Plângere contravenţională. Sentința nr. 861/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 861/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3505/225/2014
DOSAR NR._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.861
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M.
GREFIER: S. C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. M. și pe intimații . C. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. D., pentru petentul D. M., și consilier juridic L. V. L., pentru intimații . C. D., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pricina a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției nulității plângerii contravenționale, invocată de intimați, după care:
Consilier juridic L. V. L., pentru intimați, precizează că a verificat dosarul și că a constatat că cererea a fost regularizată, motiv pentru care renunță la excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Avocat P. D., pentru petent, învederează instanței că lipsurile cererii de chemare în judecată au fost acoperite în procedura de regularizare.
Instanța ia act de renunțarea intimaților la excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul intimatei depune dispoziția primarului privind îndeplinirea atribuțiilor și obligațiilor funcției de agent constatator și extras din Legea 127/2013 și precizează că în lipsa procesului-verbal de recepție finală se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Se acordă cuvântul pe excepțiile puse în discuție la termenul anterior .
Reprezentantul petentului solicită ca instanța să aibă în vedere aspectele învederate la termenul anterior. În susținerea netemeiniciei procesului-verbal, arată că petentul deține autorizație, certificat de urbanism și aviz favorabil pentru construcțiile aflate pe malul Dunării nr.2004/11.10.2010. Cu privire la excepția prescripției dreptului de a sancționa fapta imputată, învederează instanței faptul că sancțiunea a fost aplicată în anul 2014 pentru presupuse contravenții din anul 2007 respectiv 2011. Precizează că în Decizia 7/20.11.2000 a Î.C.C.J. se prevede expres că în cazul în care nu se aplică sancțiune în termen, dreptul de a constata această faptă este prescris.
În replică, consilier juridic L. V. L., pentru intimați, învederează instanței faptul că nu este vorba de autorizația eliberată în 2007, ci privește un ponton ridicat pe domeniul public al statului pentru care s-a primit de la AFDJ RA G. adresă referitoare la contravenția săvârșită în cazul în care nu există autorizație pentru ponton. De asemenea, învederează faptul că petentului i-a fost pus în vedere să intre în legalitate, iar sancțiunea a fost aplicată pentru nerespectarea autorizației eliberate în 2011 întrucât petentul nu a anunțat începerea lucrărilor, terminarea acestora, nu a întocmit procesul-verbal de recepție prevăzut de Legea 50/1991 și nu a solicitat prelungirea termenului de 12 luni. Referitor la extrasul CF din anul 2012, menționează că în autorizația eliberată nu se putea face vorbire de acte ulterioare emiterii acesteia. Mai arată că la dosar există hotărârea privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, care a anulat definitiv și irevocabil titlul de proprietate în baza căruia a fost dobândit terenul. Mai precizează că sancțiunea a fost constată și aplicată în baza notei de constare ce avea rezoluția primarului.
Invocă modificările Legii nr. 50/1991 survenite în anul 2013, potrivit cărora în lipsa procesului-verbal de recepție finală imobilele construite nu pot fi înscrise în C.F., iar tratamentul sancționator continuă până la . respingerea excepțiilor invocate de petent, ca nefondate.
Avocat P. D., pentru petent, învederează că intimații aplică legea retroactiv, întrucât anterior modificării legii nr.50/1991 dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile se prescria în termen de 2 ani.
Consilier juridic L. V. L., pentru intimați, învederează că procesul-verbal de recepție finală era prevăzut și anterior modificării legii. Mai precizează că din hotărârea depusă la dosar rezultă edificarea construcției pe domeniul public, astfel că primăria o putea demola fără autorizație, însă a notificat petentul solicitându-i să intre în legalitate. Susține că o parte din construcție este edificată ilegal.
Apărătorul petentului învederează că nimeni nu își poate invoca propria culpă, iar intimații au eliberat autorizația.
Reprezentantul intimaților precizează că autorizația a fost eliberată legal, pentru terenul proprietate privată.
Instanța reține cauza spre soluționare cu privire la excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunile și excepția nulității procesului verbal, invocate de petent.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 17.03.2014 sub numărul de dosar_ , petentul D. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor 1626/04.03.2014 încheiat de către . i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 5600 lei.
A precizat că motivele cererii le va depune la primul termen de judecată.
La acțiunea au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.1626/04.03.2014, adresa privind comunicarea procesului-verbal.
Examinând cererea de chemare în judecată s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 din Codul de procedura civilă, republicat și, în conformitate cu art. 200 alin. 2 C.p.c., republicat, instanța a dispus prin rezoluția din data de 19.05.2014 comunicarea către petent a lipsurilor cererii de chemare în judecată, cu mențiunea ca, sub sancțiunea anularii cererii, conform art. 200 alin. 3 C.p.c., în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să înlăture neregularitățile constatate, respectiv să indice toate datele cunoscute ale pârâtei, potrivit art.194 lit. a C.proc.civ., să arate dovezile pe care se sprijină cererea formulată, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază plângerea și să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Petentul a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată la data de 30.05.2014.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă de 5600 lei în baza art.254 alin.5 coroborat cu art.294 lit.b din Legea 571/2003, privind codul fiscal și art.26 alin1 lit a, b, g coroborat cu art.26 alin.2 din Legea 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată pentru faptul că aș fi încălcat obligațiile dispuse prin Autorizația de construire nr.6/2001 emisă de . executat fără autorizație de construire o piscină și un ponton fără acordul AFDJ SA G. și SHAN Porțile de F. II și că nu am depus declarația fiscală.
A susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat din următoarele motive.
În data de 26.10.2007 a obținut autorizația de construire ponton cu nr.5527 și a executat lucrările cu respectarea condițiilor legale conform Legii 50/1991. Ulterior, prin adresa 1517/01.03.2011 a solicitat și i-a fost emisă autorizația de construire anexe gospodărești reprezentând și piscina. Referitor la motivul invocat de către pârâtă că nu ar respectat și că nu a deținut autorizație de construcție, a susținut că este contrazis chiar de documentele emise de către aceasta. Lucrările efectuate au fost realizate pe terenul proprietatea mea înscris în cartea funciară conform extraselor .din 20.12.2011 și 31.08.2012.Referitor la faptul că nu a depus declarație fiscală, consider că atâta timp cât am obținut autorizație de construcție iar aceasta a fost emisă în baza proiectului cu valoarea construcției aceștia aveau obligația să mă impună în funcție de suma înscrisă în proiect.
Apreciază că faptele reținute în sarcina sa sunt nereale și nelegale și, prin urmare, a solicitat admiterea contestației și anularea procesulu-verbal de contravenție.
În dovedirea celor susținute, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii: G. A. și T. I..
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp.OG.2/2001 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu celea ale codului de procedură civilă.
Au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.1626/04.03.2014, adresa privind comunicarea procesului-verbal, autorizație de construire, extrase de carte funciară pentru informare.
Potrivit rezoluției din data de 02.06.2014, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civil, pârâtei i-a fost comunicat duplicatul cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor atașate acesteia, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 16.06.2014, prin care a invocat nulitatea plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție nr.1626/04.03.2014 întocmit de ., iar în cazul respingerii acesteia, a solicitat respingerea plângerii ca fiind netemeinica si nelegala, cu cheltuieli de judecata.
Cu privire la excepția invocata privind nulitatea plângerii contravenționale, intimata a invocat dispozițiile art. 196 NCPC, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată are cu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile". Potrivit art. 200 alin. (1) NCPC, în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, completul de judecată verifică dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 194-197 NCPC, iar în lipsa oricărui element și în situația în care reclamantul nu complinește lipsurile ce i-au fost comunicate potrivit alin. (2) al aceluiași articol, va proceda la anularea cererii de chemare în judecată.
La o interpretare strictă, dispozițiile art. 200 alin. (1) NCPC par clare, iar sancțiunea anulării cererii pentru lipsa oricărui element al cererii de chemare în judecată apare drept justificată, nulitățile decurgând din lipsa acestor elemente fiind considerate, de o parte a doctrinei, nulități absolute. . însă dispozițiile art. 196 NCPC nu ar mai prezenta nicio relevanță, atâta timp cât anularea cererii s-ar putea dispune pentru lipsa oricărui element al cererii de chemare în judecată prevăzut în art. 194-197 NCPC.
Or, art. 196 NCPC prevede, în plus față de dispozițiile art. 133 din vechiul Cod de procedură civilă, motivele de fapt ca un element esențial al cererii de chemare în judecată. De altfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor NCPC rezultă că art. 196 NCPC se aplică în primul rând cererilor introductive, fiind plasat în Cartea a II-a, Titlul I, Secțiunea a 2-a NCPC, intitulată „Cererea de chemare în judecată", și nu în Cartea I, Titlul IV, care reglementează actele de procedură. A precizat și faptul că nici măcar distincția între nulități absolute și nulități relative nu prezintă vreo relevanță în această analiză, deoarece potrivit art. 200 alin. 3 NCPC, cererea de chemare în judecată urmează a fi anulată înainte ca pârâtul să poată invoca existența unei nulități relative.
Pe fond, intimata a apreciază plangerea formulata impotriva procesului verbal de contravenție ca nefondata, contraventia aplicata fiind in conformitate cu prevederile Legii nr. 5 0/1991, privind autorizarea lucrărilor de constructie, lege incalcata cu rea credința de contravenient,care a fost avertizat de incalcarea acesteia, asa cum rezulta din nota de constatare nr.l257/13.02.2014 si din notificarea nr.532/22.01.2014, precum si din adresa nr.919 din 10.02.2014-demersuri ramase fara rezultat si din care rezulta in mod indubitabil sfidarea legii de către contravenient.
Prin nota de constatare nr.l257/13.02.2014 au fost constatate deficiente in ceea ce privește respectarea legislației in domeniul urbanismului de către acesta,iar prin notificarea nr..532 din 22.01.2014 adresata d-lui.Draghinescu M., avand in vedere autorizația de construcție nr.6/01.03.2011,prin care i-a fost autorizata efectuarea lucrărilor de construcție anexe gospodaresti,acesta a fost notificat si somat sa intre in legalitate si sa respecte prevederile acestei autorizații si a documentației ce a stat la baza emiterii acesteia,in raport cu dispozițiile Legii nr.50/1991,privind disciplina in construcții.
In raport de aceasta autorizație si de documentația ce a stat la baza emiterii acesteia i s-au comunicat următoarele:
-suprafața de teren inscrisa in titlul de proprietate anexat este de 991 m.p.-planul de situatie,fata de 1512 m.p in memoriul general pe care s-a construit in realitate;
-nu exista avizele dispuse prin certificatul de urbanism(mediu,PSI,Adimistratia Fluviala Dunărea de Jos-RA G.;
-construcția nu respecta documentația tehnica anexa la aceasta(amplasarea in teren,suprafața utila a construcției autorizate,constructia parterului-in proiectul autorizat-stalpi de rezistenta din beton armat iar la etaj pereți si compartimentări din panouri de lemn termoizolante,lipsa fosa septica,etc.);
-nerespectarea distantei impuse pentru retragere fata de fluviu Dunărea de 6,45 m,ce a condus la amplasarea construcției edificate-pe domeniul public al statului;
-construcție piscina-neautorizata;
-construcție ponton,pe domeniul public al statului fara acordul AFDJ -SA G. si a SHN Porțile de F. II- administratorul lacului de acumulare;
Au comunicat petentului faptul ca desi in autorizație este inscrisa obligația instiintarii organelor abilitate privind inceperea si finalizarea lucrarilor, însă acesta nu a respectat aceste dispoziții legale si nici la data notificării nu a solicitat recepția finala a lucrărilor in condițiile stipulate de lege,motiv pentru care imobilele mai sus indicate edificate de acesta nu au fost inscrise in evidentele noastre agricole si financiare in vederea impunerii,pana la data aplicării sancțiunii.
In vederea intrării in legalitate i-au fost reamintite acestuia, câteva din prevederile LEGII nr. 50 din 29 iulie 1991, republicata, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
F. de situația de fapt constatata si de prevederile LEGII nr. 50 din 29 iulie 1991, intimata a solicitat petentului sa se prezentate la sediul acesteia cu documentele necesare intrării in legalitate,inse ne-am lovit in permanenta de refuzul nejustificat al acestuia, motiv pentru care i-a fost aplicata acestuia sancțiunea contravenționala contestata, fiind dispusa si măsura desființării construcțiilor edificate nelegal cu nerespectarea documentației tehnice aprobate si edificata partial,pe un teren proprietate publica a statului, dobandita nelegal de către acesta dupa emiterea autorizației de construcție nr.6/2011, aspect rezultat din sentința civila nr.533/05.02.2014, pronuntata de Judecătoria Drobeta T. S. in dosarul nr._/225/2012.
Prin adresa nr.919 din 10.02.2014, intimata a revenit cu notificare către petent, solicitând un punct de vedere, in caz contrar fiindu-i comunicat ca v-a fi sancționat contravențional, in conformitate cu dispozițiile legale, incidente in cauza.
In ceea ce privește motivele invocate in plângere, intimata a arătat ca sunt netemeinice si nelegale.
In legătura cu construcția ponton autorizata sub nr.5527/26.10.2007, intimata a precizat ca nu a aplicat sancțiune contravenționala, ci doar a solicitat . petentul nu este proprietarul suprafeței pe care este construit pontonul (pe apa), tinand cont de adresa Admistratia Fluviala Dunărea de Jos - RA Galat, al cărui aviz nu a fost solicitat înainte de construirea pontonului,ce se afla pe domeniul public al statului(Lacul de acumulare al Hidroelectrica-Portile de F. II).
În ceea ce privește sancțiunea aplicata pentru nerespectarea autorizației de construcție nr.6/2011, intimata a precizat următoarele:
Aceasta a fost eliberata pentru construcția de anexe gospodaresti,ce urmau a fi construite pe terenul inscris in certificatul de urbanism cu avizul AFDJ RA Dunărea De Jos-RA Galati.,pe proprietatea petentului.
La acea data petentul a edificat o construcție casa de locuit P+M, partial edificata pe un alt teren, aflat in litigiu, proprietate publica a statului, teren care nu a fost avut in vedere la emiterea autorizatiei.
Nu a fost respectata distanta de 6,45 m ,fata de fluviul Dunărea, inchizandu-se calea de acces limitrofa fluviului..
Actele invocate pentru terenul pe care s-a construit invocate de petent in intampinare nu au stat la baza eliberării certificatului de urbanism si a autorizației de constructie,terenul pe care s-a construit partial, nefiind dobândit de petent la acea data, iar actul in baza căruia a fost dobândit ulterior fiind anulat in prezent prin hotărâre judecătoreasca.
Nu a fost autorizata construcția unei piscine, nu a fost respectat proiectul tehnic ce a stat la baza emiterii autorizatiei -constructia la parter a fost autorizata a fi o structura de rezistenta din beton armat -stalpi,cu pardoseala de pavele decorative, iar in realitate au fost construite incaperi (living,grup sanitar si camera centrala termica)-inchise cu ziduri, usi si ferestre;
Nu s-a anunțat începerea executării si ulterior finalizarea acestora,nu s-a executat recepția finala a lucrărilor si nu au fost declarate construcțiile edificate in vederea impunerii acestora si eventual a prelungirii valabilității sau extinderii lucrărilor autorizate,nu a furnizat informațiile si documentele solicitate ,in termen de 15 zile de la solicitarea acestora.
In afara sancțiunii contravenționale aplicate s-a dispus demolarea pontonului construit fara avizele legale pe domeniul public al statului sau obținerea acestor avize, desființarea construcției edificate - parțial nelegal pe domeniul public al statului, la o distanta mai mica de fluviu decât distanta autorizata fara avizul AFDJ RA Dunărea de Jos-RA Galati, aviz solicitat prin certificatul de urbanism, aducerea terenului pe care s-a construit nelegal in starea initiala, depunerea declarației fiscale in vederea impunerii, dandu-se termen pentru realizarea masurilor dispuse - l 4.04.201 ,termen ce nu a fost respectat pana la aceasta data.
Intimata a învederat instanței că, față de fapta savarsita, reaua credința a făptuitorului si refuzul acestuia de a da informațiile solicitate si a intra in legalitate, sancțiunea aplicata este temeinica si legala, fiind aplicate sancțiunile minime prevăzute de lege pentru faptele săvârșite de contravenient,iar faptul ca petentul a mai suferit si alte sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea normelor legale in domeniul urbanismului, nu este de natura al exonera de răspundere pe acesta.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pedispozițiile art.205 Cod proc.civ.
In dovedirea celor susținute, intimata a arătat că înțelege să se folosesacă de proba cu înscrisuri și de proba testimoniala cu martorii P. I. si G. N..
La întâmpinare au fost anexate: procesul verbal de constatare nr .1257/13.02.2014, notificarea nr.532/22.01.2014, adresa nr.919/10.02.2014, adresa MTI - Administratia Fluviala a Dunării de Jos-RA G., adresa . de Urbanism nr. 19/04.10.2010, OCPI-incheiere 895/2009, act de alipire - Draghinescu M., planul de amplasament al terenului de 1512 mp, memoriul tehnic –arhitectural al proiectului Plan de situație al construcției autorizate, plan parter, plan mansarda, plan fațada sud, plan fațada Nord, plansă foto a imobilului autorizat a se construi (anexa la proiectul ce a stat la baza autorizației), plansă foto a imobilului construit cu nerespectarea autorizației; sentința civilă nr.533/05.02.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. si raportul de expertiza din cauza.
Prin rezoluția din data de 17.06.2014, în temeiul art.201 alin.2 C.proc.civ., instanța a dispus comunicarea către petent a duplicatului întâmpinării și al înscrisurilor atașate, cu mențiunea de a formula răspuns, în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 24.06.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea susținerilor pârâtei ca nefondate. Apreciază că motivele invocate de pârâtă prin întâmpinare nu pot fi luate în considerare întrucât conform art.200 C.pr.civ. instanța a dispus prin rezoluție completarea lipsurilor, iar lipsurile au fost complinite, astfel că cererea nu poate fi anulată pentru acest motiv.
Pe fond, petentul a susținut că pârâta este în eroare când menționează că el nu deține autorizație de construcție întrucât in data de 26.10.2007 a obținut autorizația de construire ponton cu nr.5527 și a executat lucrările cu respectarea condițiilor legale conform Legii 50/1991.
Ulterior, prin adresa nr. 1517/01.03.2011. a solicitat și i-a fost emisă autorizația de construire anexe gospodărești reprezentând și piscina.
Referitor la motivul invocat de către pârâtă că petentul nu ar respectat și că nu a deținut autorizație de construcție, susține că aceasta este contrazisă chiar de documentele emise de către aceasta. Lucrările efectuate au fost realizate pe terenul proprietatea sa înscris în cartea funciară conform extraselor din 20.12,2011 și 31.08.2012.
Referitor la faptul că nu a depus declarație fiscală, apreciază că atâta timp cât a obținut autorizație de construcție, iar aceasta a fost emisă în baza proiectului cu valoarea construcției, pârâta avea obligația să îi impună în funcție de suma înscrisă în proiect.
A susținut că faptele reținute în sarcina sa sunt nereale și nelegale și, prin urmare, a solicitat admiterea plângerii contravenționale și să anularea procesului-verbal de contravenție întrucât și-a îndeplinit obligațiile înscrise în autorizație.
Constatând îndeplinite condițiile legale, prin rezoluția din data de 25.06.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 25.09.2014, cu citarea părților.
La data de 06.10.2014, petentul a depus un memoriu, la care a anexat în copii purtând mențiunea „conform cu originalul”: adresa nr.9706/13.10.2010, nr.1815/02.04.2009, nr.2004/11.10.2010, extras CF și lucrarea cadastrală a imobilului.
A reiterat faptul că, așa cum rezultă din procesul verbal contestat, a fost sancționat potrivit prevederilor art. 26 alin. 1 lit. (a,b și c) din Legea nr. 50/1991 republicată, reținându-se în esență că, nu a avut autorizație de construcție pentru realizarea pontonului metalic și construire anexe gospodărești.
S-a învederat faptul că susținerea pârâtei este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că, petentul a efectuat lucrări de construire, după ce în prealabil am obținut autorizație de construcție. Astfel, așa cum se poate observa la fila 19-20 din dosar, pentru construirea pontonului metalic, a obținut Autorizația de construire nr. 108 din 26.10.2007, în baza căruia a fost realizat acest ponton. La data realizării construcției, s-a obținut aprobare de la autoritatea competentă pentru construirea pontonului, aceasta fiind atașată la certificatul de urbanism, pe care pârâta intenționat nu a depus-o la dosar.
În condițiile în care această lucrare a fost realizată cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 republicată, apreciază că sancțiunea aplicată este lipsită de temei.
Tot astfel este și situația anexelor construite, pentru care a fost eliberată Autorizația nr. 6 din 01.03.2011 (f. 21-22), construcții pentru care a fost întocmit proiect de către un arhitect, acestea fiind și intabulate în Cartea funciară, așa cum rezultă din extrasele CF de la fila 23-25 din dosar.
In condițiile în care, aceste construcții au fost edificate în baza unui proiect tehnic, întocmit de un arhitect autorizat (f.50 și urmat.), pentru care a fost eliberată o autorizație de construcții, conform legii nr. 50/1991, apar ca lipsite de temeinicie constatările reținute în procesul verbal contestat, petentul a solicitat ca instanța să constate ca lipsită de temeinicie sancțiunea aplicată și să dispună anularea acesteia.
De asemenea, a arătat că la fila 45 din dosar se află Certificatul de Urbanism nr. 19 din 04.10.2010, în baza căruia a fost emisă autorizația de construcție și întocmit proiectul tehnic al imobilului. Un alt element esențial din care rezultă legalitatea lucrărilor efectuate, îl reprezintă și avizul favorabil pentru construcție de la A.F.D.J. R.A. G., transmis cu adresa nr. 2004/11.10.2010, împrejurare din care rezultă fară echivoc că, reținerile agentului constatator sunt străine stării de fapt și de drept.
În consecință, petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal contestat.
La termenul din data de 16.10.2014, instanța a invocat și a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale a intimatei . cu prilejul deliberării asupra excepției invocate din oficiu că în cauză a fost citată Primăria D. și nu . repunerea cauzei pe rol și citarea C. D. în calitate de intimată. După închiderea ședinței de judecată, apărătorul petentului a depus concluzii de respingere a excepției invocate din oficiu.
La termenul din data de 13.11.2014, având în vedere faptul că sancțiunile date potrivit Legii 50/1991 sunt aplicate de P. C. D., în temeiul art. 22 alin. 3 C.proc.civ., instanța a dispus introducerea în cauză a PRIMARULUI C. D., în calitate de intimat și citarea acestuia cu copie a cererii de chemare în judecată, a întâmpinăriiși a înscrisurilor din dosar.
La data de 24.11.2014, petentul a depus memoriu.
Sub un prim aspect, a învederat faptul că, sancțiunea contravențională aplicată privește fapte comise în anul 2007 (pentru pontonul metalic) pentru care s-a emis Autorizația de construire nr. 108 din 26.10.2007, respectiv că a încălcat obligațiile dispuse prin Autorizația nr. 6 din 01.03.2011. D. urmare, secretarul primăriei a aplicat o sancțiune contravențională pentru fapte comise în anul 2007 respectiv 2011, la data de 04.03.2014, la peste 3 ani de la data „comiterii" presupuselor fapte.
In raport de aceasta stare de fapt și de drept, văzând și Decizia nr. 7 din 20.11.2000 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție pe un recurs în interesul legii, în ceea ce privește autorizarea executării construcțiilor, respectiv termenul de prescripție a dreptului de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica sancțiunea, apreciem că dreptul de a constata aceasta sancțiune este prescris, motiv pentru care petentul a invocat excepția prescripția dreptului de a sancționa fapta imputată.
Astfel, prin RIL-ul amintit, s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 și 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, stabilește următoarele, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din aceasta lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. Prin art. 1 din Legea nr. 82 din 24.06.2014, s-a modificat art. 31 din Legea nr. 50/1991, legiuitorul stabilind că, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei, anterior termenul era de 2 ani. Rezultă din aceste prevederi nu se vor aplica retroactiv, ci numai de la data intrării lor în vigoare, însă, chiar reținând un termen de 3 ani, fapta tot prescrisă va fi, nemaiputând face obiectul unei sancțiuni.
În al doilea rând, petentul a susținut că, potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, contravenția poate fi constatată numai de persoane anume prevăzute de actul normativ, alin. 2 indicând că, fapta reținută în sarcina petentului, putea fi constatată și sancționată numai de primar.
Cum judicios a reținut instanța, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la Ut. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. Ori, competența de emitere a autorizațiilor de lucru revine primarului sau președintelui consiliului județean (art. 4 din lege).
Din dispozițiile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, rezultă că, procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.
Petentul apreciază că, raportat la prevederile mai sus arătate, cel care trebuia să aplice sancțiunea era primarul, iar nu secretarul, situație în care se pune în discuția valabilitatea actului de sancționare. In raport de aceasta împrejurare, dincolo de prescrierea dreptului de a aplica sancțiunea, sancțiunea a fost aplicată de un organ necompetent, motiv ce determină nulitatea procesului verbal.
Pentru motivele arătate, petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal contestat, atât pentru prescrierea dreptului de a aplica sancțiunea, cât și pentru nulitatea acestuia urmare a aplicării sancțiunii de către o persoană care nu are calitatea de agent constatator potrivit actului normativ.
La termenul din data de 15.01.2015, P. C. D. a depus întâmpinare prin care a arătat că achiesează la motivele și probele invocate prin întâmpinarea depusă de . le excepție, a invocat nulitatea plângerii, iar, în cazul respingerii acesteia, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind netemeinică și nelegală, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Sub aspectul materialului probator, instanța, apreciind probele solicitate ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauza și raportat la dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal nr. 1626 /04.03.2014 întocmit de către reprezentanții . M. a fost sancționat de către P. C. D. cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art.26 alin.1 lit.a din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art.26 alin.1 lit.b din Legea 50/1991 și cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art.26 alin.1 lit.g din Legea 50/1991.
De asemenea, s-a reținut că petentul a săvârșit fapta prev. de art.254 alin.5 corob.cu art.294 pct.2 lit.b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a fost sancționat cu amendă în valoare de 300 lei, dar și fapta prev. de art.294 pct.2 lit.b din Legea nr.571/2003, pentru care i s-a aplicat amenda în sumă de 300 lei .
În fapt, s-a reținut că petentul a încălcat obligațiile dispuse de Autorizația de construire nr.6/2011 emisă de . Proiectului tehnic în baza căruia a fost emisă autorizația, a executat fără Autorizație de construire o piscină, a construit un ponton pe domeniul public al statului fără acordul AFDJ SA G. și a SHAN Porțile de F. II, nu a prezentat documentele solicitate prin Notificările nr.532/22.01.2014 și nr.919/10.02.2014, precum și neanunțarea datei începerii lucrărilor de construire, nu a solicitat Recepția finală a lucrărilor, iar pe cele prevăzute de către art.254 din Legea 571/2003 – Codul Fiscal, nu a depus Declarația fiscală în termenul legal, pentru lucrările efectuate în baza Autorizației de construire nr.6/2011 și a refuzat de a furniza informații sau documente în acest sens, în termen de 15 zile lucrătoare de la data solicitării acestora .
Art. 26 din Legea 50/1991 prevede:
(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;
b) executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor și executant;
g) neanunțarea datei începerii lucrărilor de construcții autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8);
Conform - art. 31 din Legea 50/1991, în vigoare la data întocmirii procesului verbal, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Prin Decizia nr.7.din 20 noiembrie 2000 pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că în cazul construcțiilor în curs de executare, data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se considera săvârșită la data terminării construcției.
Pentru fapta prev. de art. 26 alin.1 lit.a din Legea 50/1991, în procesul verbal s-a reținut că petentul a construit un ponton pe domeniul public al statului fără acordul AFDJ SA G. și a SHAN Porțile de F. II .
Pentru fapta prev. de art. 26 alin.1 lit.b din Legea 50/1991, în procesul verbal s-a reținut că petentul a încălcat obligațiile dispuse de Autorizația de construire nr.6/2011 emisă de . Proiectului tehnic în baza căruia a fost emisă autorizația, a executat fără Autorizație de construire o piscină .
Arătăm că prin autorizația nr.108/26.10.2007, Primăria C. D. a aprobat construcția unui ponton metalic, iar din planul de amplasament și delimitare a imobilului – fila 53 rezultă că în anul 2010, la momentul întocmirii memoriului tehnic de către ., piscina și pontonul menționate în procesul verbal erau construite .
Având în vedere aceste aspecte, termenul de prescripție de 2 ani pentru aplicarea amenzilor și Decizia nr.7/2000, instanța va admite excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunile pentru aceste fapte.
Pentru fapta prev. de art. 26 alin.1 lit.g din Legea 50/1991, în procesul verbal s-a reținut că petentul nu a anunțat data începerii lucrărilor de construire .
Apreciem că această faptă este descrisă insuficient în procesul verbal, respectiv nu sunt menționate lucrările autorizate a căror dată de începere nu a fost anunțată, așa cum prevăd disp. art. 26 alin.1 lit.g din Legea 50/1991, în baza cărora a fost sancționat petentul .
De altfel și celelalte fapte enunțate în procesul verbal, și pentru care au fost aplicate sancțiuni sunt lapidar descrise, astfel că procesul verbal nu întrunește condițiile impuse de dispozițiile art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, descrierea efectivă a faptei fiind necesară și pentru asigurarea dreptului la apărare .
Instanța mai constată că petenta a aplicat sancțiuni prin procesul verbal pentru executare lucrări fără autorizație, pentru ca apoi să sancționeze pentru neanunțarea datei începerii lucrărilor autorizate .
Dacă ne raportăm la piscină, instanța constată că la data emiterii autorizației de construcție nr.6/01.03.2011, intimata cunoștea faptul că petentul a edificat o piscină, deoarece pentru emitere s-a efectuat documentația tehnică de către ., iar din schițe rezultă că piscina era construită, astfel că raportat la art. 31 din Legea 50/1991, instanța va admite excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea și pentru această faptă .
În baza Legii 571/2003 au fost aplicate două sancțiuni cu amendă conform art.254 alin.5 coroborat cu art.294 pct.2 lit.b și conform art.294 pct.2 lit.b .
Art. 254 alin.5 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal prevede că orice persoană care dobândește, construiește sau înstrăinează o clădire are obligația de a depune o declarație fiscală la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii.
Art. 294 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003 Codul fiscal, constituie contravenție nedepunerea declarațiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) și (6), art. 259 alin. (6) și (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) și art. 290.
După cum se observă prin procesul verbal au fost aplicate două sancțiuni pentru aceeași faptă, respectiv pentru fapta de a nu depune Declarația fiscală în termenul legal, pentru lucrările efectuate în baza Autorizației de construire nr.6/2011 .
Mai constatăm și faptul că deși în procesul verbal se reține că petentul ,, a refuzat de a furniza informații sau documente în acest sens, în termen de 15 zile lucrătoare de la data solicitării acestora”, intimata nu a aplicat și sancțiunea .
Contravențiilor prevăzute în Legea nr.571/2003 li se aplică dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv posibilitatea achitării, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, a jumătate din minimul amenzii, după cu prevăd disp.art.. 294^1 din Legea nr.571/2003 .
Art.13 alin.1 din OG.2/2001 prevede că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Cum am mai arătat, prin Decizia nr.7.din 20 noiembrie 2000 pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că în cazul construcțiilor finalizate fapta se considera săvârșită la data terminării construcției.
Raportându-ne tot la piscina construită de petent, și ținând cont de termenul de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale care este de 6 luni, dar și de faptul că aceasta era construită la data emiterii autorizației de construcție nr.6/2011, instanța va admite excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea și pentru această faptă .
Urmare admiterii excepției, instanța va anula procesul verbal nr.1626/04.03.2014, ca fiind prescris dreptul de a aplica sancțiunile.
Cu privire la modificările Legii nr.50/1991 adoptate prin Legea nr.127/29.04.2013 potrivit cărora în lipsa procesului-verbal de recepție finală imobilele nu se consideră finalizate, nu pot fi înscrise în C.F, iar tratamentul sancționator continuă până la . că intimata nu mai putea aplica sancțiuni, întrucât până la . acestor dispoziții dreptul de a aplica sancțiunile era prescris, după cum am argumentat mai sus.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la prescripție, instanța nu va mai analiza excepția nulității procesului verbal prin prisma aplicării sancțiunii de către o persoană ce nu are calitatea de agent constatator, invocată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunile.
Anulează procesul verbal nr.1626/04.03.2014, împotriva căruia petentul D. M., CNP_, domiciliat în satul Batoți, ., în contradictoriu cu intimații . C. D., cu sediul în ., a formulat plângere contravențională, ca fiind prescris dreptul de a aplica sancțiunile.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015, la sediul Judecătoriei Drobeta T. S..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.MM/ Tehnored.SCL
5 ex./3 .
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 823/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 869/2015.... → |
|---|
