Pretenţii. Sentința nr. 3055/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3055/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 3055/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
Sentința civilă nr. 3055
Ședința publică din: 19 octombrie 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Z. A. - D.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind judecarea procesului civil privind pe reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul C. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns av. P. I. G., lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură pârâtul a depus concluzii scrise la care a atașat împuternicire avocațială, chitanța nr. 19/16 octombrie 2015, decizia penală nr. 1003/16 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, sentința nr. 36/10 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ .
La interpelarea instanței, av. P. I. G. pentru pârât învederează că este de acord cu renunțarea la judecată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, acordă cuvântul cu privire la cererea de renunțare la judecată, formulată de reclamant S. C. Județean de Urgență C..
Av. P. I. G. pentru pârât învederează că este de acord cu renunțarea la judecată și solicită ca instanța să ia act de renunțare. Solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul C. V., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1627,67 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivarea acțiunii se arată că în data de 11 decembrie 2012 pârâtul a fost internat la secția chirurgie toracică a spitalului în perioada 11 decembrie 2012 – 14 decembrie 2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în
cuantum de 1627,67 lei, suma ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru, prevăzute de art. 1357 și 1358 C.Civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata sumei menționate mai sus, reactualizată cu indicele de inflație până la data plații efective a debitului. Având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: "persoanele cure prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivii legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora" iar spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui Casei de Asigurări de Sănătate D..
De asemenea art.313 alin.2 .statuează ca " furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin. l realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective".
Reclamantul a făcut toate demersurile necesare pentru soluționarea pe cale amiabilă, în sensul că a înștiința pârâtul solicitând să prezinte toate datele cu privire la accidentul de circulație/. a cărui victimă a fost și care a determinat internarea în unitatea spitalicească.
Se arată faptul ca printr-o simplă interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate. In cazul in care se accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare.
Având in vedere faptul ca paratul a fost victima unui accident de circulație, iar reclamantul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Întrucât, în patrimoniul spitalului s-a produs o îmbogățire fără just temei — izvor de obligații recunoscut de doctrină și practica judiciară și reglementat de actualul cod civil român în dispozițiile cuprinse în art. 1345 și potrivit căruia în situația în care patrimoniul persoanei este mărit pe seama patrimoniului altei peroane, fără ca pentru aceasta să existe temei juridic, naște în sarcina celui care își mărește astfel patrimoniul, obligația în limita măririi către cel care și-a diminuat patrimoniul. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat/agresat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Acest text de lege se coroborează cu dispozițiile art. 1357 Cod civil conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare și art. 1358 - "Pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei...". Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa prevăzuta de dispozițiile art.1357-1358 C.Civ., constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
Din dispozițiile legale mai sus menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția făptuitorului/autorului accidentului, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa prevăzuta de dispozițiile art.1357 - 1358 C.Civ., constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/ autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat unității noastre constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției reclamante care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs; ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudicial produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
Se arată că debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata" si face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atât la conținutul cat si cuantumul creanțelor fiscale .
In același timp obligațiile fiscale sunt definite de art.22 al Codului de procedura Fiscala: - obligația de a plați la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;
- obligația de a plați majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plata accesorii.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani conform dispozițiilor art.131 Cod procedură fiscală, întrucât debitul menționat în cererea de chemare în judecată este o creanță bugetară. Potrivit Codului fiscal creanța bugetară constă in impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. Menționăm că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea noastră, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
Se apreciază că acțiunea este supusa prevederilor Codului de procedura fiscala in ceea ce privește prescripția si nu Decretului 167/1958 .
In drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1357 și 1358 C.Civil, 112 Cod Procedura Civila si art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, OG 92/2003 cu modificările si completările ulterioare .
Potrivit art.30 din OUG 80/2013, învederează că acțiunea este scutită de obligația achitării taxei de timbru.
In temeiul art.223 coroborat cu art. 41 1 pct.2 alin2.NCPC solicită judecarea si in lipsă.
Prin rezoluția din data de 29 mai 2015, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată cu mențiunea de a formula întâmpinare.
În data de 30 iunie 2015, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, cu cheltuieli de judecată.
În data de 10 iulie 2015, reclamantul învederează că înțelege să renunțe la judecarea cererii de chemare în judecată – fila 22.
Prin rezoluția din data de 21 iulie 2015 instanța a dispus fixarea termenului de judecată în data de 19 octombrie 2015, cu citarea părților, cu mențiunea ca pârâtul să fie citat pentru a-și exprima punctul de vedere referitor la cererea de renunțare la judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă reclamantul, poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Asupra cererii de renunțare la judecată, instanța apreciază că partea are dreptul de a dispune prin toate mijloacele procesuale acordate de lege. Astfel, reclamantul, în virtutea principiului disponibilității, poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
În data de 10 iulie 2015, reclamantul a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată. Se reține și că pârâtul nu a formulat opoziție la cererea de renunțare.
Având în vedere dispozițiilor art.406 Cod procedură civilă, instanța urmează să ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii având ca obiect partaj bunuri comune.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține prevederile art. 406, alin. 3 C.proc.civ. - Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
În lumina acestor dispoziții legale, instanța va admite cererea pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, în baza art. 406, alin. 3 C.proc.civ., obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. sediul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâtul C. V. CNP_, domiciliat în Dr.Tr.S., B/dul I.C.B., nr. 9, ., ..
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, cerere ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2015, la sediul Judecătoriei Dr.Tr.S..
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. Z. E. N.
Aflată în concediu medical,
Semnează grefierul – șef,
Red. și Tehn. Z./– 18 noiembrie 2015
ex.4/pag.5/.>
Cod operator 6497
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3052/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3062/2015.... → |
|---|
