Plângere contravenţională. Sentința nr. 1892/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1892/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 1892/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1892
Ședința publică din data de 18.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. D. Z.
Grefier: E. N.
Pe rol fiind judecarea procesului civil privind pe petenta . S.A. în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic O. G. pentru petentă și martorul F. I., lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.321 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului F. I., sub prestare de jurământ, în conformitate cu dispozițiile art.319 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.proc.civ, președintele închide dezbaterile și, în temeiul art.397 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015, sub nr._, petentul . S.A. în contradictoriu cu intimata I. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din data de 14.01.2015, comunicat in data de 19.01.2015, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună, în principal, anularea procesului verbal . nr._ din data de 14.01.2015 ca urmare a constatării nulității absolute a acestuia; iar in subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, in situația in care se va constata existenta vinovăției societății petente in săvârșirea faptelor respective.
În fapt a arătat că, prin procesul verbal . nr._ din data de 14.01.2015, agentul B. C. din cadrul Serviciului Rutier al Inspectoratului de Politie al Județului M. a sancționat societatea petentă pentru că in data de 14.01.2015, orele 12,30, "a efectuat activitatea de transport mărfuri (piatra 16 mc) cu auto_ ce tracta semiremorca cu nr_ - conducător auto F. I. - la controlul efectuat constatându-se ca nu a asigurat la bordul vehiculului legitimația de serviciu valabila a conducătorului auto".
Fapta reținuta in sarcina societății este prevăzuta de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012 si sancționată de art. 7 alin. 1 din același act normativ.
Se arată că în cuprinsul procesului verbal care face obiectul prezentei contestații, se pot observa câteva neconcordante, pe care înțelege să le invoce sub forma unor excepții.
Astfel, a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal . nr._ din data de 14.01.2015, întrucât acesta a fost completat cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 16 alin. 6 si 7 din OG 2/2001.
Potrivit textului de lege sus-menționat, "(6) În situația in care contravenientul este persoana juridica in procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare in registrul comerțului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal."
Controversa, in acest caz, este legata de calitatea de reprezentant pe care o poate avea sau nu conducătorul auto, salariat al societății. Se poate observa ca agentul constatator a avut un dubiu major in aceasta privința, neștiind, probabil, cum sa procedeze. Astfel, pe de o parte, sancționând persoana juridica, menționează ca aceasta nu este de fata si, deci, nu se poate înmâna actul de sancționare, urmând ca acesta sa fie comunicat ulterior si atribuie calitatea de martor asistent conducătorului auto F. I.; pe de alta parte, la rubrica "Alte mențiuni", conducătorul auto precizează ca "Nu am legitimația la mine, este la vizat.". Ori, in aceasta situație, conducătorul auto F. I. nu poate avea, cumulativ, doua calități - cea de martor asistent si pe cea de contravenient sau reprezentant al firmei sancționate.
Așadar, întrucât agentul constatator a cumulat, in persoana conducătorului auto F. I., atât calitatea de martor asistent, cat si pe cea de reprezentant al societății sancționate, procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 14.01.2015 este lovit de nulitate absoluta.
Desigur, se pune problema vătămării suferite de către parte prin săvârșirea, de către agentul constatator, a acestei erori, dar, chiar si in aceasta situație, subzista încălcarea, de către agentul constatator, a unei norme imperative.
Pe fond, potrivit textului de lege invocat de către agentul constatator in sancționarea sa, "nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.2. legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport. " reprezintă contravenție si se sancționează, potrivit art. 7 alin 1, cu amenda in cuantum cuprins intre 4.000 lei si 6.000 lei.
De asemenea a mai arătat că agentul constatator susține ca societatea reclamantă nu ar fi asigurat prezenta la bordul autovehiculului a legitimației de serviciu a conducătorului auto. Din mențiunea făcuta de conducătorul auto a reieșit ca acesta avea legitimație, prin care se dovedea ca este salariatul societății petente, doar ca aceasta era "la vizat", adică era depusa la sediul societății spre a se aplica viza aferenta semestrului I 2015. Cu alte cuvinte, conducătorul auto conduce un autovehicul al . SA in temeiul unei licențe al cărei titular este aceasta societate si deține o legitimație emisa de către societate, dar, cu toate acestea, in opinia agentului constatator, nu face dovada calității de salariat (pentru ca, pana la urma, aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a instituit acest text de lege - dovedirea calității de salariat a conducătorului auto), pentru ca legitimația acestuia este la sediul societății spre a fi vizata.
In subsidiar, a arătat că, dacă instanța va considera ca actul sancționator a fost întocmit cu respectarea întocmai a normelor legale imperative, a solicitat dispunerea schimbării sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât faptele respective nu reprezintă, din punctul de vedere al petentului, o contravenție grava, care sa impună aplicarea unei amenzi .. Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Cu atât mai întemeiata apare solicitarea acestora de a schimba sancțiunea amenzii in sancțiunea avertismentului, cu cat, in termen de 30 de zile, același agent de politie rutiera, B. C., a întocmit alte doua procese verbale de contravenție in care a stabilit sancționarea, cu amenda contravenționala, a societății reclamante, in fiecare dintre cazuri putându-se vorbi despre un exces de zel din partea acestuia.
Pe cale de consecința, a solicitat prin sentința ce o se va pronunța să se dispună in principal, anularea procesului verbal . nr._ din data de 14.01.2015 ca urmare a constatării nulității absolute a acestuia; iar in subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, in situația in care se va constata existenta vinovăției societății noastre in săvârșirea faptelor respective.
In drept, prezenta plângere contravenționala a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001.
Au fost anexate copie a procesului verbal contestat, chitanță și listă operațiuni.
Prin rezoluția din data de 03.02.2015, instanța a dispus comunicarea acțiunii și duplicat înscrisuri către intimat în vederea formulării și depunerii întâmpinării.
La data de 02.03.2015 intimata I. M. a depus întâmpinare, solicitând instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție, ca fiind temeinic și legal.
În motivare a arătat că la data de 14.01.2015 petenta a efectuat activitatea de transport marja, cu autovehiculul având nr. de înmatriculare_, condus de F. I., iar la controlul efectuat, a rezultat faptul că aceasta nu a asigurat la bordul vehiculului, pentru a fi prezentată, legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto.
De asemenea a precizat că petenta a fost astfel sancționată contravențional potrivit prevederilor art.4 pct.57.2 din H.G. nr.69/2012, pentru nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigur a existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost, a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport", iar agentul constatator i-a aplicat reclamantei sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 de lei.
Referitor la susținerile petentei, a învederat instanței faptul că agentul constatator a consemnat în procesul verbal de contravenție, în mod corect, denumirea, sediul, precum și codul unic de înregistrare al petentei.
De asemenea, a arătat faptul că martorul asistent F. I., prin cele precizate la rubrica ,.Alte mențiuni", nu s-a substituit calității de reprezentat legal al petentei, cele menționate de acesta, respectiv faptul că nu are legitimația la el, fiind consemnate în procesul verbal de contravenție tocmai pentru a evidenția vinovăției petentei.
Totodată, din analiza dispozițiilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ți completările ulterioare, se poate observa faptul că situațiile de nulitate absolută ale proceselor-verbale sunt prevăzute limitativ de art. 17
Astfel, potrivit art. 17 din O.G.nr.2/2001, cazurile de nulitate absolută ale proceselor-verbale sunt: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a /aptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
Analizând textul de lege arătat mai sus, rezultă indubitabil faptul că aspectele invocate de petentă, nu se regăsesc în cazurile de nulitate absolută ale proceselor-verbale, prevăzute de O.G. nr.2/2001 și, de asemenea, acest fapt nu a adus nici o vătămare reclamantului, în sensul celor prevăzute de Decizia Î.C.C.J. nr.22/2007, publicată în M.O. nr.833 din 05.12.2007.
Totodată a mai învederat onoratei instanțe că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul-constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, in măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct.1988.s.A no.l41-A, p.15 si 28; Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; A. c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
In consecință, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/ 2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
In concluzie, s-a arătat că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, nefiind motive de anulare a acestuia.
In dovedirea celor menționate, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Față de aspectele prezentate, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
În temeiul dispozițiilor art. 411 din Legea 134/2010 privind C. pr. civ. intimatul a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
La întâmpinare intimata a fost atașat: raportul agentului constatator.
Petentului i-a fost comunicată întâmpinarea cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare, iar acesta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de către intimatul I. M. împotriva susținerilor sale din cadrul plângerii contravenționale ce face obiectul prezentului dosar si admiterea plângerii așa cum a fost formulata.
Cu motivarea că în aprecierea sa procesul-verbal atacat este nelegal si netemeinic, motiv pentru care solicită anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 4.000 lei, restituirea sumei de 2.000 lei achitata in 48 ore, si, in subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment
In fapt, a arătat că prin plângerea contravenționala ce face obiectul dosarului nr._ a solicitat ca instanța, prin sentința ce urmează a se pronunța, sa dispună, in principal, anularea procesului verbal de contravenție CP nr._ din data de 14.01.2015, iar in subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Totodată a mai precizat că a arătat suficiente motive de nulitate a procesului verbal, iar in ceea ce privește fondul cauzei, ca urmare a depunerii de către intimat a întâmpinării si a înscrisurilor doveditoare, a descoperit noi argumente care vor conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Dincolo de susținerile intimatului din cuprinsul întâmpinării, legate de presupusa legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat, susțineri care tind sa acopere vădita nulitate absoluta a acestui înscris, este de remarcat ca singura « proba » invocata de către acesta in susținerea afirmațiilor sale o reprezintă « prezumția de legalitate, de autenticitate si de veridicitate » de care se bucura procesele verbale de contravenție.
Așadar, la adăpostul acestor prezumții legale, organele de politie se mulțumesc doar sa transcrie, in cuprinsul actelor de constatare si sancționare a contravențiilor, acele aspecte pe care le considera ca reprezentând fapte contrare legii, fără sa facă niciun efort in probarea acestora.
Numai ca, in condițiile in care întâmpinările depuse de către organele de politie sunt îndoite de rapoartele întocmite de către agenții care au constatat faptele sancționate, sarcina de a răsturna aceste prezumții se ușurează, atâta timp cat rapoartele respective confirma afirmațiile din plângerea contravenționala.
Așadar, agentul constatator a susținut ca, in condițiile in care nu se afla de fata reprezentantul legal al societății, i se pare firesc sa-l invite pe conducătorul auto, despre care confirma ca nu are calitatea de reprezentant, ci pe cea de martor asistent ( !!!!), sa-si exprime opinia, la rubrica « Alte mențiuni ».
In ceea ce privește afirmațiile agentului constatator, legate de presupusa atitudine a societății (« se afla mai presus de lege si nu poate fi verificata si sancționată contravențional... »), consideră ca se probează suspiciunile sale in ceea ce privește excesul de zel de care acesta a dat dovada in relația cu societatea petentă.
In aceasta situație, se arată că niciuna dintre cauzele care au condus la întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._/14.01.2015, prin care a fost aplicata sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 4.000 lei nu subzista si, deci, întocmirea procesului verbal contestat apar ca fiind netemeinice si nelegale.
De altfel, susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale si din răspunsul la întâmpinare înlătura prezumția de adevăr de care se bucura actele de constatare si sancționare a contravențiilor si dovedesc faptul ca faptele care au condus la întocmirea acestui act constatator nu au existat.
In drept, răspunsul la întâmpinare a fost întemeiat pe dispozițiile art. 201 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Pentru toate aceste motive, petenta a solicitat anularea procesului-verbal . n_, exonerarea de la plata amenzii, precum si restituirea sumei de 2.000 lei achitata, si, in subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C. pr. civ. instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martorul Flilp I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ, și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor s-a reținut că la data de 14.01.2015, petenta a efectuat activitatea de transport marja cu autovehiculul având nr. de înmatriculare_, condus de F. I., iar la controlul efectuat, a rezultat faptul că aceasta nu a asigurat la bordul vehiculului, pentru a fi prezentată, legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto.
Petenta a fost astfel sancționată contravențional potrivit prevederilor art.4 pct.57.2 din H.G. nr.69/2012, pentru nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigur a existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost, a „legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport", iar agentul constatator i-a aplicat reclamantei sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 de lei.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 14.01.2015, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, petentula invocat neregularități izvotâte din dubla calitate pe care martorul F. I. a avut-o, în sensul că a semnat în calitate de martor asistent și a formulat obiecțiuni în calitate de reprezentant al societății petente.
Se observă însă că petenta nu a invocat și nici nu a dovedit vătămarea produsă ca urmare a acestei neregulartități, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat.
De altfel și prin decizia nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesaul legii a statuat, făcând o interpretare raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001 că: „În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.”
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs. Slovacia, A. vs. România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției (f. 5) instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic.
Din cuprinsul cererii introductive si al înscrisurilor depuse la dosar, petentul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, astfel că, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constatând așadar că forța probantă a acesteia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Se observă că fapta reținută în sarcina petentului este reglementată de art. art.4 pct.57.2 din H.G. nr.69/2012, pentru nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigur a existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost, a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, iar agentul constatator i-a aplicat reclamantei sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 de lei.
De altfel, petentul recunoaște săvârșirea faptei, iar pe de altă parte martorul declară că într-adevăr nu a avut asupra sa legitimația de serviciu pentru a o prezenta la control.
Pentru aceste considerente, se apreciază că, procesul-verbal de contravenție este temeinic întocmit, apreciindu-se că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, iar pe de altă parte, intimatul a dovedit existența faptei și deci temeinicia procesului-verbal contestat.
În circumstanțierea faptei, instanța va reține împrejurarea că petentul a recunoscut săvârșirea faptei, iar pe de altă parte se mai reține în circumstanțierea faptei împrejurarea că martorul chiar era angajatul societății petente, depunând legitimație de serviciu vizată pe trimestre anterioare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională.
Opinia instanței are la bază pe de o parte disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
În ceea ce privește restituire sumei de restituirea sumei de 2000 lei achitată, reprezentând jumătatea din minimul amenzii, instanța reține că acest aspect ține de procedura de executare și de întoarcere a executării, astfel încât excede obiectului cauzei, petentul având posibilitatea de a solicita pe cale administrativă restituirea sumei.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent . SA în contradictoriu cu intimat I. M., va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4.000 lei cu avertisment, va menține restul dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/14 ianuarie 2015 și va respinge cererea petentei privind restituirea sumei de 2000 lei achitată, reprezentând jumătatea din minimul amenzii.
În baza art. 453 C.proc.civ., va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petent . SA, cu sediul în Drobeta T. S., .. 2, jud. M., în contradictoriu cu intimat I. M. cu sediul în Drobeta T. S., .. 75, jud. M., cod fiscal_, cont bancar RO 04 TREZ 4615032XXX000174.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4.000 lei cu avertisment.
Menține restul dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/14 ianuarie 2015.
Respinge cererea petentei privind restituirea sumei de 2000 lei achitată, reprezentând jumătatea din minimul amenzii.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică azi 18 mai 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A.D.Z./ teh. V.Ș.A.
6 pag./4 ex./2. .: 16 iunie 2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1902/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1896/2015.... → |
|---|
