tipizat decât cel legal, neidentificarea paratului radar de pe care se efectuează înregistrarea pentru a putea fi reținută existența/inexistența verificării metrologice și existența unui ordin pentru agentul sau agenții constatatori. Toate aceste motive ale plângerii contravenționale nu au fost verificate de instanță nici în ceea ce privește realitatea lor, și nici în ceea ce privește temeinicia ca motive de nulitate a procesului verbal de contravenție.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 25.02.2014, prima instanță a încuviințat audierea unui martor, acordând termen în vederea administrării acestei probe în data de 18.03.2014.
La data de mai sus – 18.03.2014, martora citată nu s-a prezentat, iar petenta prin avocat a depus o cerere de amânare întrucât nu se poate prezenta în instanță – fila 38 din dosar de fond.
Asupra ambelor cereri de mai sus, instanța de fond nu s-a pronunțat, în practicaua sentinței pronunțate în data de 18.03.2014 și atacate prin prezentul apel consemnându-se că cercetarea judecătorească este închisă și s-a reținut cauza în vederea soluționării pe fond.
În acest fel, nepronunțarea asupra unei cereri de amânare formulată ca urmare a imposibilității de prezentare a avocatului în fața instanței echivalează cu nerespectarea dreptului la apărare prevăzut de articolul 13 din NCPC. În plus, această încălcare a drepturilor procesuale ale părții de către instanța care nu se pronunță nici asupra cererii de amânare și nici asupra motivului pentru care s-a apreciat că în lipsa martorului se poate trece la soluționarea cauzei, se poate invoca de către parte prin intermediul căii de atac în situația în care respectivele încălcări s-au produs la ultimul termen de judecată, nulitatea relativă a unui act de procedură putând fi invocată la următorul termen, în cauza de față prin intermediul căii de atac dacă se produce la ultimul termen de judecată.
Astfel, în situația existenței a două motive întemeiate de admitere a căii de atac, respectiv a unui motiv care determină trimiterea cauzei pentru rejudecare la cererea părții întrucât nu s-a pronunțat asupra fondului cererii – articolul 480 alineatul 3 NCPC, respectiv un motiv care determină rejudecarea cauzei în apel – articolul 480 alineatul 6 NCPC, instanța va face aplicarea normei de excepție din articolul 480 alineatul 3, admițând apelul, anulând sentința și trimițân cauza spre rejudecare.
Ca urmare, Tribunalul, în situația existenței a două motive întemeiate de admitere a căii de atac, respectiv a unui motiv care determină trimiterea cauzei pentru rejudecare la cererea părții întrucât nu s-a pronunțat asupra fondului cererii – articolul 480 alineatul 3 NCPC, respectiv un motiv care determină rejudecarea cauzei în apel – articolul 480 alineatul 6 NCPC, a făcut aplicarea normei de excepție din articolul 480 alineatul 3, admițând apelul, anulând sentința și trimițând cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S., la data de 01.10.2014 sub nr._ .
Instanța, la termenul de judecată din data de 31.10.2014, în baza art. 258 și 292 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în baza art. 258 și 309 Cod procedură civilă, pentru petent și proba testimonială cu martorul O. E., probă solicitată prin cererea de probatoriu aflată la fila 15 – dosar nr._ pentru a dovedi starea de fapt descrisă în procesul verbal contestat, iar pentru intimat și proba cu mijloacele materiale de probă, respectiv proba cu înregistrarea video, apreciindu-le ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
La același termen de judecată instanța a prorogat discutarea asupra cererii de probatoriu formulată de către petent, constând în prezentarea de către intimat a unei copii de pe registrul de evidență a abaterilor, precum și a ordinului de deplasare a agentului constatator, la un alt termen de judecată, după administrarea probatoriilor încuviințate.
La termenul de judecată din data de 21.11.2014, față de faptul că petentul a depus la dosarul cauzei cerere prin care a solicitat să i se comunice CD-ul cu imaginile privind contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal ce face obiectul plângerii contravenționale, instanța a apreciat-o ca fiind legală, motiv pentru care a încuviințat-o, și având în vedere că la dosarul cauzei au fost atașate două CD-uri privind contravenția reținută în sarcina petentului prin procesul verbal contestat, respectiv unul în dosarul nr._, celălalt la dosarul nr._/225/2013, atașate la prezenta cauză, a dispus comunicarea către petent a unuia din cele două CD-uri, detașându-se, în acest scop, fila 40 din dosarul nr._/225/2013.
Totodată, constatând că martorul O. E., legal citat nu s-a prezentat, neexistând la dosarul cauzei nici o justificare a lipsei acestuia, iar ascultarea sa este necesară în vederea soluționării cauzei, instanța în temeiul disp. art. 313 al.1 C.proc.civ. a dispus citarea martorului cu mandat de aducere.
La termenul de judecată din data de 21.01.2015, instanța, față de faptul că CD-ul, conținând înregistrarea video a faptei contravenționale, depus la dosarul cauzei nu a putut fi vizionat de instanța de judecată întrucât avea o extensie informatică ce nu este compatibilă cu playerele media folosite de Judecătoria Drobeta T. S., iar pe CD-ul comunicat de intimat nu este atașat și un player media dedicat care să suporte extensia fișierului, în vederea soluționării cauzei, în exercițiul rolului activ reglementat de dispozițiile art. 254 alineat 5 și art. 22 Cod procedură civilă, va emite adresă către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., pentru a depune la dosarul cauzei un nou CD, în dublu exemplar, conținând înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, în baza căreia s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.10.2013, fișierul de pe aceste CD-uri urmând, fie să aibă alăturat player pentru a fi vizualizat, fie să primească o nouă extensie compatibilă cu playerele media folosite la nivelul Judecătoriei Drobeta T. S. respectiv K- lite Codec Pack.
Având în vedere că prin precizarea depusă la dosarul cauzei petentul B. D. A. a indicat domiciliu martorului O. E. ca fiind în Miercurea C., ., ., în vederea soluționării cauzei, a dispus citarea martorului la noua adresă indicată.
La data de 03.02.2015 intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, în dublu exemplar, CD-ul conținând înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, în baza căreia s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.10.2013
La termenul de judecată din data de 04.02.2015, instanța, în ședință publică a procedat la verificarea celor 2 exemplare ale CD-ului conținând înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului B. D. A., în baza căreia s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.10.2013 și a constatat că ambele exemplare ale CD-ului pot fi vizualizate.
La același termen de judecată, instanța, având în vedere că prin înscrisul depus la dosarul cauzei(fila 16) petentul a solicitat să i se comunice CD-ul conținând înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina sa, și ținând seama de faptul că intimatul a depus la dosarul cauzei, în dublu exemplar, CD-ul conținând înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, în baza căreia s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.10.2013, în vederea soluționării cauzei, a dispus comunicarea către petent a unui exemplar al CD-ului, emițând adresă în acest sens și menționându-se că cele 2 exemplare ale CD-ului au fost verificate de instanță și s-a constatat că ambele exemplare pot fi vizualizate.
La data de 25.02.2015 petentul B. D. A. a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, precizare în care a menționat faptul că renunță la audierea martorului O. E. întrucât este plecată în Ungaria și se află în imposibilitate de a se prezenta în vederea audierii.
La termenul de judecată din data de 25.02.2015, instanța a luat de faptul că petentul B. D. A. a renunțat la audierea martorului O. E..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/05.10.2013 (fila 3 dosar fond_/225/2013) întocmit de către agentul intimatului, petentul B. D. A. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 720 lei, și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 rep. si sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.
S-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 05.10.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67, în localitatea Halînga, județul M. și a fost înregistrat cu aparatul radar rulând cu viteza de 109 km/h, deși limita maximă legală pentru acel sector de drum era de 50 km/ h.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat faptul ca vitezometrul autoturismului indica viteza de 86km/h.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă la data de 17.10.2013 (fila 1 dosar fond_ ) împotriva procesului verbal încheiat la data de 05.10.2013.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sunt neîntemeiate susținerile petentului în sensul că procesul verbal de contravenție nu a fost legal întocmit ca urmare a faptului că nu s-a indicat corect temeiul de drept. Agentul intimatului a menționat în cuprinsul procesului verbal contestat că fapta săvârșită este prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 rep. și sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. Potrivit art. 16 din OG 2/2001, agentul constatator avea obligația de a indica actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, ceea ce a și făcut, nu și temeiul de drept care reglementează clasa de sancțiuni. Sancțiunea aplicată corespunde clasei prevăzute de OUG 195/2002 pentru contravenția săvârșită de petent.
Faptul că în procesul-verbal de contravenție nu ar fi menționate datele complete de identificare ale aparatului radar folosit, nu sunt de natură a atrage nulitatea actului sancționator. Astfel, în cuprinsul procesului verbal s-au consemnat suficiente elemente pentru individualizarea aparatului video radar folosit, în sensul că a fost indicat numărul autoturismul MAI pe care este amplasat aparatul video radar, respectiv autoturismul MAI cu nr. de înmatriculare_. De asemenea, au fost menționate date pentru identificarea înregistrării contravenției săvârșite – HDD MH28.
Totodată, nu pot fi primite nici susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este nelegal întrucât nu a fost încheiat în forma prevăzută de lege în anexa 1D la Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 rep., fiind încheiat pe un model de proces-verbal pentru alt gen de contravenții pentru următoarele motive:
Potrivit art. 181 alin. 1 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Neîntocmirea procesului verbal în această formă este sancționată cu nulitatea relativă, iar petentul trebuie să facă dovada că i s-a produs o vătămare prin neîntocmirea procesului verbal în formatul respectiv. În cauză, petentul nu a indicat producerea vreunei vătămări și nici nu rezultă din probele administrate în cauză.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001. Însă, în cauză din vizualizarea înregistrării video depuse de intimat, rezultă că petentul a fost surprins conducând cu viteza de 109 km/h. Prin urmare, prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
Cu privire la contravenția prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 rep., instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
A.. 2 al aceluiași articol din HG nr. 1391/2006 stipulează ca nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimatul I. M. (filele 20-25 dosar fond nr._ ) rezultă că la momentul controlului realizat de către agenții intimatului era efectuată verificarea metrologică, conform buletinului de verificare metrologica nr._ din data de 17.04.2013 (fila 25 dosar fond nr._ ), valabilitatea verificării metrologice fiind de 1 an. Din atestatul de operator nr._ din 21.05.2013 emis de Serviciul Rutier din cadrul I. M. (fila 24 dosar fond nr._ ) reiese ca operatorul M. D. era autorizat sa desfășoare activități de utilizare si exploatare a aparatului radar.
Viteza cu care circula autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67, în localitatea Halînga, județul M., la momentul înregistrării de către aparatul video radar era de 109 km/h, conform înregistrării video radar depusă la dosar de către intimată, din conținutul acestei înregistrări rezultând în mod indubitabill viteza de deplasare a autoturismului petentului.
Având în vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză se reține ca nu rezultă existența unei stări de fapt contrare celei reținute in procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată, respectiv amenda in cuantum de 720 lei în cuantumul minim prevăzut de textul de lege, și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 rep., este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Având în vedere cele expuse mai sus, apreciind ca situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție contestat corespunde realității, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulata de petent împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/05.10.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. D. A., având CNP_, domiciliul în Miercurea C., ., . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., .. 8, județul B.(Societatea Civilă de Avocați B. & B.) în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M. cu sediul în Drobeta T. S., .. 75, județul M., CUI_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cale de atac ce urmează a fi depusă la sediul Judecătoriei Drobeta T. S..
Pronunțară în ședință publică, azi, 15.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. G-C.Z./Tehn.C.C.
4 ex./pag. 5/..2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1431/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1202/2015.... → |
|---|
