Plângere contravenţională. Sentința nr. 796/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 796/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 796/2015
DOSAR NR._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 796
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.02.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE M. - G. U.
GREFIER ȘEDINȚĂ S. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petenta . și pe intimata A. - C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. N. pentru petentă, consilier juridic P. V., în baza delegației pentru intimată, si martora B. R. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 03.02.2015 si 23.02.2015, au fost executate mandatele de aducere de către Direcția de Poliție Locala Dr. Tr. S..
Avocat B. N. pentru petentă depune a dosar înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 319 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorei B. R. L., sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat în temeiul art. 392 Cod Procedura Civilă instanța declară deschise dezbaterile si acorda părților cuvântul pe fond.
Avocat B. N. pentru petentă solicită admiterea plângerii contravenționale, precizând ca societatea are ca profil vânzarea de produse electrocasnice iar dintr-o eroare de soft a administratorului de soft a apărut acesta hota la prețul de 179 lei. Precizează că aceasta comandă nu a fost acceptată de societate, societatea a luat legătura cu respectivul cumpărător arătând ca nu se poate vinde sub prețul de achiziție. A precizat ca petenta nu are nici o culpă, erori de soft se produc in fiecare zi.
Avocat B. N. arata ca petenta a fost nelegal sancționata iar în subsidiar solicită aplicarea unui avertisment, arătând ca unui clienți au înțeles si au cumpărat produsele iar alții au renunțat la produse. Solicita anularea procesului verbal iar in subsidiar înlocuirea amnezii cu avertisment.
Consilier juridic P. V. pentru intimat solicita respingerea plângerii, menținerea procesului verbal ca temeinic si legal, deoarece petenta nu a făcut dovada ca eroarea este a administratorului de soft, declarația martorei fiind subiectiva.
In temeiul art.394 Cod Procedura Civilă instanța declara închise dezbaterile si rămâne in pronunțare asupra cauzei.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.03.2014, sub nr._ petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 03.03.2014, de către agentul constatator din cadrul A. - C. Județean pentru Protecția Consumatorilor M. prin care a fost sancționat cu amenda in valoare de 10.000 lei si ca măsura complementara - onorarea comenzii către client la valoarea confirmata.
A solicitat admiterea plângerii și anularea procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
In fapt petentul a precizat ca prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amenda in valoare de 10.000 lei, retinându- se ca societatea nu a onorat o comanda aflata pe site-ul societății la prețul de 187,35 lei, respectiv o hota retro de bucătărie astfel încât i-a adus un prejudiciu celui care a efectuat comanda pe internet.
A precizat că se menționează in procesul verbal de contravenție faptul că s-a depus o sesizare la A. -C. Județean pentru Protecția Consumatorilor M. prin care un domn a reclamat faptul ca pe site -ul societății a existat la vânzare o hota de bucătărie la prețul de 179 lei iar societatea nu a onorat comanda astfel încât s-a săvârșit o contravenție sancționată cu suma de 10.000 lei si ca măsura complementara onorarea comenzii respective.
Petenta a arătat ca societatea comercializează produse electrocasnice având un magazin in Dr. Tr. S. unde isi desfășoară activitatea comerciala. De asemenea societatea vinde si prin intermediul internetului asemenea produse având un site in acest sens unde sunt postate sute chiar mii de produse care le pot vinde in toata tara, produse care nu sunt pe stoc ,aceste produse le comanda la cerere si le trimit clienților din toata tara, societatea având relații comerciale cu mai mulți producători de produse electrocasnice care le livrează marfa pentru clienți.
A precizat că în speța dedusa judecații este vorba de o hota de bucătărie care costa 1.079 lei si 179 lei asa cum se precizează in procesul verbal de contravenție. Este adevărat ca pentru câteva minute dintr-o eroare de sistem acesta hota a apărut pe internet cu prețul de 179 lei si nu 1079 lei iar un domn care a depus si sesizarea care a stat la baza intocmirii procesului verbal de contravenție si-a exprimat dorința de a o cumpăra dar societatea nu a confirmat acesta comanda astfel încât practic nu a existat intre parți un contract cu privire la vânzarea hotei de bucătărie.
A precizat că a discutat cu acest domn la telefon si i-a explicat ca a fost o greșeala, o eroare de preț pe site si ca acesta hota costa 1.079 lei, hota care nu este pe stoc ea trebuind comandata la producătorul cu care aveau contract de livrare marfa la comanda.
A menționat ca acesta eroare de preț a fost îndreptata din sistem astfel încât doar câteva minute acesta hota a figurat cu prețul de 179 lei iar astfel de eroare se mai întâmplă pe toate siturile existente pe internet si nu a fost o rea credința a societății .
In situația în care instanța trece peste aceste apărări de fond, in baza art.7 din OG 2/2001, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu un avertisment, întrucât, potrivit art.21 al.3, „sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, faptul ca ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal".
Petenta a precizat că nu se impunea sancționarea cu amenda contravenționala, un avertisment fiind mai mult decât suficient raportat la gradul de pericol social al contravenției constatate.
In drept, cererea a fost întemeiată prezenta pe disp. OG 2/1001.
Prin rezoluția din data de 04.06.2014 instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxă judiciară de 20 lei in termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 11.06.2014 petentul a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței . nr._/11.06.2014.
Prin rezoluția din data de 12.06.2014 instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimatul cu mențiunea de a depune întâmpinare in termen de 25 de zile de la comunicare.
La data de 01.07.2014 intimatul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată si nelegală a plângerii.
In fapt intimatul a precizat că C.J.P.C M. a desfășurat o acțiune de control la sediul petentei, ca urmare a sesizării FR 038/25.02.2014, adresate instituției în care era reclamat faptul că d-nul C. C. a achiziționat on-line o hotă de bucătărie care pe site-ul societății petente figura ca având prețul de 179 lei. La primirea produsului i s-a solicitat ca pentru produsul comandat trebuie să plătească suma de 1079 lei. Din documentele atașate de reclamant rezultă ca produsul reclamat hotă retro de bucătărie Teko DOS 60 heise, era prezentat pe sistemul operațional la prețul de 179 lei, comanda fiind confirmată la acest preț așa cum reiese din documentele prezentate „sumar comandă Hotă retro de bucătărie Teko DOS 60 heise, 1 buc. valoare comanda 187.95 lei ron".
Intimatul a precizat că la data controlului reprezentanții operatorului economic au afirmat că prețul afișat pe site de 179 lei este eronat, prețul real fiind de 1079 lei iar dintr-o eroare umană de redactare aceasta a fost afișat greșit. Reprezentantul operatorului economic a fost invitat în data de 10.02.2014, conform invitației semnată de acesta pentru soluționarea reclamației, acesta nefiind de acord cu soluționarea amiabilă și livrarea produsului comandat la valoarea confirmata a fost amânată pentru data de 12.02.2014 la ora 10:30 când nu s-a prezentat.
A precizat că deficiențele constatate constituie încălcarea art. 9 din OG 21/1992 sancționate de art. 50, alin. (1) lit. c din OG 21/1992. Procesul verbal fiind întocmit în lipsa reprezentantului operatorului economic în temeiul art. 19 din OG 2/2001 și în lipsa unui martor întrucât toți cei prezenți la momentul întocmirii în comisariat aveau calitate de agenți constatatori.
Potrivit art. 9 din OG 21/1992 - Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte in mod corect în relațiile cu consumatorii si să nu folosească practici comerciale abuzive, iar așa cum petenta recunoaște în plângerea contravențională a afișat un preț pentru produsul Hotă da bucătărie iar la livrare a solicitat un alt preț care este mult mai mare decât cel afișat ceea ce reprezintă pe lângă încălcarea dreptului consumatorului de a fi informat și folosirea unei practici comerciale care raportat la prevederile Art. 4. alin. (1) din Legea 363/2007 reprezintă o practică comercială incorectă dacă deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează iar conform art. 6, alin. (1) ,.0 practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau. în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-1 determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o. chiar dacă informațiile sunt. în fapt. corecte în raport cu prețul sau modul de calcul al prețului ori existența unui avantaj specific al prețului, iar sancțiunea pentru astfel de practici comerciale conform art. 15, alin. (1) cu cu amendă de la 3.000 de lei la 30.000 de lei și încetarea practicilor comerciale înșelătoare.
Intimatul a precizat că au dorit soluționarea în primă fază pe cale amiabilă prin solicitarea de a lăsa consumatorului produsul la prețul de 179 lei și astfel nu ar mai fi fost aplicată sancțiunea de 10 000 lei, petenta refuzând categoric, mai mult decât atât petenta a refuzat să se prezinte la întocmirea documentului de control care potrivit art. 26, alin.(3) din OG 2/2001 acesta a fost întocmit în lipsă iar lipsa semnăturii martorului s-a datorat faptului că toți angajații CJPC M. au calitatea de agenți constatatori potrivit art. 19. alin.(2) din OG 2/2001.
A arătat ca la aplicarea sancțiunii s-a ținut seama de prevederile art. 21, alin.(3) din OG 2/2001 astfel, pentru că petenta și-a recunoscut afișarea eronată pe site a prețului produsului, nu a fost sancționată potrivit Legii 363/2007 optându-se pentru aplicarea sancțiunii pe OG 21/1992 pentru neinformarea corectă a consumatorului iar aplicarea sancțiunii de 10 000 lei este orientată către minimul legal raportat la limitele legale între 2 000 lei și 20 000 lei, având în vedere că petenta avea posibilitatea de a achita suma de 1 000 lei în 48 de ore, astfel având în vedere refuzul de a se prezenta la întocmirea actului de control dovedește vinovăția petentei, sancțiunea aplicată consideră că este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite modul și mijloacele de săvârșire.
A precizat ca din analiza procesului verbal de cotravenție . nr._, se poate constata că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001 și cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Trebuie reținut că acesta e un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din OG 2/2001 precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului fiind încheiat în urma constatărilor de către un comisar al CJPC M. motiv pentru care actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociata cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune ca emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
A precizat că în cazul de față din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat săvârșirea faptei raportat și la natura sancțiunii aplicate petentei prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a încălca prin aceasta prezumția de nevinovăția a contestatoarei. Sarcina probei prin care sa se tinda la combaterea efectelor generate de prezumție incumbă petentei potrivit art 249 cod proc civ, iar din probatoriu depus de petenta nu dovedește altă situație de fapt diferita de cea reținută în procesul verbal.
În dovedire intimatul a depus la dosar: sesizare nr. 038/5.02.2014 extras site; invitație, proces verbal . nr._/03.03.2014
In drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 Cod Procedura Civila prevederile OG 21/1992, OG 2/2001.
Prin rezoluția din data de 02.07.2014 instanța a dispus comunicarea întâmpinării către reclamant cu mențiunea de a formula răspuns la întâmpinare in termen de 10 zile de la comunicare.
Având în vedere ca reclamantul nu a depus răspuns la întâmpinare instanța prin rezoluția din data de 21.07.2014 a dispus citarea părților pentru termenul din data de 13.10.2014.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod Procedură Civilă instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu martora: B. R. L..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele :
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 03.03.2014 de către intimata A. - CRPC REGIUNEA SUD VEST OLTENIA - CJPC M., petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum total de_ lei, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art.9 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor și sancționată de art.50 alin 1 lit c din OG.21/2992.
În conformitate cu dispoz. prev. de art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.
Analizând cuprinsul procesului verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, de asemenea că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, nu conține dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului art. 34 al actului normativ menționat mai sus, rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Art.9 din OG 21/1992 prevede că operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive, fapta fiind sancționată de art.50 al.1 lit.c cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.
Pentru încălcarea dispozițiilor .art.9 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ de lei pentru că s-a constatat că societatea a afișat pe situl sau produsul hotă retro de bucătărie Teko Dos 60 Heise la pretul de 179 lei, iar în urma comenzii unui client l-a comercializat la prețul de 1079 lei.
Reținem că în mod legal petenta a fost sancționată pentru încălcarea disp. art.9 deoarece după cum rezultă din proba cu înscrisuri faptul că consumatorul a fost dezinformat, încălcându-i-se dreptul de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele sale.
Instanța nu reține apărările petentei referitoare la modul cum a aprovizionat acest produs din moment ce la vânzarea produsului conform bonurilor fiscale, rezultă situația reținută în procesul verbal.
Art.18 prevede dreptul consumatorilor de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuție este temeinic.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenția) nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv:
a) caracterizarea faptei în dreptul național;
b) natura faptei;
c) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.
În același sens, CEDO s-a pronunțat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).
În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.
Cu toate acestea, CEDO a considerat drept pozitive masurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". CEDO a avut în vedere faptul ca sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.
În aceste condiții, distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prezumția de nevinovăție, indiferent de calificarea faptei din dreptul intern.
În acest sens, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO în materie penală, jurisprudență care este obligatorie pentru instanțele naționale, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzațiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în cunoștință de cauză, și de a-i oferi probe suficiente pentru a susține un verdict de vinovăție.
De asemenea, combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligația de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura și cauza acuzației ce îi este adusă, în obligația de a-i acorda timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea și de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuși sau cu asistența unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obțină interogarea acestora, dar și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existența în această materie a unui echilibru între acuzare și apărare dar și ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu.
Cu toate acestea, în cauza A. împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.
Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentei, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de veridicitate, a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunii aplicată petentei, instanța apreciază că prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatoarei. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput.
Instanța apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientei nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A. împotriva României.
Recunoscând prezumția de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentei.
Or, petenta nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate, nedovedind o altă situație de fapt decât cea descrisă în procesul verbal contravențional, declarațiile martorei B. R. L. ,care are funcția de director comercial în cadrul societății intimate nefiind susținute de nicio altă probă administrată în cauză.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale instanța apreciază că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 din OG 2/2001 referitoare la criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale, astfel că nu va dispune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul .
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională privind pe petenta ., CUI_ cu sediul ales in Dr. Tr., S., ., județul M., și pe intimata A. - C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., (C.) ... 58, C., Jud. D., - C. Județean pentru Protecția Consumatorilor M. cu sediul în Dr. Tr. S., .-80, județul M., având ca obiect plângere contravenționala.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria DR.TR.S.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2015, la sediul Judecătoriei Dr.Tr. S..
P., GREFIER,
Pt. grefier promovat la Tribunalul Sibiu
semnează grefier sef
Red.MG.U.
Teh. S.G.
2 ex./ 16.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 791/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 275/2015.... → |
|---|
