Plângere contravenţională. Sentința nr. 3062/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3062/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 3062/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3062
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20 OCTOMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. G.
GREFIER ȘEDINȚĂ I.-M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta O. M. N. și pe intimata I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. F. pentru petentă și martorii M. S. V. și Lăzăroniu S. D., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 12.10.2015, respectiv 20.10.2015, s-a depus din partea Postului de Poliție Izvoru Bîrzii și Direcției Generale de Poliție Locală, procesele verbale pentru executarea mandatelor de aducere emise pe numele martorilor M. S. V. și Lăzăroniu S. D..
Instanța procedează la audierea martorilor M. S. V. și Lăzăroniu S. D., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate în declarațiile existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța în temeiul art. 392 C. proc. civ, deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru soluționare.
Avocat V. F. pentru petentă, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, menționând că din probatoriul administrat în cauză reiese în mod cert că petenta nu a săvârșit vreo sancțiune contravențională și că nu s-a deplasat cu autoturismul pe o stradă cu sensul unic, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la instanță sub nr._ /2215 petenta O. M. N. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata I. M. - Politia Mun. Dr. Tr. S. - Biroul Ordine Publica să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr ._ întocmit de reprezentanții intimatei ca netemeinic și nelegal .
În principal a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție si exonerarea de la plata amenzii, iar in subsidiar ,dacă veți trece peste apărările formulate ,solicită aplicarea sancțiunii avertisment prevăzută de art.7 pct.2 O.G 2/2001 .
Arată că, prin procesul verbal de contravenției, . nr ._/28.02.2015 a fost sancționată contravențional cu amenda contravenționala în cuantum de 390 lei si aplicarea unui număr de patru puncte penalizare, reținându-se că, la data sus menționată ar fi circulat pe" . str. T. spre . pe care accesul este interzis „" ,stare de fapt ce nu corespunde realității .
Totodată agentul constatator ar fi reținut și faptul că nu ași fi purtat centura de siguranța, aspect de asemenea nereal .
La întocmirea procesului verbal de contravenției, agentul constatator nu a respectat dispozițiile imperative prevăzute de art.16 pct. 7 O.G 2/2001, respectiv: „" în momentul încheierii procesului verbal ,agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare . Obiecțiunile sunt consemnate distinct la rubrica „" Alte mențiuni „", sub sancțiunea nulității procesului verbal ."- or, așa cum se observa procesul verbal contestat prin prezenta plângere, nu cuprinde la rubrica „"Alte mențiuni „" obiecțiunile pe care subsemnata le-am solicitat să fie înserate, dar pe care agentul constatator a refuzat să le menționeze în totalitate în procesul verbal, înserând doar parțial aspectele solicitate ,menționând ca obiecțiunile se fac în fata instanței de judecata, sancțiunea ce urmează a fi aplicată fiind nulitatea procesului verbal .
De asemenea, la întocmirea procesului verbal de contravenție nu s-au respectat prevederile art.16 OG 2/2001 ,in sensul că: agentul constatator nu a descris fapta cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot identifica contravenția si care pot servi la aprecierea gravității faptei, respectiv nu a indicat locul in care se presupune ca s-a săvârșit contravenția prin menționarea poziției kilometrice respectiv sectorul de drum prin menționarea km pe care a fost înregistrat.
Astfel de modalitate de descriere a faptei si de indicare a locului săvârșirii ei, nu respecta exigentele art. 16 alin. l, întrucât prin neindicarea adresei exacte unde a fost "înregistrat, sectorul de drum-drum național, poziția kilometrica si nici sensul de mers al petentului ,reținând doar ""Dr. Tr. S. ""(..!!). instanța de judecata este in imposibilitate sa identifice cu exactitate locul săvârșirii presupusei contravenții .- in acest sens, decizia civ. 1650/30.06.2005 Tribunalul București, secția a VII-a . „
" Aceste precizări sunt decisive pentru verificarea corectitudinii individualizării sancțiunii . In lipsa unor astfel de precizări si in lipsa unor alte probe din care sa se poate trage o concluzie privind gravitatea faptei, apreciem ca se impune aplicarea principiului in dubio pro reo ...""(Cedo ), principiu ce profita si petentului .
Mai arată că a fost oprită de agentul constatator pe ..4, in dreptul Palatului Cultural T. C., circulând spre ieșirea din localitate .
I-am explicat agentului constatator că nu am circulat pe . ,ci am avut parcat autoturismul pe . aproprierea BRD ului ,însă acesta a refuzat sa insereze in procesul verbal obiecțiunile subsemnatei .
A solicitat ca reprezentanții intimatei să depună următoarele înscrisuri: înregistrarea video a abaterii, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, certificatul de atestare a aparatului radar emis de către Biroul R. de Metrologie Legala București privind instalarea aparatului radar pe autospeciala; copie după procesul verbal de atestare a operatorilor radar pentru utilizarea echipamentelor „ autovision ”, conform secțiunii 3.3.8.1.2.din prezenta Metodologie ; dovada ca operatorul radar a efectuat autotestarea, un document care să ateste modul de lucru a aparatului radar in momentul opririi mele, daca se afla in staționare sau mișcare
Instanța de judecată să ia act despre modul de oprire abuziva a sa nefiind respectată procedura de oprire PRO PS / PR- 06 a I.G.P.R., conform Metodologiei punctul 3.3.6.4.
In dovedirea plângerii a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri si proba testimoniala - solicitând sa fie citat martorul M. S. V., . Județul M. ,Dr. Tr. S., martor ce a fost in autoturism si care poate relata atât locul in care am fost oprita,care a fost sensul de mers ,daca am circulat pe sectorul de drum reținut de agent si daca s-a refuzat inserarea obiecțiunilor în procesul verbal . De asemenea martorul poate preciza daca am purtat sau nu centura de siguranța .
Cererea de chemare în judecată împreună cu actele atașate de către petent au fost înaintate către intimată cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare sub sancțiunea de a fi decăzută din dreptul de a mai propune probe sau invoca excepții .
În apărare intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că la data de 28.02.2015, în jurul orei 21.50, petenta a condus autoturismul marca "AUDI A5" cu numărul de înmatriculare_, pe . . T. S.. județul M., ( zona sediul BRD), deși accesul pe str. Rahovei spre . interzis si, de asemenea, nu a purtat în timpul deplasării centura de siguranță..
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitei O. M., i s-au comunicat abaterile săvârșite, încadrarea legală și sancțiunile aplicate.
Petenta a fost sancționată contravențional potrivit prevederilor art. 108 alin. l lit. a) pct. 5 și art.99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru " circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis", iar agentul constatator i-a aplicat reclamantei 2 puncte - amendă în cuantum de 195 Iei și două puncte penalizare.
Totodată, reclamanta a fost sancționată contravențional și potrivit prevederilor art. 108 alin. l lit. a) pct.3 din O.U.G. nr. 195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru " nerespectarea obligației de a purta, in timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranța....", agentul constatator aplicând sancțiunea amenzii în cuantum de 195 lei și 2 puncte de penalizare.
Este necesar să învederăm onoratei instanțe si faptul că agentul constatator a constatat în mod direct faptele contravenționale, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, in măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct.l988.s.A no.l41-A, p.15 si 28; Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; A. c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În consecință, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/ 2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
În concluzie, considerăm că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, rugăm onorata instanță să ne admită proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul asistent L. S. D. domiciliat în comuna Izvoru Bârzii, . M., pe care vă rugăm să îl citați și să îl audiați.
Față de aspectele prezentate, rugăm onorata instanță sa respingă plângerea ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal ca valabil încheiat.
în conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, solicităm judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției noastre.
Întâmpinarea depusă de către intimată a fost comunicată petentei pentru a răspunde la acesta, solicitare căreia acesta nu i-a dat curs .
Instanța a încuviințat pentru părți probele cu înscrisuri și testimonială solicitată sens în care a dispus citarea martorilor .
La termenul de azi au fost audiați martorii M. S. V. și Lăzăroniu S. D., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține și constată următoarele:
Prin plângerea formulată, petenta O. M. N. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata I. M. să se dispună anularea procesului-verbal . nr._/28.02.2015, întocmit de reprezentanții intimatei ca netemeinic și nelegal .
S-a solicitat în principal anularea amenzii în suma de 390 lei, anularea celor 4 puncte amendă aplicate iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii de 390 lei cu sancțiunea avertisment.
Prin procesul verbal . nr._/28.02.2015 petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 390 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 5 și art. 108 alin. 1, lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 .
S-a reținut de către agentul constatator că în data de 28.02.2015 ora 21:500, petenta a condus autoturismul marca Audi A 5 cu numărul de înmatriculare_ pe . . pe str. Rahovei spre . interzis.
Totodată s-a constatat că petenta nu a purtat centura de siguranță în timpul deplasării .
Împotriva procesului verbal contestat, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea semnalelor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu .
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Din declarația martorului M. V. S., propus de petentă se reține de instanță că în urmă cu peste jumătate de an, se afla în autoturismul marca Audi condus de petentă pe . Tr. S. .Petenta a parcat autoturismul pe . cu .> La plecare, după ce au consumat o cafea, petenta a fost oprită de un echipaj de poliție care i-au solicitat actele fiindu-i comunicat faptul că va fi sancționată contravențional pe motiv că ar fi condus pe contrasens .
Martorul a declarat că, în mod eronat s-a reținut de către polițist că petenta ar fi circulat pe contrasens deoarece au circulat dinspre str. S. spre . a oprit pe acest bulevard colț cu .> Martorul Lăzăroniu S. D. a declarat că în primăvara acestui an a fost solicitat de către organele de poliție să semneze un proces verbal de contravenție în calitate de martor asistent .Nu a fost prezent la fața locului, nu o cunoaște pe petentă și nu știe de ce a fost sancționată contravențional, polițistul comunicându-i că acesta, în calitate de șofer nu a respectat semnificația unui indicator auto .
Coroborând cele 2 declarații ale martorilor audiați în cauză se apreciază de instanță că doar a martorului M. v. S. este mai aproape de adevăr și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză .
Astfel martorul este singurul care a fost de față la data opririi în trafic a petentei, aflându-se în autoturismul acesteia și infirmă constatările făcute de agentul de poliție cu ocazia întocmirii procesului verbal .
Astfel se apreciază de instanță că, în lipsa probelor care să vină în dovedirea stării de fapt reținută de agentul constatator cu ocazia constatării contravenției forța probantă a procesului verbal de contravenție a fost răsturnată tocmai prin proba contrarie, respectiv declarația martorului propus de petentă, care nu confirmă starea de fapt reținută de acesta .
Cu privire la contravenția prev. de art.108 alin. 1, lit. a pct. 3 din OUG 195/2002 rep. se constată de instanță că nu au fost administrate probe care să dovedească o stare de fapt contrară celei reținute de agentul de poliție .
Astfel constatările agentului constatator în sensul că, în data de 28.02.2015 petenta a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . a purta centura de circulație, sunt reale și nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constatând așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin în materia respectării regulilor de circulație .
Opinia instanței are la bază pe de o parte disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Pentru aceste motive instanța, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta O. M. N. sens în care va dispune anularea parțială a procesului verbal de contravenție cu privire la săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. l lit. a) pct. 5 și art.99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/ 2002 și se va dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 195 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1, lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002 cu sancțiunea avertisment .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta O. M. N. domiciliată în Dr. Tr. S., . nr. 22, ., jud. M., CNP_ în contradictoriu cu intimata I. M. cu sediul în Tr. S., .. 75, jud. M. .
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/13.02.2015 întocmit de reprezentanții intimatei I. M..
Exonerează petenta de la plata amenzii de 390 lei.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2015 .
PREȘEDINTE ,GREFIER ,
GAM/I.D.
5 ex./5 pag.
28 Octombrie 2015
Poz. 327/2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3055/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3374/2015.... → |
|---|
