Acţiune în constatare. Sentința nr. 3255/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3255/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 3255/2015
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3255
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03 NOIEMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. G.
GREFIER ȘEDINȚĂ C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. A. C.,intervenienții C. V., C. Ș., C. E. și pe pârâta . . S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. L. pentru reclamant, lipsa fiind intervenienții și pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în sensul constatării caracterului abuziv al clauzei privind comisionului de administrare, anularea acestei clauze, obligarea pârâtelor la plata sumelor indicate la acest termen în cuantum de 2673 CHF, aferente perioadei 17.10._10, precum și obligarea la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Apreciază că acest comision a fost introdus cu încălcarea Legii nr.193/2000 și că, prin încheierea unui contract standard, fără posibilitate de negociere a clauzelor, s-a creat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la aceasta instanța la data de 29.04.2015, sub nr_ /2015, reclamantul C. A. C. a chemat în judecată pe pârâta . . S.A, solicitând instanței să constate existenta clauzei abuzive, privind comisionul de administrare lunar, prevăzuta la pct.5.1 lit.c din contractul de facilitate de credit nr 15/18.09.2008, condiții speciale, să dispună anularea acestei clauze și obligarea pârâtei să restituie sumele încasate în temeiul acestei clauze,împreună cu dobânda legală, calculată de la data plații fiecărei rate reprezentând comision de administrare și până la data restituirii efective. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt la data de 18.09.2008 a încheiat cu . SA, actuala . Sucursala Drobeta convenția de credit nr.15/18.09.2008 pentru suma de 71.500 CHF, reclamantul având calitatea ce consumator, in sensul prevăzut de legislația pentru protecția consumatorilor,iar banca parata având calitate de comerciant, în sensul aceleiași legislații
Contractul de credit încheiat cu paratele este un contract standard, preformulat clauzele acestuia nefiind negociate direct cu consumatorul. Este evident ca absolut toate convențiile de credit perfectate de către parate au exact același conținut, fiind simple contracte de adeziune.
Aceasta Convenție de credit, ce prezintă practic toate caracteristicile unui contract de adeziune, cu clauze preformulate de către instituția bancara, conține clauze abuzive, așa cum sunt acestea reglementate de Legea nr.193/2000. Mai mult decât atât, pârâta a abuzat pe parcursul derulării contractului de astfel de clauze, reținând din contul acestora mai multe sume de bani cu titlul de comisioane, pe care nu le datorau.
Deși toate riscurile de neplata a creditului au fost acoperite prin constituirea de garanții in favoarea băncii, conform clauzelor contractuale, au fost obligați sa plătesc băncii un „comision de administrare periodic" de 0,20%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar pe toata perioada de creditare, conform clauzelor prevăzute la art.3.1 lit. l: din Contractul de Credit Ipotecar, comision pe care l-a achitat pana in data de 19.04.2010, așa cum rezulta din extrasul de cont emis de banca la data de 04.12.2014.
Începând cu luna a 5-a din anul 2010 nu am mai achitat acest comision, întrucât banca a renunțat la perceperea acestui comision.
Aceasta modificare a avut loc întrucât in 11.06.2010 urma sa intre in vigoare OUG 50/2010, ordonanța prin care acest gen de comision, nenegociat era declarat drept anulabil.
Deși lăudabila,intenția pârâtelor,nu face altceva decât să confirme faptul că acest comision este in fapt abuziv, fiind unul nenegociat și care creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Acest comision de administrare a fost impus de către banca, deși au garantat creditul cu un drept de ipoteca in patrimoniul băncii (ipoteca de rang I asupra imobilul situat Dr. Tr. S., ., ., .) iar bunul in sine este asigurat, eventualele despăgubiri fiind cesionate in favoarea băncii.
Nu se explica nicăieri in contract care este scopul acestui comision sau daca acesta acoperă un eventual risc sau reprezintă prețul vreunui serviciu. Motivul pentru care banca parata a perceput acest comision declarat in contract, este acela al acordării creditului, ori un astfel de motiv nu are nici o legătura cu un eventual risc sau preț al administrării, ci cu prețul creditului, care e in fapt dobânda perceputa, astfel ca in acest context apreciez ca aceasta clauza are un caracter evaziv si echivoc.
Potrivit art.3.1. lit. b din Contractul de credit, „comisionul de administrare periodic" se încasează in cuantum de 0,20% aplicat la valoarea soldului creditului si reprezintă o suma calculata ca procent din soldul creditului de la sfârșitul luni; precedente, plătibil lunar.
Va rugam sa observați ca motivația perceperii acestui comision nu este detaliata sub nici o forma in cuprinsul Contractului de Credit ipotecar, din clauzele stipulate rezultând in mare modul de calcul si cuantumul comisionului, precum si ca acesta se percepe indiferent daca clientul este bun sau rău-platnic, sau daca administrarea creditului va fi facila sau anevoioasa (raportat tot la respectarea scadentei ratelor) si nu se prevede daca la încetarea convenției, acesta se va restitui.
Mai mult, niciunde in contract nu este specificat daca acest comision este de 0,20% pe an sau de 0,20% pe luna, din modul de redactare al convenției deducându-se ca acesta este un procent anual.
In realitate însa, așa cum se poate observa atât din scadențarul creditului cat si din extrasul de cont anexat prezentei, acest comision a fost perceput ca un comision lunar, ceea ce înseamnă un procent anual al comisionului de risc de 0.20%xl2 luni=2.4% pe an.
De asemenea, așa cum rezulta din convenția de credit, comisionul de administrare periodic este încasat de banca pentru același motiv pentru care banc? percepe dobânda, respectiv pentru acordarea creditului.
Comisionul devine astfel o dobânda ascunsa; comisionul nu poate fi considerat un preț al banilor, caci „prețul" banilor este dobânda; iar daca acest comision ar fi considerat un preț al banilor, prezumția de caracter abuziv ar fi si mai puternica, întrucât pentru aceeași prestație/serviciu, banca încasează doua preturi. Prin urmare, modul echivoc in care a fost definit comisionul de administrare si modul de calcul al acestuia, a condus la majorarea costurilor percepute de banca, comisionul de administrare periodic fiind, in realitate o dobânda mascata.
Disimularea unei parți a dobânzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credințe a băncii care percepe un astfel de comision, întrucât, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere in eroare a clienților, prin prezentarea de dobânzi avantajoase in raport cu ofertele altor banei care acționau pe aceeași piața relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adăugării la D. a comisionului de administrare periodic, nu mai erau chiar atât de avantajoase) si, pe de alta parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite ale comercianților.
In baza celor învederate, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementează plata unui comision de administrare calculat la valoarea inițiala a creditului.
Apreciem acum ca evident faptul ca la momentul încheierii Contractului de Credit ipotecar, subsemnații in calitate de consumatori am acționat de pe o poziție inegala, neavând posibilitatea sa negociem niciuna din clauzele impuse de banca.
Contractele de credit de reatail sunt contracte pre-formulate, in baza unui mode care se impune băncii romanești - subsidiara a unei banei străine care, in calitate de societate dominanta, își impune voința, interesul si strategia, transpunându-le in contractele băncii cu terții prin instrumentalizarea acesteia in vederea atingerii propriilor scopuri; voința băncii romanești - subsidiara a băncii străine nu este decât aparent voința sa, iar interesul sau in contract este subsumat interesului general a grupului de societăți din care face parte banca româneasca;
Voința clientului se rezuma la a semna sa nu contractul; singura opțiune este de a alege intre diferite tipuri standard de contracte, opțiune care este si ea controlata de banca, întrucât banca este cea care stabilește scoringul/ratingul clientului, elemente in funcție de care, după analiza dosarului (pentru care banca încasează un comision consistent), banca indica clientului tipul de credit in care se încadrează conform ratingului;
Voința consumatorului, chiar atât de redusa ca opțiuni, este in plus alterata de timpul scurt in care trebuie sa semneze contractul; după aprobarea creditului de către banca, aprobare care se da după „analiza dosarului" (ceea ce durează uneori 2-3 săptămâni) mai rămân clientului câteva zile sau ore pentru analiza si eventual negociere întrucât semnarea contractului de achiziție sau achiziția in sine este iminenta; cel mai grav voința clientului este alterata la creditele ipotecare, unde refuzul de a semna ar putea duce la pierderea avansului plătit de client in ante-contractul de vânzare-cumpărare încheiat pentru imobilul ce ar urma sa fie finanțat cu acel credit;
Cauza de fata nu se refera la procente (in primul rând pentru ca nu se întemeiază pe contract, ci pe lege); prin prezenta cerere solicitam constatarea clauzelor abuzive care permit băncii sa modifice aceste procente; așadar, chiar daca s-ar susține ca a existat totuși o negociere a procentelor de dobânda/comision de administrare caracterul ne-negociat al contractului subzista, întrucât clauzele care sunt negociabile sunt cele care permit băncii controlul total al executării contractului si transferul tuturor riscurilor pe seama clientului;
Cu ocazia încheierii Contractului de credit nu ni s-a adus la cunoștința, sub nici o forma, motivul pentru care a fost inclus acest comision de administrare periodic, scopul lui, riscul pe care banca a vrut sa il acopere, ce anume se administrează, sau orice alt element de fapt determinant in stabilirea cuantumului acestui comision.
Comisionul de administrare periodic nu reprezintă c/val unui serviciu bancar oferit de banca odată cu împrumutul acordat, ori un cost aferent contractului pentru acordarea unor servicii suplimentare ci, in realitate reprezintă un plus de dobânda contractuala ascunsa sub forma comisionului de administrare, acesta fiind practic o dobânda mascata.
Analizând in ansamblu toate comisioanele percepute de banca apreciem ca acest comision de administrare nu este justificat, întrucât pentru suma împrumutata plătim dobânda 7.25%. pentru întârziere la plata plătim 2 dobânzi penalizatoare de 1% respectiv 2%, pentru a acoperi riscul băncii a încheiat contract de ipoteca mobiliara și polița de asigurare de viața, pentru acordarea creditului am plătit diverse sume pentru consultanta si constituire dosar.
Art.1341 alin. l din Codul Civil prevede ca „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire".
Prin încasarea comisionului de administrare de către banca in condițiile mai sus arătate, s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților contrar cerințelor bunei credințe.
Din aceste motive, precum si pentru argumentele ce vor fi dezvoltate in cele ce urmează, clauza privind comisionul de administrare periodic este nula absolut, urmând a fi anulata si eliminata din contract.
Dezechilibrul contractual indus de aceasta clauza si lipsa bunei credințe urmează a fi analizata in funcție de justețea acestui comision fata de costurile suportate de banca in legătura cu activitatea de acordare a creditului.
Analizând convenția de credit încheiata cu banca, veți constata ca o astfel de justificare nu exista, respectivul comision nefiind altceva decât o dobânda mascata care lezează atât interesele economice ale clienților cat si mediul bancar concurențial. De fapt aceasta a fost politica băncii, care prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse dar care de fapt disimulează un spor de dobânda sub forma de comision de administrare au atras potențialii clienți ai băncilor concurente.
Astfel, observați ca in contractul de credit, comisionul de administrare este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, de unde rezulta ca obligația noastră de a achita comisionul are ca si obligație corelativa băncii punerea la dispoziție a creditului.
Analizând ansamblul drepturilor si obligațiilor pârtilor ce iși au izvorul in contractul încheiat cu banca, veți observa ca le revine in schimbul obligației băncii de punere la dispoziție a creditului, respectiv in schimbul contraprestației băncii, constând in „administrarea creditului sau a riscurilor creditului", o . de alte obligații si de contraprestații, in special ceea de a achita dobânda la suma de bani împrumutata si aceea de a garanta cu ipoteca restituirea creditului, acestei din urma obligații fiindu-i asociata si obligația de a încheia un contract de asigurare de viața, cu o societate agreata de banca.
Așa cum am arătat mai sus, riscul creditului meu a fost acoperit prin constituirea de garanții imobiliare si prin încheierea polițelor de asigurare.
Mai mult, dreptul băncii de a-si recupera creanța in caz de neplata, nu se limitează la urmărirea garanțiilor, ci se întinde asupra tuturor bunurilor prezente si viitoare, iar deprecierea garanției afectează exclusiv patrimoniul meu si nu pe cel al băncii.
Toate aceste garanții demonstrează ca prevederile ce reglementează comision de administrare, indiferent de denumirea lui, sunt de fapt clauze abuzive, lovite de nulitate absoluta.
Comisionul de administrare periodic este perceput de banca pentru a-si administra propriul risc si nu riscul creditului meu, sau pentru a-si administra propriu produs si nu ii incumba nici o obligație corelativa raportata la acest comision.
Prin transferul tuturor riscurilor in sarcina consumatorului se creează un dezechilibru contractual evident, banca realizând câștiguri imense, pentru neperformanta băncii suferind clienții bun-platnici si nu banca.
Banca percepe c/val unui prejudiciu suferit de aceasta ca urmare a neexecutării contractului, fără a avea certitudinea ca acest prejudiciu se va produce si fără a restitui suma încasata in situația in care eu am executat întocmai contractul, ceea ce înseamnă ca se impune, in sarcina noastră, concomitent cu plata fiecărei rate contractuale, si obligația reparării unui prejudiciu care nu este nici actual si nici cert, angajându-se astfel la îmbogățirea fără just temei a băncii, in detrimentul nostru.
Potrivit art. l din Legea nr.193/2000, „orice contract încheiat intre comercianți si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".
Potrivit lit. g din Anexa legii mai sus amintite, este considerata abuziva clauza care „da dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale"
De asemenea, conform art.4 alin. l din Legea nr.193/2000 „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea sau împreună cu alte prevederi din contract creează in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. (2) o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei..."
In speța, contractul încheiat cu banca a fost preformulat, de adeziune, fiind prestabilit, eu neavând, așa cum a arătat, posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele contractului, toate clauzele fiindu-mi impuse.
Potrivit art.54 din Constituția României, „orice drept trebuie exercitat numai in scopul sau in limitele sale normale. Când cineva uzează de dreptul sau in mod anormal si deturnează dreptul de le menirea sa normala, el comite un abuz de drept, fiind obligat sa repare prejudiciul cauzat."
Este drept ca au semnat convenția, iar aceasta devine legea pârtilor, însă potrivit art.1169 C. civ, „părțile sunt libere să încheie orice contracte si sa determine conținutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri", ceea ce nu este cazul si pentru clauzele abuzive inserate de banca la pct. 8 din Condiții particulare si 4.1 lit. b din Condiții generale.
F. de cele mai sus arătate, considera ca in convenția de credit încheiata cu paratele, clauza privind comisionul de administrare periodic este clauza abuziva, motiv pentru care se impune ca aceasta sa fie anulata si eliminata din convenție.
Odată cu constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de administrare credit, sumele plătite in temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual deoarece clauzele abuzive nu produc niciun efect asupra consumatorului (potrivit art.6 din Legea nr.193/2000).
Având in vedere ca existenta clauzelor abuzive are ca efect nulitatea absoluta a acestora, se considera ca aceste clauze nu au existat încă de la încheierea contractului, cu efectul repunerii pârtilor in situația anterioara inserării clauzelor abuzive, respectiv restituirea sumelor plătite in temeiul clauzelor afectate de nulitate.
Nulitatea reprezintă o sancțiune de drept civil care consta in desființarea retroactiva a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Nulitatea se îndreaptă împotriva acelor efecte care contravin dispozițiilor legale încălcate, lăsând neatinse efectele care nu contrazic legea.
Plățile efectuate in baza actului lovit de nulitate se restituie, deoarece nulitatea operează retroactiv, de la data încheierii actului.
Dreptul la acțiunea in restituirea sumelor plătite in temeiul unui act lovit de nulitate intervine si in temeiul unuia din principiile efectelor nulității actului juridic civil, principiul „ retitutio in integrum", potrivit căruia „tot ceea ce s-a executat in baza unui act lovit de nulitate trebuie restituit astfel încât părțile raportului juridic sa ajungă in situația in care acel act nu s-ar fi încheiat. Ori, repunerea pârtilor in situația anterioara presupune restituirea sumelor de bani reținute de parate cu titlul de comision de risc. indiferent de denumirea sub care au fost încasate aceste sume.
Având in vedere ca, deși a plătit sumele de bani, acestea nu au fost scăzute din totalul creditului, noi achitând dobânda băncii pentru aceste sume, consideram ca pentru o reparare integrala, se impune ca banca sa fie, la rândul ei, obligata sa ne plătească dobânda pentru sumele încasate abuziv, dobânda ce urmează a fi calculata de la data plații fiecărei rate si pana la data plații efective a sumei totale de 970.96 CHF reprezentând comision de administrare periodic, încasate in mod abuziv.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru,potrivit art. 29 lit. f din OUG nr.80/2013.
La acțiune au fost anexate copia contractului de facilitate de credit și garanție nr.15 /18.09.2008 extras de cont și împuternicire avocațială.
Potrivit rezoluției din data de 04.05.2015, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civil, pârâtelor le-a fost comunicat câte un exemplar al cererii de chemare în judecată, inițială și adițională, și al înscrisurilor atașate acestora, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâta a transmis prin fax la data de 22.06.2015, ulterior la data de 23.06.2015, prin serviciul poștal,întâmpinare prin carte au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
Pârâta invoca excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea, conform art. 194 lit. f din Noul Cod de procedura civila „Cererea de chemare in judecata va cuprinde: semnătura". Astfel, prin aplicarea art. 151 N. C. Proc. Civ., reprezentantul avocat M. L. V. care a formulat si depus acțiunea trebuie sa prezinte instanței contractul împuternicire avocațiala din care sa rezulte calitatea sa de mandatar împuternicit sa semneze acțiunea. În caz contrar, solicită pe cale de excepție sa pronunțe, conform art. 161 alin. 1 N.C. Proc. Civ., nulitatea cererii formulate
De asemenea invoca excepția de netimbrare sau insuficienta timbrare a capătului 1 de cerere privind «să obligați paratele in solidar sa îi restituie sumele încasate abuziv, in temeiul clauzelor privind comisionul de administrare credit, in perioada 17.10._11 respectiv suma de 2673.09 CHF".
Potrivit prevederilor ari. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: f) protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor.
Însă, potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din OUG nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile evaluabile în bani. introduse la instanțele judecătorești, se taxează conform literelor de ia a) la f).
Pârâta în temeiul art. 68 - 70 N. C. Proc. Civ. introducerea in cauza in calitate de intervenienți forțații a numiților Cirneanu V., Cirneanu Ș. și Cirneanu E. întrucât aceștia sunt, după caz, codebitori sau garanți in cadrul contractului de credit nr. 15/18.09.2008, parte la acest act.
Potrivit art. 68 alin. 1 C. Proc. Civ. „oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul, iar codebitoarea Cirneanu V. și garanții Cirneanu Ș. si Cirneanu E. sunt parte la contractul de credit 15/18.09.2008 și ar putea pretinde aceleași drepturi ca si reclamantul Cirneanu A. C..
De asemenea invoca excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune in ce privește plata sumei de 2.673.09 CHF reprezentând comisionul de administrare credit in perioada 17.10._10.
Ori ținând cont de prevederile art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958 modificat, act normativ in vigoare la data Încheierii contractului de credit termenul de prescripție, in ce privește restituirea sumelor plătite cu titlu de „dobânda variabila", „comision periodic", „comision de administrare inițial" si „penalități de întârziere", va fi calculat începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata, calculând 3 ani in urma.
Prin urmare, orice drept la acțiune in ce privește sumele plătite de reclamant in perioada 17-10._12 este prescris si cererea de restituire nu poate fi admisa de către instanța.
In fapt, intre pârâta, in calitate de creditor, și Cimeanu A. C., in calitate de împrumutat și Cimeanu V., in calitate de codebitor, iar d-nul Cimeanu Ș. si d-na Cimeanu E., în calitate de garanți, s-a încheiat contractul de credit nr. 15/18.09. 2008 prin care sa acordat un credit de nevoi personale in cuantum de 71.500 CHF, cu o dobânda variabila de 5,85 % la data acordării, încheiat pe o perioada de 276 luni.
Contractul de credit nr.15/18.09.2008 a fost modificat prin actul adițional nr. 1/06. 05.2010, prin care practic au convenit modificarea modalității de calcul a ratei dobânzii si a altor clauze contractuale, prin actul adițional nr. 2/21.12.2011 prin care părțile au convenit reeșalonarea întregii expuneri, curente si restante, fără modificarea perioadei de creditare, precum si diminuarea marjei Băncii de la 8 la 6 %, dar si prin actul adițional nr. 3/19.03.2015 prin care părțile au fost de acord sa modifice creditul din CHF in RON.
In plus fata de actele adiționale sus-menționate, întrucât prin intermediul prevederilor OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, legislatorul a dispus, conform art. 95 alin. 1 (in forma la acea data) ca .pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgența, Banca a dispus efectuarea demersurilor necesare pentru alinierea contractelor existente la noile dispoziții legale.
Pentru a alinia prevederile contractuale la respectivele norme, împrumutatul Cirneanu A.-C. a fost notificat prin SMS în data de 18.09.2010 ora 9:31 AM la numărul de telefon +_, cu privire la necesitatea semnării acestui act adițional, cat si cu privire la faptul ca, in caz contrar, actul adițional va intra in vigoare prin acceptare tacita.
Întrucât împrumutatul nu a dat curs notificării subscrisei, in data de 20.09.2010 Actul Adițional emis in baza prevederilor OUG nr. 50/2010 a intrat in vigoare in temeiul acestui act normativ.
Prin urmare contractul de credit nr. 15/18.09.2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare, este pe deplin armonizat cu legislația in materia protecției consumatorului si reprezintă voința neviciata a pârtilor contractante, legea pârtilor potrivit art. 969 C.Civ., iar clienții si-au însușit conținutul tuturor clauzelor contractuale prin semnarea acestui document si prin însușirea actului adițional emis in baza prevederilor OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Cu privire la comisionul de administrare periodic, învederează că în ceea ce privește forma inițiala a art. 3 lit. b, coroborat cu art. 12, valoare acestui comision periodic de administrare a creditului este de 0,20 %, iar respectiva prevedere reprezintă voința pârtilor contractante, legea pârtilor potrivit art. 969 C. Civ. si nu conține clauze care ar putea fi considerate abuzive, neexistând niciun un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
In mod eronat reclamantul încearcă sa denumească acest comision „ comision de risc"" pentru a-si acoperi propriul risc", deși in cazul in care ar fi ținut cont de toate clauzele contractului, interpretate . si coerent, astfel cum este prevăzut in cuprinsul art. 4 alin. 1 teza finală din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, ar fi avut atat detalierea explicita a acestui comision de administrare periodic 0,20 %, dar si justificare obiectiva a perceperii acestui comision - respectiv plata costurilor cu administrarea efectiva a creditului acordat, neputând fiind interpretat ca fiind o alta dobânda, astfel cum in mod greșit afirma reclamantul.
Mai mult, învederează faptul ca reclamantul are cunoștință exact de cuantumul acestui comision de administrare periodic, întrucât atât la contractul inițial cat si Ia actele adiționale ulteriore exista graficele de rambursare in cuprinsul cărora coloana 6 are denumirea „comision de administrare".
Prin urmare, clauzele contractuale cuprinse in cuprinsul art. 3 lit. b, coroborat cu art. 12 fiind exprimate . si . inteligibil, nu pot fi considerate ca fiind abuzive.
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține că între părți s-a încheiat contractul de credit nr. 15/18.09.2008, astfel încât instanța va avea în vedere disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011, conform cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, raportat la data încheierii convenției de credit.
Analizând excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului M. L. pe motiv că ar fi semnat cererea de chemare în judecată fără să fi fost împuternicit de către reclamant în acest sens se constată de instanță că este neîntemeiată deoarece conform art. 151 alin. 2 c. proc. civ. la care face trimitere art. 194 alin. 1 lit. b c. proc. civ. prevede că „ avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii ” împuternicire ce este depusă de apărător la fila 22 dosar.
În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune în ce privește plata sumei de 2373,09 CHF, dat fiind faptul că sumele de bani achitate cu titlu de comision de administrare credit aferent perioadei 17.10.2008 – 19.04.2010, rămân fără suport contractual, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii (repetițiunii).
Astfel, dreptul material la acțiune al reclamanților pentru constatarea caracterului abuziv al clauzei stipulată la art. 3.1 lit. b din contractul de credit nr. 15/18.09. 2008 intervenit între părți, nu s-a prescris având în vedere disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, instanța va respinge excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiate și va păși la soluționarea pe fond a cauzei .
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul C. A. C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta . . S.A, să constate existenta clauzei abuzive, privind comisionul de administrare lunar, prevăzuta la pct.5.1 lit. c din Contractul de facilitate de credit nr 15/18.09.2008, condiții speciale, să dispună anularea acestei clauze precum și obligarea pârâtei să restituie sumele încasate în temeiul acestei clauze,împreună cu dobânda legală, calculată de la data plații fiecărei rate reprezentând comision de administrare și până la data restituirii efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Se reține de instanță că, la data de 18.09.2008 pârâta . SA, actuala . Sucursala Drobeta a încheiat cu reclamantul C. A. C., Convenția de credit nr.15/18.09.2008 prin care acesta a fost împrumutat cu suma de 71.500 CHF pe o perioadă de 276 luni .
Conform art. 14 din Legea nr. 193/2000, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi se pot adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Deși Legea nr. 193/2000 nu prevede, ca sancțiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci doar inopozabilitatea (sau ineficacitatea) lor în raport cu consumatorul, însă regimul juridic al acestei sancțiuni echivalează cu cel al nulității absolute, aspect regăsit și în practica Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Cu privire la natura interesului protejat, norma respectivă ocrotește un interes general, si nu unul individual, cunoscut fiind faptul că legea ocrotește o categorie generică,, în cazul de față aceea a consumatorilor, și nu o persoană particulară, strict determinată.
Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislația românească a Directivei nr. 93/13/CEE, ori, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza Mostaza Claro).
Tot în acest sens, în cauza C-76/10 Pohotovost" s.r.o. Vs Iveta Corčkovská, în considerentul nr.50 s-a precizat că ,dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva nr. 93/13/CEE o asigură consumatorilor, art. 6 din acesta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă,în cadrul ordinii interne,rangul de ordine publică.
În același sens, în cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule clauzele abuzive ale unui contract, arătând totodată că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți. Există, cu alte cuvinte, un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-și producă efectele".
Așadar, consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, nefiind aplicabilă sancțiunea existentă în cazul nulității relative și anume anularea clauzei respective.
Convenția de credit reprezintă un contract de credit ,iar clauzele înserate în aceasta intra sub incidenta L.193/2000,privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți si consumatori.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.
Dispozițiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Iar art. 6 alin. 4 din Legea nr. 193/2000 transpune art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13 și prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil (considerentele de la pct. 44 al hotărârii CJUE– C – 484/08-Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid Piedad).
Sub rezerva analizării acestei prevederi în cadrul fiecărei clauze, se poate constata că nici legea internă, nici directiva europeană nu exclud din start, de la controlul de caracter abuziv, clauzele referitoare la obiectul contractului, fiind reglementată (cu titlu de excepție) posibilitatea analizării acestora, numai în situația în care nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Cum jurisprudența CJUE este obligatorie pentru instanțele românești rezultă că, oricum, instanța avea posibilitatea să analizeze caracterul abuziv al acestor clauze.
În ceea ce privește noțiunea de „clauză abuzivă”, art. 3 din Directiva 93/13 atribuie acest caracter clauzelor contractuale care nu s-au negociat individual și, în contradicție cu exigența de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
În cauza de față, suntem în prezența unui contract de credit ale cărui clauze sunt standardizate, situație dificilă pentru un consumator ce nu are posibilitatea să influențeze natura lor .
Este de notorietate faptul că, în general, înainte de încheierea contractului, băncile fac publică o prezentare a produselor în care sunt prezentate condițiile standard de creditare și prin intermediul cărora consumatorii au posibilitatea să cunoască plafonul de îndatorare, cuantumul dobânzii, durata de rambursare etc., însă, această situație nu echivalează cu negocierea efectivă a clauzelor a căror nulitate s-a cerut a fi constatată, în lipsa unei dovezi clare, scrise a băncii.
Astfel, în ceea ce privește dobânda variabilă, din analiza modului de reglementare, se observă că nu se poate deduce care este mecanismul în funcție de care poate evolua dobânda variabilă, care este formula matematică aplicabilă.
Părțile unui contract de credit nu sunt pe poziții de egalitate, atât din punct de vedere al forței economice, cât și din punct de vedere al cunoștințelor de specialitate și al posibilităților de negociere. Contractul de credit fiind unul de adeziune, consumatorii nu au posibilitatea de a negocia clauzele, ci doar de a semna contractul sau nu, chiar dacă au avut posibilitatea să-l studieze, întrucât informarea nu echivalează cu negocierea.
Conform practicii CJUE, clauzele unui contract bancar, care se referă la prețul contractului, trebuie redactate într-un limbaj clar și inteligibil, astfel încât consumatorul să poată prevedea consecințele economice ale contractului semnat.
Cu privire la comisionul de administrare periodic, prin modul în care a fost formulat și perceput, fără nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, urmărindu-se perceperea unei sume în plus atât timp cât acesta putea fi prevăzut la valoarea soldului și nu la valoarea creditului contractat.
În cuprinsul contractului nu există precizări cu privire la fundamentul perceperii acestui comision ori destinația acestuia, astfel această clauză întrunește condițiile ce se desprind din interpretarea art. 4 din Legea nr. 193/2000, respectiv: clauza să fie conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator, în accepțiunea dată de lege acestor termeni; să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, înțelegând prin aceasta faptul că respectiva clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei; să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Față de valoarea acestui comision pe toată contractului raportată la valoarea creditului contractat, s-a creat în detrimentul reclamantului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și cum acesta nu a fost negociat cu reclamantul, instanța va constata că și această clauză este abuzivă.
Mai mult, întocmirea documentației este în sarcina împrumutatului care este obligat să prezinte băncii toate înscrisurile cerute de aceasta pentru constituirea dosarului de creditare, suportând totodată costurile obținerii acestora (inclusiv cel legat de evaluarea imobilului în cazul creditelor ipotecare) și nu se justifică de ce comisionul este direct proporțional cu cuantumul creditului, atâta vreme cât documentația este în principiu aceeași, indiferent de mărimea creditului.
Prin urmare, plata acestui comision nu poate fi apreciată drept o plată din punct de vedere juridic, situație în care dezechilibrul creat în detrimentul consumatorului este evident deoarece suntem în prezența unui contract sinalagmatic, acestuia i s-a perceput plata unei sume de bani fără a primi în schimb un bun sau serviciu și fără a exista nici măcar eventualitatea unei astfel de contraprestații pe parcursul derulării creditului.
Pe lângă existența acestui dezechilibru,instanța constată îndeplinite și celelalte condiții cerute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, respectiv clauza este conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator și nu a fost negociată direct cu consumatorul.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei să restituie sumele încasate cu titlu de comisiona administrare periodic, se reține că, în principiu, efectul constatării caracterului abuziv al unei clauze dintr-un contract încheiat între un comerciant și un consumator este acela că această clauză nu va produce efecte asupra consumatorului ( art. 6 din Legea nr. 193/2000 ), sumele plătite în temeiul acestor clauze rămânând fără suport contractual.
Aceste efect se produce retroactiv de la momentul încheierii contractului deoarece clauza nu devine abuzivă la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractantului.
Prin urmare, având în vedere că, sumele de bani achitate cu titlu de comision administrare periodic în cuantum de 2673,09 CHF, încasate în baza art. 3.1 lit. din contractul de credit, nu au suport contractual, plata efectuată, cu acest titlu, devine o plată nedatorată care este supusă restituirii, conform art. 1092 cod civil (orice plată presupune o datorie; ceea ce se plătit fără să fie debit este supus repetițiunii).
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită și acest capăt de cerere, urmând să oblige pârâta să restituie reclamanților suma încasată cu titlul de comision administrare periodic pe perioada 17.10.2008 – 19.04.2010 .
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzii legale, instanța apreciază că debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă, situație în care, dobânzile legale curg de la data scadenței.
Prin încasarea fără drept a sumei de bani, se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs consumatorului un prejudiciu ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale potrivit OG nr. 13/2011, calculată de la data achitării fiecărei rate reprezentând comision de gestionare, pe perioada cuprinsă între data achitării ratei respective și data plății efective.
Față de cele de mai sus, instanța va admite acțiunea, va constata existența clauzei abuzive prevăzute de pct. 3.1lit. b din contract cu privire la comisionul de administrare periodică a creditului și va dispune înlăturarea ei și va obliga pârâtă să restituie sumele de bani încasate cu acest titlul precum și la plata dobânzii aferente .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului, a excepției de netimbrare sau insuficientă timbrare, a excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta S.C. N. SA ( fostă MKB Romexterra Bank SA ) prin întâmpinare, ca neîntemeiate .
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. A. C. CNP_ domiciliat în Dr. Tr. S., ., . . împotriva pârâtei S .C. N. SA ( fostă MKB Romexterra Bank SA ) cu sediul în Voluntari,. clădirea Cubic Center . și intervenienții Cirneanu V. cu domiciliul in Drobeta-T. S., ., ., ., Cirneanu Ș. cu domiciliul in Drobeta-T. S., ., ., .; și Cirneanu E. cu domiciliul in Drobeta-T. S., ., ., ..
Constată existența clauzei abuzive privind comisionul de administrare periodic prevăzut la art. 3.1 lit. b din Contractul de credit nr. 15/18.09.2008 și dispune anularea acestei clauze .
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 2673,09 CHF reprezentând contravaloare comision de administrare periodic încasat în perioada 17.10._10, sau echivalentul în lei la data plății efective .
Obligă pârâtele la plata dobânzii legale calculată de la data achitării fiecărei rate până la data plății efective.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 03.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
GAM/C.B.
7 ex./8 pag.
16 Noiembrie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3252/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 3254/2015.... → |
|---|
