Acţiune în constatare. Sentința nr. 2904/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2904/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 2904/2015
Dosar nr._ - acțiune în constatare –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
Sentința civilă nr. 2904
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. E.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul B. L. S. în contradictoriu cu pârâtele B. G. SOCIETE GENERAL SA și B. G. SOCIETE GENERAL SA - SUCURSALA DROBETA T. S., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 01.10.2015, apoi pentru pentru termenul de astăzi, 08.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2014 sub nr._, reclamantul B. L. S. a chemat în judecată pe pârâtele B. G. SOCIETE GENERAL SA și B. G. SOCIETE GENERAL SA - SUCURSALA DR.TR.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existenta clauzei abuzive cuprinse la pct. 8 privind comisionul de administrare din contractul de credit nr._ din 16.05.2011 încheiat cu pârâtele; să se dispună anularea clauzei privind comisionul de administrare cuprinsă la pct. 8 din contractul de credit nr._ din 16.05.2011; să se dispună restituirea sumelor percepute cu titlu de comision de administrare și dobânda legală aferentă începând de la data reținerii acelor sume și până la restituirea efectivă a sumelor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 16.05.2011 a încheiat cu pârâtele contractul de credit bancar nr._/16.05.2011, în baza căruia i s-a acordat un credit de nevoi personale în cuantum de 23.000 lei.
Reclamantul a mai arătat că in mod abuziv s-a perceput comision de administrare în valoare de 0,40% din soldul creditului.
A menționat că acest comision, calculat si perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobânda, mărind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creând băncii un avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite fata de celelalte bănci.
Acest comision nu reprezintă altceva decât o dobânda mascata care, pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere si mediului concurențial al băncii, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobânzii echivalează cu un dol.
In mod evident, o dobânda (aparent) redusa a atras mai mulți clienți si, deci, o cifra de afaceri mai mare raportat la ceea ce ar fi putut obține banca respectiva in condițiile in care ar fi arătat in mod transparent costurile reale ale creditului (așa cum, de altfel, au făcut o mare parte din băncile concurente illo temporis).
Disimularea unei parți a dobânzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credințe a băncii care percepe un astfel de comision, întrucât, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere in eroare a clienților, prin prezentarea de dobânzi avantajoase in raport cu ofertele altor banei care acționau pe aceeași piața relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adăugării la D. a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atât de avantajoase) si, pe de alta parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite ale comercianților.
Dintr-o altă perspectivă, este de subliniat și faptul că, acest tip de comision nu este definit în contract și nu are drept corespondent o contraprestație (serviciu) din partea băncii intimate. Explicația eventuală a băncii cum că respectivul comision ar fi afectat activității de monitorizare a creditului nu este satisfăcătoare.
Comisionul de administrare este prevăzut în contract alături de comisionul de întocmire dosar, rambursare anticipată și dobândă, ceea ce denotă că banca percepe pentru același serviciu de creditare trei categorii de costuri, fără a fi explicată în contract distincția clară între acestea.
Comisionul de administrare credit (dobândă deghizată) comportă o formulă de calcul asemănătoare dobânzii curente (cuprins în grafic alături de dobândă), fiind însă mai oneros decât aceasta (perceput lunar în funcție de soldul inițial al creditului și nu de soldul diminuat ca urmare a rambursării ratelor).
În drept, a invocat disp. art. 109, 113 pct. 3 și 8 și art. 194 C.proc. civ, Legea 193/2000.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie certificată, împuternicire avocațiala; adresa nr. 2052 din 29.10.2014; adresa nr. 3909/06.11.2014;-contract de credit nr._/16.05.2011; grafic costuri totale.
La data de 18.12.2015, pârâta B.- G. Societe Generale SA a formulat întâmpinare (filele 59-71 dosar), prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea comisionului de administrare și a dobânzii legale aferente, iar pe fonul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
Cu privire la excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, a arătat faptul că întrucât reclamantul a solicita sa se constate nulitatea absoluta a clauzelor pretins abuzive cuprinse în contractul de credit încheiat intre parti si sa se dispună restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013, în sensul că este vorba de cereri evaluabile în bani care se taxează la valoare și cererile privind constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic.
În consecință, consideră că în acțiunea de față sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013, motiv pentru care solicită anularea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, calculată la valoarea patrimonială a actului juridic a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată.
Totodată, susține pârâta, reclamanții datorează taxă de timbru și pentru capătul de cerere privind restituirea sumelor pretins încasate abuziv de către banca in valoare de 2.160 lei si a dobânzii legale aferente acestei sume. Acțiunile și cererile evaluabile în bani se timbrează la valoarea declarată chiar de către reclamant prin cererea sa.
Prin urmare, solicită obligarea reclamanților la plata taxelor de timbru aferente cererii lor de chemare in judecata.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune la capătul de cerere având ca obiect restituirea comisionului de administrare și a dobânzii legale aferente, apreciază că cererea este prescrisă. În acest sens, a arătat că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în speță raportat la data încheierii convenției dintre părți, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Art. 3 din același act normativ dispune că termenul prescripției aplicabil tuturor drepturilor de creanță, indiferent de izvorul lor este de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune.
Contractul de credit nr._ a fost încheiat cu reclamantul la data de 16.05.2011, iar acțiunea a fost introdusă la data de 27.11.2014. Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între 16.05.2011 și 27.11.2011 sumele achitate sunt prescrise, fiind împlinit termenul general de prescripție prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În același sens sunt și prevederile Noului Cod Civil, termenul de prescripție fiind împlinit și raportat la prevrderile art. 2517 din Codul civil.
În privința dobânzii legale, apreciază că cererea este prescrisă, accesoriile având aceeași soartă cu dreptul principal.
Ca efect al constatării nulității absolute a unei clauze contractuale, efectele nulității se produc retroactiv, urcând în timp până la momentul încheierii contractului. Acesta va fi considerat momentul de la care se putea cere și obține restituirea prestațiilor executate în temeiul unei clauze nule absolut. Potrivit dreptului comun în materia prescripției extinctive aplicabil în speță (Decretul nr. 167/1958), acela este momentul nașterii dreptului la acțiune, moment de la care curge termenul de prescripție al acțiunii întemeiate pe un drept de creanță (respectiv acțiunea în restituirea prestațiilor executate în temeiul clauzei nule absolut).
Pe fondul cauzei a arătat că actul contract de credit nr._/16.05.2011 a fost încheiat după . Ordonanței de Urgență nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, cu respectarea tuturor dispozițiilor prevăzute în acest act normativ OUG nr. 50/2010 reprezintă reglementarea legală specială aplicabilă contractelor de credit destinate consumatorilor.
A mai arătat că actul convenția de credit a fost încheiată la data de 16.05.2011 iar comisionul de administrare este prevăzut de art. 36 alin. 1 din OUG 50/2010.
În același context, arată că sunt eronate susținerile referitoare la faptul că contractul de credit nr._/16.05.2011 ar fi un contract ipotecar, și pe cale de consecință ar trebui ca toate costurile creditului să se limiteze la cheltuielile aferente înscrierii ipotecii în cartea funciară. Contractul de credit nr._/16.05.2011 nu este un contract de credit ipotecar ci un contract de credit de nevoi personale nenominalizate - refinanțare, astfel că toate costurile contractului reclamantului au fost stabilite în conformitate cu prevederile OUG 50/2010.
Prin contractul de credit, reclamantul a agreat să plătească un comision lunar de administrare a creditului în cuantum de 0.40 % calculat ca procent din soldul creditului. Rațiunea perceperii comisionului de administrare a creditului rezultă însăși din denumirea și înțelesul semantic al acestuia, respectiv acest comision se percepe în vederea administrării, monitorizării și urmăririi restituirii creditului. în acest sens, se observă că prin termenul de gestionare se înțelege administrarea, urmărirea realizării unei anumite afaceri/operațiuni. Astfel, din denumirea comisionului rezultă și scopul pentru care acest comision se percepe.
Perceperea unui astfel de comision era permisă de legislația privind protecția consumatorilor în materia contractelor de credit în vigoare la data semnării contractului de credit, respectiv de OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care prevede la art. 36 alin. 1 ca: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor", iar la alin. 3 "comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acorda! consumatorului. în cazul în care acest comision se calculează ca procent acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Așadar, comisionul de administrare a creditului acceptat de reclamant a fost inserat în contractul de credit cu respectarea întocmai a dispozițiilor prevăzute de OUG nr. 50/2010.
Având în vedere că împrumutatul a contractat creditul pentru o perioadă de 120 de luni. ratele de credit trebuind achitate lunar, este imperativă urmărirea și monitorizarea rambursării creditului. Menționăm câteva dintre activitățile prestate de banca legate de gestionarea/administrarea creditului, respectiv: întreținerea contului de credit în sistemul informatic al băncii, actualizarea lunară a informațiilor (generare grafic de plăți etc), gestiunea relației cu societățile de asigurare partenere (schimb de fișiere etc), efectuarea de operațiuni aferente activității de creditare, obligatorii, realizate periodic: raportări către organisme de tip BNR, Biroul de Credit etc, informarea clienților despre următoarea sumă de plată, analiza și operarea anumitor modificări solicitate de client pe parcursul derulării creditului (modificarea datei scadente, modificarea garanției, etc), precum și alte activități legate de administarea creditului pe toată perioada de rambursare a creditului. în cadrul unor astfel de activități se încadrează și acordarea de suport împrumutaților în cazul în care aceștia întâmpină dificultăți financiare care îi împiedică să ramburseze ratele de credit la data scadentă prin identificarea de soluții viabile și convenabile în scopul reeșalonării creditelor pentru împrumutați și negocierea condițiilor în care se acordă aceste facilități de reeșalonare a creditelor.
În condițiile în care OUG nr. 50/2010 recunoaște valabilitatea și legalitatea comisionului de administrare a creditului, a susține că respectivul comision este nelegal, abuziv, echivalează cu a susține că însăși legea este nelegală sau abuzivă, ceea ce reprezintă o absurditate juridică.
In mod evident legiuitorul în momentul în care a prevăzut că este legală perceperea unui comision de administrare credit, determinând totodată în ce scop se percepe acest comision, a impus și legalitatea tuturor comisioanelor care se achită în vederea monitorizării/înregistrării / efectuării de operațiuni de creditori în vederea utilizării/rambursării creditului, chiar dacă comisioanele respective au fost denumite altfel. în caz contrar s-ar ajunge la golirea de conținut a normei legale, precum și la aplicarea pur formală și neprevizibilă a acesteia.
Cuantumul comisionului a fost predeterminat clar și expres pe toată durata de desfășurare a contractului de credit, a fost cunoscut și acceptat de reclamant încă din faza precontractuală, fiind menționat în oferta de creditare a băncii, nesuferind niciun fel de modificare în cuprinsul contractului de credit și pe parcursul derulării contractului și nici nu exista posibilitatea ca acesta să fie modificat în mod arbitrar de către bancă. Mai mult, cuantumul comisionului de administrare a creditului a fost cuprins pentru fiecare lună în parte în graficul de rambursare lunar care constituie anexa contractului de credit și a fost inclus în calcul D..
Pe de altă parte, împrumutatul a declarat în mod expres că a înțeles toate prevederile contractuale, inclusiv prevederile legate de comisionul de administrare. Mai mult decât atât. acest comision a fost plătit de către împrumutat pe parcursul mai multor ani, în conformitate cu prevederile contractuale, demonstrând astfel, dincolo de orice dubiu, că a înțeles întinderea obligațiilor pe care și le-a asumat la semnarea contractului de credit.
Nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului potrivit cărora comisionul de administrare disimulează un procent consistent de dobândă care ar mări artificial costul efectiv al creditului, creând băncii un avantaj concurențial contrar uzanțelor față de alte bănci din România. Așa cum am arătat, comisionul de administrare este perceput de bancă în baza prevederilor art. 36 din OUG nr. 50/2010, a fost inclus în calcul D., care reprezintă dobânda calculată având în vedere toate costurile plătite de consumator, a fost înțeles și acceptat de reclamant. Este greu de crezut că oferta B. nu a fost comparată anterior încheierii contractului cu oferta altor bănci concurente din România, mai ales că scopul principal a fost refinanțarea unui alt credit contractat anterior tot la B.. Reclamantul a ales-o pe cea care i-a convenit mai mult la momentul respectiv, prin compararea condițiilor de creditare și a clauzelor contractuale, inclusiv prin compararea valorii D., care în conformitate cu definiția prevăzută în OUG nr. 50/2010 reprezintă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului. Așa cum am arătat mai sus, valoarea D. în contractul de credit încheiat cu reclamantul a fost de numai 13,38 % pe an.
A menționat că de la acordare comisionul de administrare a fost calculat la soldul creditului și nu la valoarea inițiala a creditului, așa cum în mod greșit susține reclamantul. Din analiza graficului de rambursare și din istoricul rambursărilor creditului, se poate observa cu ușurință că valoarea comisionului de administrare se diminuează lunar, având în vedere că a fost calculat la valoarea soldului creditului și nu la valoarea creditului acordat.
Arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în Decizia nr. 2186/2014 că „Clauza contractuală prin care se stabilește un comision de administrare a creditului nu este, în sine, abuzivă. în raport de scopul acestui comision (...) (monitorizare/înregistrare/efectuarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului), fiind în prezența unui dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților în situația în care " comisionul plătit lunar se raportează la valoarea întregului credit contractat, iar nu la valoarea soldului la data plății comisionului". Prin urmare, Instanța Supremă consideră că există dezechilibru semnificativ în cazul în care valoarea comisionului nu se corelează cu valoarea soldului rămas de plată, în condițiile în care scopul comisionului este acela de a acoperi cheltuieli de monitorizare a creditului care scade progresiv cu fiecare rată lunară achitată.
A apreciat că față de aspectele anterior expuse, observând prevederile legale și practica ei Supreme și a instanțelor naționale, perceperea comisionului de administrare credit este legală.
Clauza privind comisionul de administrare credit este exprimată clar și inteligibil, are ca obiect stabilirea unui element component al creditului, ceea ce o plasează sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000, care prevede că "evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor și inteligibil. "
Acest text de lege transpune în legislația națională dispoziția comunitară, prevăzută la art. 4 alin 2 conform căreia: „ aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil."
A susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 4685 din data de 27.11.2012 a reținut faptul că „clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul creditului și împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate".
Pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
A mai adăugat că Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 288 din 27 ianuarie 2012 a reținut faptul că: „comisionul de administrare nu încalcă nici o normă de ordine publica".
În ceea ce privește negocierea clauzelor contractuale au precizat că încheierea contractului de credit a fost precedată de următoarele etape: analiza ofertei complete de creditare pe care B. o punea la dispoziția persoanelor interesate la acel moment; produsele de creditare erau suficient de variate și detaliat descrise încât persoana interesată să poată alege, pe baza unor considerente de oportunitate proprii, varianta cea mai avantajoasă; completarea cererilor de creditare, în cuprinsul acestora persoanele interesate optând pentru unul dintre produsele de creditare care. potrivit analizei proprii, corespundea intereselor și disponibilităților financiare; analizarea condițiilor generale aplicabile contractelor de credit, în cuprinsul acestora fiind detaliat descrise atât consecințele și condițiile specifice fiecărui tip de credit, inclusiv în ceea ce privește cuantumul comisionului de administrare credit; particularizarea condițiilor de creditare selectate de către împrumutat în cadrul condițiilor particulare. Această etapă finală presupunea semnarea contractului de credit cu indicarea exactă a condițiilor de creditare compatibile cu situația financiară și opțiunile exprimate de către persoana fizică interesată.
Reclamantul nu a formulat în nici un moment o cerere de modificare a clauzelor contestate, pe care pârâta să o ignore, nici în perioada precontractuală avută la dispoziție de la data punerii la dispoziție a ofertei de creditare și până la data semnării contractului de credit și nici pe parcursul derulării contractului, a ales, deci, la încheierea contractului de credit, să nu se prevaleze de dreptul său de a formula lămuriri sau o eventuală contraofertă, apreciind oferta înaintată de ca fiind mulțumitoare și potrivită pentru nevoile acestuia.
Mecanismul de încheiere a contractelor de credit prin folosirea unor modele preformulate nu poate fi prezumat a fi încheiat fără negociere. Banca a pus la dispoziția clientului o ofertă de contract, ofertă precedată de o cerere de credit acceptată de către cealaltă parte fără a formula o contraofertă. Acest mod de a încheia un contract este legal și specific raporturilor comerciale, în care comerciantul nu poate răspunde în timp util la cerințele pieței, dacă nu-și formulează în mod clar oferta.
A precizat că anterior semnării contractului de credit, reclamantul a fost informat în detaliu cu privire la comisionul lunar de administrare a creditului și ca urmare a înțelegerii și acceptării exprese a acestui comision, a semnat contractul de credit.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
La întâmpinarea, s-au anexat în copie certificată:-contract de credit nr._/16.05.2011;
cerere de credit nr. 7973 1072 din data de 16.05.2011; informații standard la nivel europen privind creditul pentru consumatori; scrisoare de răspuns bancă nr._ din data de 16.05.2011; Decizia nr. 288 din 27 ianuarie 2012 pron. de ICCJ in dosarul nr._ *; Decizia nr. 288 din 27 ianuarie 2012 pron. de ICCJ in dosarul nr._/221/2009: Hotărârea CJUE pron. in cauza C-415/11; Hotărârea CJUE pron. in cauza C-472/11; Decizia nr. 2450/2011 pron. de ICCJ în dosarul nr._ ; Decizia nr. 2451/2011 pron. de ICCJ în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 6950 din data de 18.10.2013 pron. de Judecătoria Tîrgu - M. în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 972 din data de 13.09.2013 pron. de Judecătoria A. în dosarul nr._ ; sentința nr. 694 din data de 23.09.2013 pron. de Judecătoria Drobeta T. Scverin în dosarul nr._ ;sentința nr. 885/09.12.2013 pron. de Judecătoria Drobeta-T. S. în dosarul nr._/225/2013; sentința nr._/30.09.2013 pron. de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ ; sentința nr. 5993/29.04.2013 pron. de Judecătoria Oradea în dosarul nr._/271/2012; sentința nr._13 pron. de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ ; sentința nr. 52/07.01.2014 pron. de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ ; sentința nr._/13.12.2013 pron. de Judecătoria Oradea în dosarul nr._/271/2013;sentința nr. 536 din 07.02.2014 pron. de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013.
Reclamantul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din 19.03.2015, instanța aîncuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, iar pentru pârâte proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantului.
La termenul din 07.05.2015, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar. (file 115-117).
La același termen instanța a dispus adresă către . GENERAL SA pentru a înainta, în copie certificată, toate actele care au stat la baza încheierii contractului de credit nr._ din data de 16.05.2011 și a menționa cuantumul sumelor achitate de reclamant cu titlul de comision de administrare a creditului și perioada aferentă.
La data de 08.06.2015 a fost depusă la dosar adresa nr. 8133/05.06.2015 emisă de B. G. Societe Generale SA (fila 120 dosar), prin care a comunicat că valoarea comisionului de administare achitat pentru perioada 20.06.2011 – 20.01.2015 este în cuantum de 3.501,53 lei. Totodată, au fost atașate actele care au stat la baza încheierii contractului de credit, respectiv:contractul de credit nr._/16.05.2011, grafic costuri totale, contractul de garanție reală mobiliară asupra soldului creditor al conturilor bancare, lista privind conturile debitorului garant, cererea de credit nr._/16.05.2011, fișă deciziei, informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori, scrisoare de răspuns, adresa nr._/16.05.2011 emisă de B. G. Societe Generale, fișe decizie, arhiva electronică de garanții reale mobiliare, cuponul de pensie al numitei S. E., factura . nr._ din 11.04.2011, carte identitate - reclamant B. L. S., carte identitate- S. E., decizia nr._/19.01.2007 privind acordarea pensiei pentru muncă, adresa nr. 482/04.05.2011 emisă de BCR, grafic rambursare credit, raport de credit.
La termenul de judecată din 24.09.2015 reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune (fila 176 dosar), prin care a indicat cuantumul sumei ce se solicită a fi restituită cu titlu de comision administrare credit. În acest sens se solicită obligarea pârâtelor să restituie suma de 3.501,53 lei reprezentând contravaloare comision de administrare încasat în perioada 20.06.2011 – 20.01.2015, precum și dobânda aferentă acestei sume.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 248 alin. 1 C. proc. Civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea comisionului de administrare și a dobânzii legale aferente, excepție invocată prin întâmpinare de către pârâte
Raporturile contractuale dintre părți intră sub incidența Legii 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori astfel cum sunt definite aceste două categorii la art. 2 din nr. 193/2000, ce interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Fiind o dispoziție imperativă a legii, încălcarea ei deschide consumatorului calea acțiunii în constatarea nulității absolute a clauzei respective.
Mai mult, instanța reține că, o dată ce se solicită și constatarea caracterului abuziv al clauzelor în litigiu, prin raportare la natura juridică a acțiunii în constatare față de caracterul patrimonial imprescriptibil al nulității absolute, sumele plătite în temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual, efect ce se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă la momentul constatării acesteia, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului, instanța doar constatând acest aspect.
Prin urmare, dat fiind faptul că sumele de bani achitate cu titlu de comision de administrare rămân fără suport contractual, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii (repetițiunii).
Ca atare dreptul material la acțiune al reclamantului, atât pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor pretins abuzive, cât și pentru restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare credit nu s-a prescris, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere cele expuse mai sus, apreciind ca nefiind întemeiată, instanta va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea comisionului de administrare și a dobânzii legale aferente, excepție invocată prin întâmpinare de către pârâte.
Cu privire la fondul cauzei
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că între reclamantul B. L. S. și pârâta B. – Gropue Societe Generale SA, prin Sucursala Drobeta T. S., s-a încheiat contractul de credit bancar nr._/16.05.2011 (filele 9-16 dosar) pentru suma de 23.000 lei, creditul fiind acordat pe o perioadă de 120 luni. Creditul acordat nu a fost asigurat prin constituirea vreunei garanții reale imobiliare.
Potrivit clauzei inserata la art. 8 din contractul de credit nr._/16.05.2011 (fila 9 dosar), s-a stabilit ca banca percepe un comision de administrare a creditului în valoare de 0,40% din soldul creditului.
Instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor ce fac obiectul prezentei acțiuni pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, cu privire la caracterul abuziv al acestor clauze, instanța urmează să analizeze care sunt condițiile prevăzute de lege pentru a declara o clauză ca având caracter abuziv, care este conținutul concret al clauzelor enunțate mai sus și dacă aceste clauze au caracter abuziv prin raportare la cerințele prevăzute de lege.
Potrivit disp.art. 4 din Legea nr. 193/2000:
„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”
Din interpretarea dispozițiilor normative citate anterior rezultă faptul că, pentru incidența acestora și constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale existentă într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator este necesar să fie îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv:
-clauza respectivă să fie conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator, în accepțiunea dată de lege acestor termeni;
-clauza respectivă să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, înțelegând prin aceasta faptul că respectiva clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei (cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv);
-clauza respectivă să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000 alin. (5) și (6) mai prevăd că:
„Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
În primul rând, instanța observă faptul că acest contract de credit nr. 160/02.03.2007 intervenit între părți intră sub incidența Legii nr. 193/2000, raportat la calitatea de comerciant și de consumator a părților contractante, astfel cum sunt definite de Legea nr. 193/2000.
În acest sens, potrivit art. 2 din Legea nr. 193/2000 se prevăd următoarele: (1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. (2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
Prin urmare, având în vedere faptul că pârâta B. G. Societe Generale SA este o societate comercială care a acționat în scopul comercializării serviciilor sale de creditare, iar împrumutatul – reclamantul B. L. S. este persoană fizică ce a acționat în scopuri personale (necomerciale), cele două părți au calitatea de comerciant (pârâta B. G. Societe Generale SA) și, respectiv, consumator (reclamantul B. L. S.), fiindu-le astfel aplicabile în consecință dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Precum s-a menționat mai sus, potrivit clauzei inserată la art. 8 din contractul de credit nr._/16.05.2011 (fila 9 dosar), s-a stabilit ca banca percepe un comision de administrare a creditului în valoare de 0,40% din soldul creditului.
Clauza prevăzută la art. 8 din contractul de credit nr._/16.05.2011 stabilește în sarcina reclamantului un comision de administrare a creditului în valoare de 0,40% din soldul creditului, iar acest comision este evidențiat și în graficul de rambursare a creditului, în coloană distinctă, alături de sumele reprezentând rata lunară a creditului și a dobânzii (filele 17-18 dosar).
Sub acest aspect, din graficele depuse la dosar (filele 17-18 dosar) se poate observa că pe măsură ce scade soldul creditului, scade și valoarea comisionului de administrare.
Reclamantul și-a însușit în totalitate obligațiile contractuale, inclusiv în privința achitării lunare a comisionului de administrare credit, alături de rata lunară a creditului și a dobânzii, luând la cunoștință de cuantumul sumelor lunare ce urmează a fi achitate înainte de semnarea contractului.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, iar potrivit art. 4 alin.1 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul este considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În speță, conținutul clauzei prev. de art. art. 8 din contractul de credit nr._/16.05.2011 este neechivoc, atât sub aspectul obligației născute în sarcina reclamantului cât și sub aspectul intinderii și scandenței acesteia, reclamantul luând la cunoștință de conținutul acesteia și fiind de acord cu achitarea lunară a comisionului analizat din contractul de credit, alături de ratele creditului.
În plus, comisionul de administrare, alături de celelalte comisioane prevăzute de asemenea la pct. 8 din contract reprezintă parte din prețul contractului – cost al creditului, alcătuind, alături de rata lunară a creditului și a dobânzii prețul total al contractului, preț exprimat fără echivoc atât în partea specială a contractului cât și în graficul de rambursare, preț cu care reclamantul a fost de acord.
Potrivit art. 4 alin.6 din Legea 193/2000, care transpune în legislatia națională disp.art. 4 alin.2 din Directiva CEE nr.93/1993, evaluarea caracterului inechitabil al condițiilor contractuale nu privește nici justețea prețului sau a remunerației și nici definirea obiectului contractului, câtă vreme aceste condiții sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Prin urmare, pe de o parte, contraprestația prevăzută în contract nu poate forma obiectul evaluării caracterului abuziv în intelesul Legii 193/2000, iar pe de altă parte conținutul concret al clauzei prev. de art. 8 din contractul de credit nr._/16.05.2011 nu modifică în niciun fel echilibrul contractual între drepturile și obligațiile părților, nefiind astfel o clauză abuzivă în intelesul art. 4 alin.1 din Legea 193/2000.
De asemenea, simplul fapt că un contract are caracter preformulat și nu este negociat cu consumatorul nu poate constitui un temei al constatării ca abuzive a clauzelor convenției, întrucât principiul libertății contractuale funcționează și în această materie, în sensul că reclamantul a avut posibilitatea încheierii unui contract de credit cu banca pârâtă sau cu o altă bancă, iar în cazul băncii pârâte a avut posibilitatea de a opta pentru un credit de tipul celui ce face obiectul contractului în speță sau un alt tip de credit oferit de banca pârâtă.
Reclamantul a susținut că acest comision le consideră ca fiind abuziv din cauza neindicării destinației finale a sumelor încasate pe perioada derulării convenției, a justificării perceperii lor, a cuantumului lunar, apreciind că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța apreciază că acest comision a fost agreat de comun acord de către părțile contractante și sunt percepute pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizează prin activitatea de monitorizare a creditelor.
Administrarea presupune și alte activități din partea băncii privind gestionarea dosarului de credit (calcul dobânzi, procesare tranzacții, verificarea periodică a garanțiilor imobiliare, inclusiv măsuri care se impun în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate din partea clientului, etc.).
Instanța consideră că neindicarea destinației finale a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare pe perioada derulării convenției nu poate determina un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Comisionul de administrare este prevăzut în contractul de credit nr._/16.05.2011, cuantumul acestuia și modul de percepere sunt clar determinate, astfel încât nu există nici un argument pentru a se aprecia că respectivele clauze ar fi clauze abuzive.
Mai mult, instanța remarcă faptul că prezentul contract de credit a fost încheiat în anul 2011, astfel că față de acest contract de credit sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 50/2010.
Potrivit art. 36 alin. 1 din OUG nr. 50/2010 se prevede că pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumtorilor.
Disp. alin. 3 al art. 36 din OUG nr. 50/2010 statuează că comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul ultilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Ca atare, instanța remarcă faptul că, după . OUG nr. 50/2010, comisionul de administrare este prevăzut printre comisioanele legale care se pot prevedea în contractele de credit, menționându-se inclusiv modalitatea de calcul a acestuia, putându-se aplica și ca procent, la valoarea soldului curent al creditului, cum este cazul în dosarul de față. De asemenea, aplicarea acestui comision este explicată în același text legal, fiind necesar pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului.
În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de lege pentru a se aprecia în sensul caracterului abuziv al clauzei prevăzută la art. 8 din contractul de credit nr._/16.05.2011 referitoare la comisionul de administrare.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, întrucât nu s-a făcut dovada caracterului abuziv al clauzei contractuale având ca obiect instituirea comisionului de administrare prevăzut la art. 8 din contractul de credit nr._/16.05.2011, instanța va respinge acțiunea.
Față de soluția ce urmează a se pronunța cu privire la capătul principal al acțiunii având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale privind comisionul de administrare, clauză stipulată în contractul bancar încheiate între părți, instanța consideră că și solicitările subsecvente capătului principal sunt neîntemeiate.
Referitor la cheltuielile de judecată, în temeiul dispozitiilor art. 453 C. proc. civ. și art. 452 C.proc.civ., instanța având în vedere culpa procesuală a reclamantului în demararea procedurilor judiciare, va obliga reclamantul să plătească pârâtelor suma de 1054 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, astfel cum rezultă din factura nr. 545 din 11.12.2014 (fila 178 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea comisionului de administrare și a dobânzii legale aferente, excepție invocată prin întâmpinare de către pârâte.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. L. S. cu domiciliul în Drobeta T. S., ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâtele . GENERALE SA cu sediul în București, .. 1-7, sector 1, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI RO_ și . GENERALE SA - SUCURSALA DROBETA T. S. cu sediul în Drobeta T. S., ..55, județul M..
Obligă reclamantul la plata către pârâte a sumei de 1054 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. E.
Red. C.F./ Tehn. A.E.
5 ex./09.11.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2905/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 3052/2015. Judecătoria... → |
|---|
