Plângere contravenţională. Sentința nr. 3275/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3275/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 3275/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Civilă nr. 3275
Ședința publică din data de 04.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. L.
Grefier: C. P.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al județului M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: petentul C. M. personal și martorul W. M. G., lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Politie al județului Mehedinti.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură, a fost depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere, după care;
În temeiul disp. art.318, art.321 și art.323 C.proc.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorului W. M. G., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte incidente de soluționat și constatând închisă cercetarea judecătorească, instanța, în temeiul disp. art. 392 c.p.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Petentul C. M., având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.05.2015, sub nr._, petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al județului M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._/07.05.2015 încheiat de I.P.J M., Politia Mun.Dr.Tr.S. prin care a fost sancționat in cuantum de 1000 de lei pentru comiterea faptei prevăzute de art.2 pcl. din Legea nr.61/1991, solicitând anularea acestuia întrucât fapta nu există.
În motivarea plângerii a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat, a fost sancționat în cuantum de 1000 de lei pentru comiterea faptei prevăzute de art.2 pcl. din Legea nr.61/1991, în sensul ca în data de 07.05.2015, în jurul orelor 20:30, a adresat injurii, gesturi obscene care au indignat persoanele din zona Gura Vaii.
A invocat nulitatea absolută a prezentului proces-verbal de contravenție arătând că cele menționate de agentul constatator nu sunt în concordanță cu realitatea.
Astfel, în primul rând in ceea ce privește excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție, a arătat că în baza dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001 ,,Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu".
Ori in speța de față, a solicitat a se observa că atât la rubrica „ încheiat astăzi ...07.05.2015" cat si la rubrica in ziua de..07.05.2015" este specificata data de 07.05.2015 orele 20:30, însa in ceea ce privește starea de fapt aceasta s-a petrecut in data de 08.05.2015, adică la circa 24 de ore mai târziu decât la data când prezentul proces-verbal de contravenție a fost încheiat.
În fapt, a arătat că în data de 08.05.2015 in jurul orelor 20:30 mai multe echipaje de ale Politiei mun.Dr.Tr.S. s-au prezentat in fata blocului unde locuiește întrucât au fost sesizate cu faptul că ar deține mai mulți câinii vagabonzi pe care ii hrănește, iar acești câini deranjează vecinii.
Astfel ca aceștia s-au prezentat in fata blocului însa . de neplăcut, cu doua mașinii ale politiei si cu doua autovehicule gen microbuz ale echipajelor de intervenție ale Jandarmeriei Romane.
Imediat l-au legitimat atât pe petent cat si pe numitul W. M. G., întrucât acesta se afla lângă el și au început sa le vorbească pe un ton ridicat daca acești câini sunt ai săi si de ce nu îi tine .>
A menționat petentul că le-a explicat celor din cadrul politie faptul ca acești câini sunt câini vagabonzi si nu este proprietarul lor, moment în care au început si mai mult să le adreseze injurii, in special cei din cadrul echipajelor de intervenție rapida a Jandarmeriei Romane.
A susținut petentul că a fost amenințat ca îi vor face dosar penal pentru acei câini, însă petentul le-a explicat ca nu trebuie sa recurgă sa o astfel de atitudine provocatoare si ca poate si el sa ridice tonul si sa adreseze injurii, arătând că polițiștii în acel moment au spus ca nu îi interesează ca suntem „țiganii nespălații împrejmuiți de gunoaie si de câinii vagabonzi".
Observând aceasta atitudine a intervenit si numitul W. M. în sensul de a explica faptul ca ceea ce spusesem este adevărat si i-a întrebat de ce îi jignesc în acest fel. Imediat cei din cadrul echipajelor de intervenție din cadrul Jandarmeriei au sărit asupra petentului și a numitului W. M. G., i-au încătușat si i-au dus la sediul Politie mun. Drobeta T. S..
Ulterior au ajuns la sediul Politie mun. Drobeta T. S. unde acolo cei din cadrul politie le-au spus ca îi vor amenda pentru tulburarea ordinii si liniștii publice.
Consideră petentul că amenda aplicată este una neîntemeiată din punct de vedere faptic, fără a exista o proba certa, iar cele menționate în cadrul procesului-verbal trebuie dovedite.
Având in vedere toate aceste aspecte menționate mai sus a solicitat admiterea plângerii contravenționale, in sensul de a dispune anularea acestuia întrucât fapta nu exista.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile prevăzute de OG nr.2/2001.
În dovedire a solicitat proba cu martorul W. M. G., domiciliat in Mun.Drobeta T. S., ., .> Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 05.06.2015 intimatul I. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și să se mențină procesul verbal . nr. 0683 încheiat la data de 07.05.2015 ca valabil încheiat.
În fapt, a arătat că, la data de 07.05.2015, în jurul orei 20.15, agentul constatator, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza localității Gura Văii, județul M. împreună cu lucrători de la IJJ M. și Poliția Locală, l-a observat pe petent, care, pe . în public acte și gesturi vulgare de natură a provoca indignarea cetățenilor din zonă. De asemenea, a tulburat liniștea locatarilor de la . aceeași stradă, prin strigăte și larmă, motiv pentru care petentul a fost sancționat potrivit dispozițiilor Legii nr.61/1991, republicată.
Astfel, petentul, prin procesul-verbal . nr._ din 12.04.2015, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 1000 lei ( 500 lei + 500 lei) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 punctele 1 și 25 si sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991 - republicată.
Referitor la motivele de netemeinicie ale procesului-verbal de contravenție, a învederat că petentul a săvârșit contravențiile în prezența agentului constatator, iar procesul-verbal contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de către organul constatator.
Astfel, procesul-verbal contravenție, in măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988.s. A no. 141-A, p.15 si 28; Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; A. c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În consecință, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de OG. nr.2/ 2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
Nu în ultimul rând, a învederat instanței și faptul că la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, petentul nu a avut obiecțiuni fată de cele constatate, aspect consemnat la rubrica "Alte mențiuni (obiecțiuni)" din procesul verbal, respectiv faptul că, " Recunoaște și regretă fapta comisă", semnând și în dreptul acestor mențiuni, ceea ce dovedește atitudinea sa culpabilă.
În concluzie, consideră că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor OG. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, solicită proba cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
La întâmpinare s-a atașat raportul agentului constatator.
Prin rezoluția din data de 08.06.2015 s-a comunicat întâmpinarea și înscrisurile atașate către petent, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin rezoluția din data de 19.06.2015 instanța a fixat termen de judecată la data de 09.09.2015, cu citarea părților.
Analizând prezenta plângere în considerarea întregului material probator administrat in cauză și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt si de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 1000 lei ( 500 lei + 500 lei) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 punctele 1 și 25 si sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991 - republicată, reținându-se că în data de 07.05.2015, în jurul orei 20.15, agentul constatator, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza localității Gura Văii, județul M., împreună cu lucrători de la IJJ M. și Poliția Locală, l-a observat pe petent, care, pe . în public acte și gesturi vulgare de natură a provoca indignarea cetățenilor din zonă și a tulburat liniștea locatarilor de la . aceeași stradă, prin strigăte și larmă.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Prin decizia nr. XXII din 19 martie 2007 publicată în M.Of. nr. 833/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general, a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată, în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului, la conținutul lui, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Astfel, în speță, nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Prin plângerea formulată, petentul invocă nulitatea procesului-verbal de contravenție, motivând că data săvârșirii faptei reținute în actul sancționator este greșită, că fapta a fost săvârșită în data de 8.05.2015 în loc de 7.05.2015.
Susținerea acestuia este neîntemeiată întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că în procesul-verbal de contravenție s-ar fi strecurat o eroare care ar fi sancționată cu nulitatea relativă în condițiile arătate anterior.
Ori, petentul nu a invocat vătămarea sa care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază procesul verbal de contravenție atacat ca îndeplinind cerințele legale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Privitor la dispozițiile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
Din depoziția martorului W. M. G., propus de petent, a rezultat că petentul nu a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa, că acesta a ieșit din locuință când jandarmii și polițiștii au început să tragă cu arme cu tranchilizante (aspect la care petentul nu face referire) și a întrebat ce se întâmplă, moment în care a fost lovit și dus la dubă împreună cu martorul.
Depoziția martorului este infirmată de mențiunea din procesul-verbal de contravenție din care rezultă că petentul a recunoscut săvârșirea faptelor în momentul încheierii actului sancționator.
Mai mult, din plângerea formulată, rezultă o altă stare de fapt decât cea expusă de martorul audiat în cauză, astfel că instanța apreciază că petentul a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa, astfel că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului sancționator, iar sancțiunea a fost aplicată cu respectarea criteriilor prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Pentru considerentele menționate, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulată de către petentul C. M. având CNP_, domiciliat in municipiul Drobeta T. S., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al județului M., cu sediul în Dr. Tr. S., .. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/07.05.2015 încheiat de I.P.J M..
Cu apel în 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. G. P. C.
Red.LG/ tehnored.P.C
4 ex./13.11.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2278/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3241/2015. Judecătoria... → |
|---|
