Plângere contravenţională. Sentința nr. 1784/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1784/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1784/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1784
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 4 TG. J., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2015 și apoi pentru termenul de astăzi, 07.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 12.12.2014 sub nr._ petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.12.2014 încheiat de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu J..
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că în ziua de 05.12.2014 reprezentanții intimatei au efectuat un control operativ si inopinat la sediul societății, având ca obiectiv verificarea operațiunilor derulate în perioada iunie-decembrie 2014,ocazie cu care s-au constatat următoarele: societatea comerciala controlata desfășoară activități de comercializare a buteliilor GPL către diverși clienți, persoane fizice si juridice, în baza contractului de agent comercial nr. 155 din 21.04.2009 încheiat cu . SA prin care s-a obligat să efectueze livrări in funcție de necesitățile de aprovizionare identificate, ocazie cu care se întocmesc avize de expediție pentru buteliile ce sunt livrate către clienți,iar la vânzare sunt eliberate facturi si chitanțe sau bonuri fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscalizate in regim ambulant,in funcție de calitatea persoanei, iar sumele de bani provenite din vânzarea buteliilor sunt depuse de șoferii societății la casieria punctului de lucru,de unde sunt ridicate de reprezentanții firmei de paza, pe baza de chitanțe si depuse la banca în contul . SA.
S-a mai arătat că ulterior efectuării controlului susmenționat, reprezentații intimatei au întocmit Procesul-Verbal . nr._ din 10.12.2014 în baza căruia a fost sancționată contravențional cu amenda în suma de 8.000 lei, conform art. 11 alin. 1 lit.b din OUG nr. 28/1999 si amenda in suma de 5.000 lei, conform art. 219 alin2 lit.d din OG nr.92/2003, menționându-se ca . nu a respectat obligația de a se dota si utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin.2 din OUG nr. 28/1999 republicata, fiind încălcate astfel prevederile art. 1o lit. b din OUG nr.28/1999, in sensul ca societatea controlata nu deține si nu utilizează AMEF pentru locațiile de vânzare a încărcăturile GPL conform contractului de mandate comercial cu comision încheiate pentru vânzarea încărcăturilor GPL către beneficiarii finali si totodată s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 74 din OG nr. 92/2003 privind obligativitatea agentului economic controlat de a declara la organul fiscal,in termen de 30 de zile înființarea de sedii secundare, fiind incalcate prevederile art. 219 alin. 1 lit.a din ordonanța privind nedepunerea la termenele stabilite de lege a declarațiilor de înregistrare fiscală sau de mențiuni, în sensul că nu a fost declarată activitatea centrelor destinate vânzării.
Consideră petenta că nu a săvârșit faptele contravenționale precizate în procesul verbal de constatare si sancționare contravenționala, întrucât intimata nu a reținut corect adevărata situație de fapt si a dat o interpretare eronata activităților comerciale desfășurate de societate.
A mai menționat faptul că potrivit certificatului constatator din 26.09.2013 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M., rezultă ca . desfășoară activități de comerț cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazoși si al produselor derivate; comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet; comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor si piețelor, depozitari,etc.
In vederea desfășurării activităților autorizate susmenționate a încheiat cu mai multe persoane fizice, în calitate de depozitar, contracte de depozit, având ca obiect realizarea de depozite de ambalaje-butelii de aragaz-colectarea de la populație a recipientelor tip "butelii de aragaz" in vederea schimbării cu recipiente încărcate cu GPL pentru uz casnic, convenindu-se ca plata depozitarilor sa facă de . pe baza de stat de plata.
Petenta a mai menționat că nu avea obligația de a înființa sedii secundare, pe care să le declare la organele fiscale, în termen de 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile art. 219 alin.1 lit.a din OG nr. 92/2003 pentru punctele in care se aflau depozitate încărcăturile GPL conform contractelor de depozit încheiate cu mai multe persoane fizice, întrucât locurile de depozit aparțineau acestor persoane fizice si nu societății comerciale.
Consideră petenta că reprezentații intimatei, în mod greșit au reținut obligația de a declara sediile secundare, în cazul contractelor de depozit, deoarece părțile nu au convenit desfășurarea unor activități de mandat comercial, ci activități de depozit.
Totodată, apreciază că nu a încălcat obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 74 din OG nr.92/2003, întrucât nu deține spatiile de depozitare a încărcăturilor GPL, astfel ca era în imposibilitatea să completeze declarațiile privind înființarea sediilor secundare.
S-a mai învederat că în mod greșit reprezentanții intimatei au constatat si reținut ca nu a respectat obligația de se dota si utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin.2 din OUG nr. 28/1999 republicata, în sensul că aceasta nu deține si nu utilizează aparate de marcat electronice fiscal pentru locațiile de vânzare a încărcăturilor GPL.
S-a mai precizat faptul că în evidenta contabila a . există documente din care rezulta că în toate cazurile de vânzări a încărcăturilor GPL, de la locul de depozitare, s-au eliberat bonuri fiscale de pe casele de marcat fiscale, astfel ca organul de control fiscal, nu a constatat ca am săvârșit acte de frauda fiscala sau ca am fi adus prejudicii statului, întrucât toate activitățile de comercializare au fost evidențiate contabil achitându-se toate obligațiile fiscale, potrivit legii.
Petenta consideră că nu a săvârșit contravenția prevăzuta de art. 10 lit.b din OUG nr.28/1999, întrucât deține si utilizam in toate cazurile aparate de marcat electronice fiscale.
Petenta mai arată că actul de constatare si sancționare contravenționala este nelegal, întrucât a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora "sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta,de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
In drept, s-au invocat disp. OUG nr.28/1999, OG nr 92/2003 si OG nr.2/2001.
La plângere au fost anexate în fotocopie, procesul -verbal . nr._ din 10.12.2014 si nr. 1512 din 10.12.2014 si nr. 1457 din 05.12.2014 întocmite de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 4 Tirgu J., Nota explicativa data de administratorul Catruc R. I. al ., certificatul constatator din 26.09.2013 emis de Oficiul Registrului Comerțului M., Anexa nr.1 privind persoanele fizice cu care . a încheiat contracte de depozit, conform modelului anexat, Statele de plata pentru depozitari, actele privind aparatele de marcat electronice fiscale, deținute de petenta ., model de declarație privind sediile secundare, chitanța . nr._(2) din 12.12.2014, prin care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 05.02.2015, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 68-73), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În fapt, s-a arătat că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/10.12.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru încălcarea prevederilor art.10 lit.b) din O.U.G. nr.28/1999 si sancțiunea complementara a suspendării activității punctelor de lucru până la dotarea cu aparate de marcat electronice fiscale; cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.219 alin.(l) lit.a) din O.G. nr.92/2003.
S-a mai menționat faptul că echipa de control din cadrul D.R.A.F. 4 Târgu-J. a realizat un control operativ și inopinat în perioada 09 - 10.12.2014, la S.C. L. BUTELI S.R.L., având codul de înregistrare fiscală RO_, înmatriculată la O.N.R.C. sub nr. J25/739/13.10.2008, cu sediul social în Mun. Drobeta T. S., ., județul M., fiind constatate următoarele:
Principalii clienți ai societății sunt Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C) M., S.C. Alpha Construct Sistem S.R.L., S.C. General Di S.A., S.C. ILS S.A. și S.C. Energo Drobeta S.A., pentru care se eliberează facturi, bonuri fiscale și chitanțe.
Singurul furnizor de butelii al societății este S.C. GASPECO L&D S.A., cu sediul în București, sectorul 1, Calea Floreasca, nr. 28-30, înmatriculată la O.N.R.C. sub nr. J40/8731/11.07.2013, C.U.I._, în baza contractului nr. 155/21.04.2009, cu actele adiționale aferente, dar mai există un contract de livrare butelii încheiat cu S.C. FONTEGAS ROCCADASPIDE ITALIA S.R.L, Filiala Drobeta T. S., având numărul 641/23.04.2014, însă nu au mai achiziționat butelii de la aceștia în ultima perioadă.
Au fost încheiate contracte de depozit cu mai multe persoane fizice prin care S.C. L. BUTELI S.R.L. se obligă să pună la dispoziția depozitarului încărcături de aragaz îmbuteliate în ambalaje tip butelie, iar depozitarul preia comenzi și butelii goale de la populație, pentru care percepe contravaloarea activității de depozit reprezentând sume prestabilite pentru fiecare încărcătură G.P.L..
În momentul aducerii la depozitul constituit a încărcăturilor G.P.L. pentru acoperirea comenzilor preluate, deponentul eliberează bon fiscal pentru cantitatea de butelii aduse și plătește depozitarului contravaloarea activității de depozit raportat la cantitatea de încărcături de aragaz comercializate prin locația respectivă.
Intimata a mai precizat faptul că în cuprinsul contractelor sunt stabilite rulaje minime de încărcături de aragaz ce urmează a fi comercializate prin intermediul depozitului, în caz contrar deponentul putând recurge la rezilierea contractului fără o somație prealabilă sau alte formalități.
Depozitarul primește în dotare rastel și tăbliță - reclamă, plata acestora realizându-se pe baza dispoziției de plată, aspectele menționate anterior fiind consemnate și în nota explicativă dată de administratorul societății în data de 09.12.2014.
Se mai arată că reprezentantul societății a pus la dispoziție 96 de contracte de depozit întocmite cu diverse persoane fizice de pe raza județelor D., Gorj și M..
A mai învederat faptul că în conformitate cu prevederile art. 2103 din Noul Cod Civil, "depozitul este contractul prin care depozitarul primește de la deponent un bun mobil, cu obligația de a-1 păstra pentru o perioadă de timp și de a-1 restitui în natură". Remiterea bunului este o condiție pentru încheierea valabilă a contractului de depozit, cu excepția cazului când depozitarul deține deja bunul cu alt titlu.
Astfel, activitatea desfășurată prin intermediul locațiilor în care se valorifică bunurile, în cazul nostru prin vânzarea buteliile de aragaz, exclude încadrarea contractului ca fiind unul de depozit, și anulează orice efecte prezumate a fi produse de acesta.
Intimata a mai învederat faptul că referitor la prevederile contractuale potrivit cărora deponentul (în cazul de fata S.C. L. BUTELI S.R.L.) poate rezilia contractul fără nici o somație prealabilă, sau altă formalitate, în cazul în care prin intermediul depozitului nu se realizează, pe parcursul a 30 de zile, un rulaj minim (vânzare) de încărcături de aragaz, situat în general între 25 și 30 de unități, rezultând astfel intenția petentei de a stimula permanent creșterea vânzărilor realizate prin locațiile respective, concomitent cu menținerea unui profit minim lunar.
De asemenea, arată că depozitarul nu poate exercita nici un drept de retenție asupra mărfurilor, nici asupra sumelor sau valorilor rezultate din acestea, plata comisionului de depozit realizându-se raportat la numărul de încărcături vândute prin locația respectivă.
Referitor la justificarea petentei potrivit căreia nu avea obligația de a înființa sedii secundare, pe care să le declare la organele fiscale, în termen de 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile art. 219, alin. 1, lit. "a" din O.G. nr. 92/2003, întrucât locurile de depozitare aparțineau unor persoane fizice și nu societății comerciale, intimata precizează că aceasta este neîntemeiată deoarece textul art. 74, pct. 1 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală definește sediul secundar ca fiind un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului, fără a face referire la proprietarul imobilului, prezentând importanță exclusiv activitatea desfășurată la locația respectivă.
In legătura cu problematica ridicată de petentă în cuprinsul plângerii cotnravenționale legată de declararea sediilor secundare și statutul acestora, intimata a arătat că așa cum prevede și Codul de procedură fiscală sediile secundare sunt spații distincte de sediul social al unui agent economic unde acesta își desfășoară activitatea.
La art.74 alin.(3) din Codul de procedură fiscală se prevede în mod expres -In sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înțelege un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea.
Intimata mai arată că plecând de la prevederile textului de lege invocat mai sus rezultă și faptul că nu se poate lua în considerare afirmația petentei potrivit căreia aceasta nu desfășoară activitate comercială în spațiile de desfacere.
Astfel, din moment ce petenta desfășoară activitate comercială, în înțelesul art.46 alin.(l) și (2) din Codul fiscal, prin spațiile de desfacere, atunci situația acesteia se încadrează, așa cum stipulează și art. 74 alin.(3) din Codul de procedură fiscală, la desfășurarea parțială a activității comerciale, o activitate ce generează venit pe fiecare punct de lucru, deci generează obligații de plată aferente veniturilor din vânzări.
De asemenea, învederează că extrasul ORC anexat atestă înregistrarea petentei cu activitate de comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor ce corespunde codului CAEN 4799.
Sediile secundare trebuiau declarate ca sedii secundare fără obligații de plată tocmai în baza contractelor de depozit încheiate cu diversele persoane fizice, deoarece declararea sediilor secundare fără obligații de plată nu implică modificarea actelor constitutive sau angajarea de personal, ci ajută la ținerea unei evidența în cadrul organului fiscal a punctelor unde un agent economic își desfășoară activitatea, din moment ce aceasta este și generatoare de venituri.
Consideră intimata că activitatea de comerț către populație se desfășoară de petentă prin intermediul unor persoane fizice care primesc pentru prestația executată în favoarea petentei un comision (aproximativ 3 lei pentru fiecare încărcătură GPL comercializată populației).
Or, neavând calitate de comerciant, persoanele fizice nu au posibilitatea legală de a se dota cu aparat de marcat electronic fiscal și de a fiscaliza un aparat de marcat electronic fiscal. Mai mult, o persoană fizică poate renunța oricând la obligațiile stipulate în convenția încheiată, respectând astfel obligația de la pct.D.l.m) din contractul de depozit nr.032/17.07.2013 - este obligat să restituie la cererea deponentului bunurile aflate în depozit în acel moment.
Această obligație de restituire nu ar fi existat și nu s-ar fi menționat în convenție dacă persoana fizică era un profesionist care desfășoară activități economice pe seama sa și în numele său.
Se mai precizează faptul că atâta timp încărcăturile GPL sunt comercializate de o persoana fizică (ex. D. M.) în numele și pe seama furnizorului, respectiv petenta, rezultă fără îndoială că, atât calitatea de proprietar, cât și dreptul de a comercializa încărcăturile GPL, rămâne în continuare la furnizor.
A mai menționat că potrivit clasificării activităților economice revizuită și coroborată cu Regulamentul CE 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului Europei din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice N. a doua revizuire și de modificare a Regulamentului CEE nr.3037/90 al Consiliului precum și anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice, codului 4799, îi revine activitatea de comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor, clasă ce include și comerțul cu amănuntul prin comisionari (în afara magaznielor proprii).
Intimata a subliniat faptul că în conformitate cu prevederile art.35 din O.G. nr.99/2000 -Vânzarea directă este acea practică comercială prin care produsele sau serviciile sunt desfăcute de către comerciant direct consumatorilor, în afara spațiilor de vânzare cu amănuntul, prin intermediul vânzătorilor direcți, care prezintă produsele și serviciile oferite spre vânzare.
Totodată, a arătat că potrivit prevederilor art.38 alin.(l) din același act normativ vânzările în afara spațiilor comerciale sunt acele vânzări directe realizate de comercianți în următoarele situații:-în timpul unei deplasări organizate de comerciant în afara spațiilor sale comerciale:
-în timpul unei vizite efectuate de comerciant, dacă aceasta nu a avut loc la solicitarea expresă a consumatorului:
-la locuința unui consumator, unde pot fi încheiate contracte și cu alte persoane prezente;
-la locul de muncă al consumatorului sau în locul în care acesta se găsește, chiar temporar, pentru motive de lucru, studiu sau tratament;
c)în orice alte locuri publice sau destinate publicului, în care comerciantul
prezintă o ofertă pentru produsele sau serviciile pe care le furnizează, în vederea
acceptării acesteia de către consumator.
De asemenea, învederează că potrivit alin.(2) de la același articol - Comercianții care efectuează vânzări în afara spațiilor comerciale răspund civil față de efectele activității vânzătorilor direcți.
S-a mai susținut că, deși contractele încheiate cu persoanele fizice poartă numele de contracte de depozit, se poate observa că obligațiile din aceste contracte nu privesc numai activitatea de depozitare ci și de comercializare prin schimbul buteliilor pline cu cele goale, activitate generatoare de profit și în schimbul căreia fiecare persoană fizică primește o contravaloare pe fiecare încărcătură.
A mai arătat că afirmațiile petentei legate de emiterea bonurilor fiscale de pe casele de marcat fiscale nu este întemeiată din moment ce nu se știe de pe case de marcat fiscale au fost emise bonurile, acestea trebuind fi emise de la fiecare punct de desfacere/comercializare de unde petenta desfășoară activitate de depozitare comercializare butelii pentru a avea o evidență exactă a numărului de butelii schimbate pentru fiecare spațiu în parte.
Emiterea bonurilor fiscale de la case de marcat care ar fi situate la sediul petentei împiedică organizarea unei evidențe exacte pe fiecare punct de desfacere și, astfel, se ajunge la erori privind declararea exactă a taxelor și impozitelor aferente către bugetul statului.
Declarațiile de sedii secundare se pot completa la modul de dobândire a spațiului prin înscrierea contractului de depozit încheiat cu persoanele fizice prin care se stipulează că în spațiul respective se va desfășura activitate de depozitare și schimb butelii, pentru care persoana fizică primește o contravaloare pe fiecare încărcătură iar activitatea de schimb butelii generează venituri ce revin petentei și nu persoanei fizice, care este remunerată pentru acest serviciu în baza statului de plată.
Totodată, a menționat faptul că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor proprii (ex probiis sensibus) de către inspectorii antifraudă si sa rețineți ca actul contestat se bucura de prezumția de legalitate si autenticitate si cu prezumția de veridicitate, in sensul ca actul reflecta in mod real situația de fapt existenta la momentul controlului.
S-a mai precizat că din interpretarea dispozițiilor art. 31 din O.G. 2/2001 si art. 34 din același act normativ, procesul verbal de contravenție se bucura de prezumția de legalitate si temeinicie si face dovada situației de fapt descrise in cuprinsul acestuia si a încadrării in drept, pana la proba contrarie.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, intimata învederează că acesta întrunește condițiile de forma impuse de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001 si cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001.
Precizează intimata că la aplicarea si stabilirea sancțiunilor contravenționale s-a ținut cont de dispozițiile art.21 din O.G. nr.2/2001, cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la modul de săvârșire al acesteia și la scopul urmărit, care consideram ca au asigurat atat sancționarea corecta a contravenientului persoana juridica, cat si realizarea prevenției generale si a prevenției speciale.
A mai arătat că fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
Pericolul social pe care astfel de fapte pot să îl genereze este evident și prin modul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze acest gen de fapte contravenționale.
Normele imperative încălcate au fost edictate de către legiuitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate, iar nu numai față de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar în caz contrar, fiind nevoiți să suporte sancțiunile care li se aplică.
Dacă unul sau mai multe acte normative care impun o anumită conduită sunt ignorate de cei care ar trebui să le respecte și să le aplice iar în momentul în care se aplică sancțiuni pecuniare pentru încălcarea lor se susține că pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca în acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere în sensul că agenții economici la adăpostul unor astfel de posibile soluții vor continua după bunul plac să ignore și să încalce dispozițiile legale, beneficiind de clemența instanțelor de judecată.
S-a mai arătat că sancțiunea complementară a suspendării activității punctelor de lucru aparținând petentei, s-a dispus de organul de control urmare a faptei contravenționale săvârșite și urmărește protejarea ordinii de drept și a interesului social, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 308/2013 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25.07.2013.
Cu privire la măsura complementară a suspendării activității, intimata menționează că aceasta a fost stabilite de către legiuitor tocmai pentru a sublinia gradul de pericol social al faptelor pe care aceste sancțiuni complementare le insotesc, legiuitorul urmărind neindoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
Arată intimata că măsura complementara a suspendării activității face parte din regimul sancționator obligatoriu, aplicabil celor care se fac vinovați de săvârșirea contravenției pentru care aceasta măsura a fost instituita de lege si reflecta gradul de pericol social atribuit de legiuitor faptei în sine, drept pentru care este obligatorie menținerea sancțiunii complementare a suspendării activității dispusă de către organul constatator.
La întâmpinare, au fost anexate în fotocopie, procesul verbal nr. 1512/10.12.2014 emis de A.- Direcția Generală Antifraudă Fiscală Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Tg. J., procesul verbal . nr._/10.12.2014, contractul de depozit nr. 032/17.07.2013.
La data de 24.02.2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare (filele 126-127), reiterând aspectele învederate în cuprinsul acțiunii.
La termenul de judecată din data de 23.04.2015, instanța a încuviințat pentru petentă și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._/10.12.2014 intocmit de catre reprezentantii intimatului (fila 5), petenta .. B. SRL a fost sanctionata contraventional:
-cu amenda in cuantum de 8.000 lei si sanctiunea complementara a suspendarii activitatii punctului de lucru pana la dotarea cu aparate de marcat electronice fiscale pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
-cu amenda in cuantum de 5.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 rep.privind codul de procedura fiscala.
S-a retinut in sarcina petentei faptul ca la data de 10.12.2014, in urma unui control operativ inopinat efectuat de catre organele de control ale intimatei la sediul social al petentei situat in mun. Drobeta T. S., . A, jud. Mehedinti, in prezenta administratorului societatii, s-a constatat nerespectarea de catre societatea petenta a obligatiei de a se dota si a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 rep., fiind astfel incalcate prevederile art. 10 lit. b din OUG 28/1999 rep., in sensul ca societatea petenta nu detine si nu utilizeaza aparate de marcat electronice fiscale pentru locatiile destinate vanzarii incarcaturilor GPL, conform contractelor de mandat comercial cu comision incheiate pentru vanzarea incarcaturilor GPL catre beneficiarii finali.
Cu aceiasi ocazie s-a mai constatat si faptul ca societatea petenta nu a respectat prevederile art. 74 din OG nr. 92/2003 rep. privind obligativitatea societatii petente de a declara la organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Adminstrare Fiscala, in termen de 30 zile, infiintarea de sedii secundare, fiind astfel incalcate prevederile art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 rep. privind nedepunerea la termenele stabilite de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de meniuni, in sensul ca nu a fost declarata activitatea centrelor destinate vanzarii de incarcaturi GPL.
Procesul verbal de contraventie a fost semnat de catre petenta persoana juridica prin reprezentantul legal, iar la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat faptul ca nu este de acord cu neregularitatile mentionate in actul constatator.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 12.12.2014, împotriva procesului verbal de contravenție inmanat la data de 10.12.2014.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petentă.
Astfel, potrivit disp. art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, constituie contraventie neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2 din acelasi act normativ, la termenele stabilite la art. 6 din ordonanta
Potrivit art. 6 din OUG nr. 28/1999 rep. se stabileste ca obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia nastere de la data inceperii activitatilor comerciale desfasurate in fiecare locatie.
De asemenea, art. 1 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 rep. stabileste ca operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestatorii de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
Conform disp. art. 14 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 rep., neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevazute la art. 6 din acelasi act normativ atrage si suspendarea activitatii unitatii pana la momentul inlaturarii cauzelor care au generat aceasta.
Potrivit disp. art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 rep.privind codul de produra fiscala, constituie contraventie nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de mentiuni.
Conform art. 74 alin. 1 din OG nr. 92/2003 rep., contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 zile, infiintarea de sedii secundare.
Art. 74 alin. 3 din OG nr. 92/2003 rep. prevede ca prin sediu secundar se intelege un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit si altele asemenea.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar de catre intimata A. (filele 87-97) coroborat cu mentiunile procesului verbal de contraventie (fila 5), rezulta ca la data de 10.12.2014, in urma unui control operativ inopinat efectuat de catre organele de control ale intimatei la sediul social al petentei situat in mun. Drobeta T. S., . A, jud. Mehedinti, in prezenta administratorului societatii, s-a constatat nerespectarea de catre societatea petenta a obligatiei de a se dota si a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 rep., fiind astfel incalcate prevederile art. 10 lit. b din OUG 28/1999 rep., in sensul ca societatea petenta nu detine si nu utilizeaza aparate de marcat electronice fiscale pentru locatiile destinate vanzarii incarcaturilor GPL, conform contractelor de mandat comercial cu comision incheiate pentru vanzarea incarcaturilor GPL catre beneficiarii finali.
Cu aceiasi ocazie s-a mai constatat si faptul ca societatea petenta nu a respectat prevederile art. 74 din OG nr. 92/2003 rep. privind obligativitatea societatii petente de a declara la organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Adminstrare Fiscala, in termen de 30 zile, infiintarea de sedii secundare, fiind astfel incalcate prevederile art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 rep. privind nedepunerea la termenele stabilite de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de meniuni, in sensul ca nu a fost declarata activitatea centrelor destinate vanzarii de incarcaturi GPL
Pentru neregulile constate organele de control ale intimatei au aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 8.000 lei si sanctiunea complementara a suspendarii activitatii punctului de lucru pana la dotarea cu aparate de marcat electronice fiscale pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Totodata au aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 5.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 rep.privind codul de procedura fiscala.
Societatea petenta a sustinut ca in mod nejustificat a fost sanctionata prin procesul verbal ce face obiectul prezentului dosar intrucat aceasta nu avea obligatia de a dota spatiul controlat de organele de control cu aparate de marcat electronice fiscale.
Instanta apreciaza ca nefiind intemeiata aceasta aparare pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
In acest sens instanta aminteste ca potrivit art. 47 din OG nr. 2/2001 rep., dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul ca cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.
In prezentul dosar se constata faptul ca petenta nu a facut dovada contrara a celor retinute in procesul verbal de contraventie.
Astfel, instanta are in vedere faptul ca dispozitiile legale in vigoare impun operatorilor economici obligatia de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale. In acest sens, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 rep. se prevede ca operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
Mai mult, art. 6 din OUG nr. 28/1999 rep. stabileste in mod expres ca obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia nastere de la data inceperii activitatilor comerciale desfasurate in fiecare locatie.
Din interpretarea dispozitiilor legale mai sus enuntate, rezulta in mod indubitabil aspectul ca o societate comerciala este obligata sa doteze fiecare locatie in care isi desfasoara activitate cu aparate de marcat electronice fiscale.
Ca atare, societatea petenta nu se poate sustrage de la obligatia impusa in mod expres de OUG nr. 28/1999 rep.
De asemenea, instanta remarca faptul ca in cauza nu sunt aplicabile disp. art. 2 din OUG nr. 28/1999 rep. (dispozitii ce cuprind derogari de la obligatia agentilor economici de a dota fiecare locatie cu aparate de marcat electronice fiscale), intrucat domeniul de activitate al societatii petente si forma de desfasurare a activitatii nu se incadreaza in acele prevederi.
In ceea ce priveste cea de-a doua contraventie retinuta in sarcina petentei, aceasta a sustinut ca in mod nejustificat a fost sanctionata intrucat locatia in care a fost efectuat controlul de catre reprezentantii intimatei nu constituie un sediu secundar pentru a avea obligatia de a declara la organul fiscal infiintarea acelui sediu.
Instanta apreciaza ca nu este intemeiata nici aceasta aparare pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
In cuprinsul codului de procedura fiscala (OG nr. 92/2003) legiuitorul a instituit dispozitii prin intermediul carora a definit in mod expres notiunea de sediul secundar.
Astfel, potrivit art. 74 alin. 3 din OG nr. 92/2003, se prevede ca prin sediu secundar se intelege un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit si altele asemenea.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanta constata ca societatea petenta detine si spatii secundare unde isi desfasoara activitatea, sub forma depozitului.
In consecinta, societatea petenta are obligatia de a respecta prevederile art. 74 alin. 1 din OG nr. 92/2003, in sensul ca acesteia ii revine indatorirea de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 zile, infiintarea de sedii secundare.
Instanta subliniaza ca procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, cata vreme petentul nu a reusit sa dovedeasca prin probele propuse in plangerea contraventionala ca fapta consemnata in cuprinsul procesului verbal contestat, in cazul de față contravențiile reglementate de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. si art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, nu corespund adevărului, procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate.
Pe cale de consecinta se constata ca starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petenta făcându-se vinovata de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat
Avand in vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat in cauza se concluzioneaza ca petenta nu a facut dovada existentei unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunilor aplicate petentei, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
1). În ceea ce privește contravenția prev. de art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. (neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale)
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep., pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. se aplica amenda de la 8000 lei la 10.000 lei.
Potrivit disp. art. 14 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 rep., neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevazute la art. 6 din acelasi act normativ atrage si suspendarea activitatii unitatii pana la momentul inlaturarii cauzelor care au generat aceasta.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv sancțiunea amenzii in cuantum de 8.000 lei si sanctiunea complementara a suspendarii activitatii punctului de lucru pana la dotarea cu aparate de marcat electronice fiscale pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep. privind obligatia operatorilor economici de se dota cu aparate de marcat electronice fiscale, este proporționala cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Instanta apreciaza ca pericolul social al faptei savarsite de societatea petenta este deosebit de grav avand in vedere ca prin dispozitiile OUG nr. 28/1999 rep., ce reglementeaza obligatia operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electonice fiscale, s-a urmarit prevenirea evaziunii fiscale si prevenirea sustragerii de la plata obligatiilor legale catre bugetul statului prin neemiterea de bonuri fiscale pentru bunurile vandute de catre societatile comerciale.
2). În ceea ce privește contravenția prev. de art. 219 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 74 alin. 1 din OG nr. 92/2003 (nedepunerea in termenele prevazute de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de mentiuni, in sensul ca nu a fost respectata obligatia de a se declara la organul fiscal competent in termen de 30 zile infiintarea de sedii secundare).
Conform disp. art. 219 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003, contraventia prevazuta de art. 219 alin. 1 lit. a din acelasi act normativ se sanctioneaza in cazul persoanelor juridice cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei.
În cazul de față, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în sumă de 5.000 lei aplicată în cuantumul maxim prevăzut de lege pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, apare ca fiind disproporționate având în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite contravențiile.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi realizat și prin reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal contestat de la suma de 5.000 lei la suma de 1.000 lei, suma minimă stabilită de dispozitiile OG nr. 92/2003 pentru contravenția săvârșită de către petent, ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale în materie (OG nr. 92/2003) și pentru a evita săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte de către contravenientă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petentă și să dispună modificarea procesul-verbal contestat . nr._/10.12.2014 în sensul că va reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate pentru contravenția prev. de art. 219 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 de la suma de 5.000 lei la suma de 1.000 lei. Va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție . nr._/10.12.2014 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep.
Referitor la cheltuielile de judecată, având în vedere că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că procesul verbal de contravenție respectă cerințele de legalitate și temeinicie, iar prin soluția ce urmează a fi pronunțată se va aprecia doar asupra proporționalității sancțiunii aplicate în raport de gravitatea contravențiilor săvârșite, instanța va respinge cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., CUI – RO24595135, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 4 TG. J., cu sediul în București, ., sector 5.
Modifică procesul-verbal contestat . nr._/10.12.2014 în sensul că reduce cuantumul amenzii contravenționale de la suma de 5000 lei la suma de 1.000 lei, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. a din OUG nr. 92/2003 rep.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție D. nr._/10.12.2014 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 rep.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. M.
Red.C.F./Tehn A.M.
4 ex./ 03.07.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1780/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1776/2015.... → |
|---|
