Plângere contravenţională. Sentința nr. 863/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 863/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 4648/225/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA civilă nr.863
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M.
GREFIER: S. C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul M. T. – I.S.C.T.R. – I.C.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns C. I. D., administratorul ., lipsă fiind părțile și martorul martor B. P. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul petentei precizează că nu insistă în administrarea probei testimoniale întrucât martorul propus este plecat în străinătate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și depune concluzii scrise.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.proc.civ, președintele închide dezbaterile și, în temeiul art.397 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 03.04.2014 sub numărul de dosar_, petenta ., în contradictoriu cu intimatul M. T. – I.S.C.T.R. – I.C.J. M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor PVCC . nr._ din 22.03.2014, comunicat la data de 27.03.2014, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și exonerarea sa de la plata amenzii, cu restituirea sumei de 2000 lei achitată în data de 27.03.2014.
În motivare, petenta a arătat că în data de 22.03.2014, orele 11:20, a fost încheiat Procesul-verbal de Constatare a Contravenției, mai sus menționat, prin care . fost sancționat cu suma de 8.000 lei pe considerentul ca angajatul său, B. D., având profesia de conducător auto la S.C. D. A. S.R.L., a fost oprit pe ruta Drobeta-T.-S. - Orșova, in punctul numit Gura Vaii la ora 09:45, comunicându-i-se ca nu a respectat timpul de odihna săptămânală.
A menționat că din înregistrările tahografice din perioada 16.03.2014 ora 10:05 - 22.03.2014 ora 09:45 reiese că timpii de conducere, pauzele si perioadele de odihna zilnica, după cum reiese, au fost respectate. Astfel, timpul de conducere zilnică nu a fost depășit pe nici o diagramă în perioada mai sus menționată. Referitor la pauze, a susținut faptul că acestea s-au respectat în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv Regulamentul nr 561/2006. Totodată, petentul a susținut că prin perioadele de odihnă au fost efectuate, șoferul auto conducând în perioada 16.03.2014, ora 10:05- 22.03.2014 ora 09:45 un număr de 30 ore și 10 minute pe întreaga perioadă, deși legislația în vigoare îi permitea șoferului să conducă maxim de 56 ore.
Petenta a mai menționat că toate diagramele din perioada 16.03.2014 ora 10:05 - 22.03.2014 au fost schimbate la ora 10, mai puțin diagrama introdusa în data de 22.03.2014 care a fost introdusa in tahograf cu 24 minute mai devreme fata de ora 10, deoarece conducătorul auto a schimbat-o la Carrefour, după terminarea descărcării mărfii transportate, considerând ca in intervalul de timp ora 10 nu va găsi loc de parcare corespunzător pentru a opri sa schimbe diagrama.
A învederat instanței faptul că în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, agentul constatator a menționat o data ora 10:00, altădată ora 10:40 iar pe verso-ul diagramei introdusa in 22.03.2014 la ora 09:35 acesta menționează ora 10:20, la Drobeta-T.-S., iar din diagrama pe care o depun reiese ca acesta a fost oprit la ora 09:45, pentru aceste motive, petenta apreciază că Procesul-Verbal de Constatare a Contravenției -PVCC . nr._ din 22.03.2014 este lovit de nulitate intrucât nu corespunde cu datele reale conform diagramei introdusa la ora 09:35 din data de 22.03.2014 la Drobeta-T.-S..
În dovedirea celor arătate, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul B. D., conducătorul auto.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La acțiune au fost atașate următoarele înscrisuri: copie dovadă achitare taxă judiciară de timbru, copie Ordine de Plata; copie diagrame; copie Certificat înregistrare firma; copie confirmare de primire a plicului - Procesul-Verbal de Constatare a Contravenției -PVCC . nr._ din 22.03.2014; copie Procesul-Verbal de Constatare a Contravenției -PVCC . nr._ din 22.03.2014, certificate.
Examinând cererea de chemare în judecată ,s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 din Codul de procedura civilă, republicat, și, în conformitate cu art. 200 alin. 2 C.p.c., republicat, instanța a dispus prin rezoluția din data de 10.10.2014 comunicarea către reclamant a lipsurilor cererii de chemare în judecată, cu mențiunea ca, sub sancțiunea anularii cererii, conform art. 200 alin. 3 C.p.c., în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să înlăture neregularitățile constatate.
În termen legal, petenta a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată în sensul că a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, în original, potrivit art.19 OUG nr.80/2013, și plângerea contravenționala semnată și ștampilată și înscrisuri, în exemplare suficiente pentru instanță și comunicare, și a indicat sediul intimatului.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate acesteia, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În termen legal, intimatul ISCTR – INSPECTORATUL TERITORIAL NR.6 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 22.03.2014, ora 10:40, pe DN6 Km349+00 loc.GURA VĂII a fost oprit si verificat in trafic ansamblul vehicul format din autoutilitara cu nr. De înmatriculare_ si semiremorca cu număr de înmatriculare_ utilizat si deținut de D. A. SRL, condus de conducătorul auto B. D. legitimat cu CI. . nr._, ce efectua transport rutier național de marfă.
În urma controlului efectuat, a verificării documentelor aflate la bordul autoutilitarei si a analizei diagramelor tahografice s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihna săptămânală redusă cu patru ore sau mai mult, mai exact in perioada 16.03.2014,10:00-22.03.2014,09:40 conducătorul auto B. D. a efectuat o odihna de 04:30 după care a trecut la activitatea de condus, el trebuind sa efectueze o odihna săptămânală redusă de 24 h aceasta fiind a 7-a zi de munca.
Intimatul a menționat faptul ca s-a întocmit formularul de control in trafic . nr._ pe care conducătorul auto a refuzat sa-l semneze si sa-l primească, la îndrumarea patronului.
Fapta constituie contravenție prevăzută de art.8 alin.l pct.9 din O.G. 37/2007, modificată și completată cu O.G. nr.21/2009 și este sancționată conform prevederilor art.9 alin.l litera c din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
A susținut că potrivit art.8 alin.l pct.31 din O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta anterior amintită face parte din încălcările foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
In aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspect:
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
În acest sens, există Regulamentul Consiliului (CEE) nr.3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr.2135/98, Regulamentul Comisiei(CE) nr. 1360/2002 și Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ca norme europene, iar O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, modificată prin O.G. nr.21/2009, ordonanță aprobată prin Legea nr.52/2010, ca norme interne.
Astfel, prin O.G. nr.37/2007 legiuitorul a defalcat abaterile de la regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, clasificându-le astfel:
-alineatul 1 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85,
-alineatul 2 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 si
- alineatul 3 al art.8 enumerând încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85
Fapta contravențională constată și reținută în actul constatator, așa cum s-a menționat și anterior, este o încălcare foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006 și sunt prevăzute de art.8 alin.l pct.9 din O.G. nr.37/2007 modificată și completată prin O.G. nr.21/2009, aprobată cu Legea 52/2010, respectiv "neprezentarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult ", și este sancționată conform prevederilor art.9 alin.l litera c din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Prin intermediul controalelor efectuate în trafic, este verificata repartizarea pauzelor astfel încât să se prevină conducerea abuzivă, întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme, în special a celor legate de timpul de conducere și odihnă stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., întrucât infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutieră și sunt inacceptabile, din motive concurențiale, pentru firmele care respectă aceste norme.
Potrivit prevederilor art.4 alin.2 lit.h din Regulamentul (CE) 561/2006 „perioadă de repaus săptămânal": reprezintă o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală" sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă" Cele două noțiuni sunt definite astfel:
-„perioadă de repaus săptămânal normală": orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore;
-„perioadă de repaus săptămânal redusă": orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul amintit;
De altfel, potrivit prevederilor art.4 alin.2 lit.i din Regulamentul (CE) 561/2006 este definit chiar și termenul „săptămână": perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora 24.00 a zilei de duminică; iar la litera j din același Regulament este definit termenul de „durată de condus": durata activității de condus înregistrată:
- automat sau semiautomat de aparatul de înregistrare definit în anexa I și în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 sau
- manual, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr.3821/85;
Articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr.3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului.
(1)Conducătorul respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.
In cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă. (3)0 perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
(4) Un conducător nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
(5) Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puțin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.
(6) Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător trebuie să efectueze cel puțin:
- două perioade de repaus săptămânal normale sau
- o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în . celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție.
O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.
(7) Orice perioadă de repaus luată în compensație pentru reducerea unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puțin nouă ore.
(8) In cazul în care un conducător solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic și perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiția ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit corespunzătoare și să fie în staționare.
(9) O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni și se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.
Intimatul a mai precizat faptul că respectarea acestor prevederi legale, prezintă o importanță deosebită, întrucât au scopul de a îmbunătăți condițiile sociale pentru salariații care intră sub incidența lor, precum și acela de a îmbunătăți siguranța rutieră în general. Acest lucru este posibil datorită prevederilor referitoare la perioadele maxime de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prevederii care obligă șoferii să aibă o perioadă de odihnă săptămânală cel puțin o dată la două săptămâni consecutive și prevederii care stipulează că, sub nici o formă, o perioadă de odihnă zilnică nu trebuie să fie mai scurtă de 9 ore consecutive. Datorită faptului că aceste prevederi garantează odihna adecvată și, de asemenea, luând în considerare experiența ce decurge din căile de implementare abordate pe parcursul ultimilor ani, plățile acordate în funcție de reducerea perioadelor zilnice de odihnă nu mai sunt necesare.
Art.ll din Acordul AETR, încheiat la Geneva la 1 iulie 1970, la care România a aderat prin Legea 101/1994, prevede obligația întreprinderilor de transport rutier de a organiza serviciul de transport rutier, astfel încât membrii echipajului auto să fie în măsură să respecte dispozițiile prezentului acord. De asemenea, trebuie "să supravegheze în mod regulat perioadele de conducere a vehiculului și perioadele altor activități, la fel ca și orele de repaus, folosind toate documentele de care ea dispune, ca de exemplu carnetele individuale de control. Dacă întreprinderea constată abateri de la prezentul acord, ea trebuie să le facă să înceteze imediat și să ia masuri pentru a evita repetarea lor...". De asemenea, a precizat faptul că un agent abilitat poate controla respectarea Regulamentului (CE) 561/2006 prin analizarea fișelor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatura de înregistrare sau de cartea de conducător auto și în lipsa lor, prin analizarea oricărui alt document doveditor care să permită justificarea nerespectării unei dispoziții.
Față de cele menționate, a invocat dispozițiile art.26 alin.(7) lit.c) din Regulamentul (CE) 561/2006 în care stipulează: "Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE) nr.561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cârdul conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alin.2 și 3."
In alta ordine de idei, constatarea inspectorului de trafic se materializează într-un act care se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate prezumție care poate fi combătută prin administrarea probei, acest act fiind supus controlului judecătoresc. Astfel, apreciază că nu se poate vorbi de prezumții de arbitrariu, subiectivism sau rea-intenție, din moment ce constatările abaterilor săvârșite în trafic rutier, în ceea ce privește domeniul transportului rutier, au la bază neprezentarea anumitor documente.
A învederat instanței că prin intermediul acestor controale efectuate în trafic este verificată repartizarea pauzelor astfel încât să se prevină conducerea abuzivă, întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme, în special a celor legale de timpul de conducere și odihnă stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., întrucât infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutieră și sunt inacceptabile, din motive concurențiale, pentru firmele care respectă aceste norme.
Dispozițiile sociale comunitare impun un anumit număr de restricții în ceea ce privește timpul de conducere și de repaus cotidian și cel urmărit pe o perioadă de 28 de zile anterioare, astfel încât este dificil de verificat dacă nu sunt respectate aceste dispoziții, iar consecința controalelor și sancționarea nerespectării acestor norme, este aceea de a stopa abuzurile, permițând realizarea unui „bilanț" incontestabil al activității conducătorului auto pe parcursul ultimelor zile în momentul verificării în trafic rutier.
Aceste Regulamente comunitare vin în sprijinul conducătorilor auto îmbunătățind condițiile sociale care intră sub incidența lor, tocmai de aceea au fost implementate perioadele maxime de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prevederii care obligă șoferii să aibă o perioadă de odihnă săptămânală cel puțin o dată la două săptămâni consecutive și prevederii care stipulează că, sub nici o formă, o perioadă de odihnă zilnică nu trebuie să fie mai scurtă de 9 ore consecutive. Aceste prevederi garantează odihna adecvată, și, de asemenea, luând în considerare experiența ce decurge din căile de implementare abordate pe parcursul ultimilor ani, plățile acordate în funcție de reducerea perioadelor zilnice de odihnă nu mai sunt necesare. Cu alte cuvinte, nerespectarea timpului de odihnă prezintă un grad de pericol social sporit, întrucât activitatea conducătorului auto, activitate de conducere, repaus și odihnă care este obligatorie și cuprinsă în prevederile O.G. nr.37/2007 și Acordul AETR, iar ignorarea acestora poate avea consecințe grave in ceea ce privește siguranța rutieră.
Petenta a solicita ca, în situația în care va fi admisă plângerea, iar petenta a achitat
contravaloarea amenzii aplicate, să ia act de faptul că I.S.C.T.R. are posibilitatea de a returna doar suma ce i-a fost virată în contul său, astfel că această instituție nu poate fi obligată la returnarea către petentă a întregii sume - amenda contravențională.
De altfel, intimatul a solicitat ca, în situația în care va constata faptul că plângerea contravențională a fost introdusă pe rolul instanțelor de judecată fără a exista motive temeinice, să rețină reua-credință a contravenientei, prin aplicare art.187 alin.l pct.l lit.a) din Codul de procedură civilă. De asemenea, a solicitat ca instanța să constate faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 alin.l pct.9 din OG nr.37/2007 cu modificată și completările ulterioare, precum și corecta individualizare a sancțiunii, în condițiile aplicării amenzilor în cuantumul prevăzut de art.9 alin.1 lit.c din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
A subliniat faptul că, potrivit extrasului din baza de date a Autorității Rutiere Române petenta a mai fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor privind transportul rutier.
Pentru toate aceste motive, intimatul a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicată prin procesul-verbal de contravenție ca fiind temeinică și legală.
In situația neprezentării, în temeiul art.411 alin.l pct.2 teza a II-a și alin 2 din același articol Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La întâmpinare au fost anexate:copie împuternicire nr.7897/28.03.2014; copie proces-verbal_; copie dovadă de comunicare a procesului-verbal contestat; copie formular de control în trafic; copie extras din baza de date a ARR; copie a Copiei Conforme; copie certifícate de înmatriculare; copie dovadă de verificare; copie C.I., certificat de pregătire profesională și permis de conducere ale conducătorului auto; copie certificat de desfășurare a activității; copie diagrame; copie extras din baza de date a ARR cu sancțiunile primite.
Intimatul a precizat că se opun audierii martorului propus de petentă, având în vedere faptul că pe de-o parte acesta este angajatul petentei, depoziția sa urmând a fi una subiectivă, iar pe de altă parte conducătorul auto nu este instruit în sensul de a citi o diagramă.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile 201 și art.205 - 208 Cod procedură civilă, art.8 alin.l pct.9 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, Regulamentului (CE) nr.561 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr.3821/85 și (CE) nr.2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.3820/85 al Consiliului.
Prin rezoluția din data de 25.09.2014, în temeiul art.201 alin.2 C.proc.civ., instanța a dispus comunicarea către petent a duplicatului întâmpinării și al înscrisurilor atașate, cu mențiunea de a formula răspuns, în termen de 10 zile de la comunicare.
Petentul a depus la data de 09.10.2014 răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de către intimat.
A învederat faptul că din înregistrările tahografice din perioada 16.03.2014 ora 10:05- 22.03.2014 ora 09:45 reiese că timpii de conducere, pauzele și perioadele de odihnă zilnică au fost respectate, după cum am precizat și în cuprinsul plângerii pe care a formulat-o. Astfel, timpul de conducere zilnică nu a fost depășit pe nici o diagramă în perioada mai sus menționată. Referitor la pauze, a reiterat susținerea privind faptul că acestea s-au respectat în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv Regulamentul nr. 561/2006. Totodată, petentul a arătat că prin înscrisurile depuse face dovada că perioadele de odihnă au fost efectuate, conducând șoferul auto în perioada 16.03.2014, ora 10:05- 22.03.2014 ora 09:45 un număr de 30 ore și 10 minute pe întreaga perioadă. În această perioadă legislația în vigoare îi permitea șoferului să conducă un maxim de 56 ore, iar din înscrisurile depuse reiese că șoferul a efectuat și respectat pauzele impuse.
De asemenea, petenta a învederat faptul că toate diagramele din perioada 16.03.2014 - ora 10:05-22.03.2014 au fost schimbate la ora 10, mai puțin diagrama introdusă în data de 22.03.2014 care a fost introdusă în tahograf cu 24 minute mai devreme față de ora 10, deoarece conducătorul auto fiind în parcarea Carrefour - după descărcarea mărfii transportate, a considerat că în intervalul orei 10 nu va găsi loc de parcare corespunzător pentru a staționa si a schimba diagrama.
A susținut că în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat există numeroase contradicții cu privire la starea de fapt, consemnate de agentul constatator, respectiv că a introdus diagrama, când la ora 10:00, când la ora 10.40 când la ora 09:35, iar din diagramă reiese că șoferul a fost oprit la ora 09:45.
Pentru aceste motive, apreciază că procesul verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate, întrucât consemnările din cuprinsul său nu corespund realității. Mai mult, a susținut că si intimata recunoaște indirect prin întâmpinarea depusă că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât aceasta precizează că „în situația în care va fi admisă plângerea, iar petenta a achitat contravaloarea amenzii aplicate, să ia act de faptul că I.S.C.T.R. are posibilitatea de a returna doar suma ce i-a fost virată în contul său, astfel că această instituție nu poate fi obligată la returnarea către petentă a întregii sume - amenda contravențională”.
Față de aceste aspecte, petenta a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Constatând îndeplinite condițiile legale, prin rezoluția din data de 10.10.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 13.11.2014, cu citarea părților.
Sub aspectul materialului probator, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauza și raportat la dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.03.2014, s-a reținut de către agentul constatator că la aceeași dată, la orele 10.40, pe DN6 Km349+00 loc.GURA VĂII a fost oprit si verificat in trafic ansamblul vehicul format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ si semiremorca cu număr de înmatriculare_ aparținând D. A. SRL, condus de conducătorul auto B. D., ce efectua transport rutier național de marfă.
În fapt, s-a reținut că în urma verificării documentelor aflate la bordul autoutilitarei si a analizei diagramelor tahografice s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihna săptămânală redusă cu patru ore sau mai mult, mai exact in perioada 22.03.2014,05:00-22.03.2014,10:00 conducătorul auto B. D. a efectuat o odihna de 04:30 după care a trecut la activitatea de condus, el trebuind sa efectueze o odihna săptămânală redusă de 24 h aceasta fiind a 7-a zi de munca.
În baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal atacat.
Din punct de vedere al legalității, raportat la motivele de nulitate absolută, instanța constată că, la întocmirea procesului-verbal de contravenție contestat, au fost respectate toate dispozițiile art.16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, vizând mențiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, a faptelor săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator.
Criticile de nelegalitate invocate de petent sunt astfel nefondate, având în vedere că procesul verbal conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art.16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, inclusiv data și locul unde a fost întocmit procesul verbal precum și toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, acestea fiind descrise pe larg în cuprinsul procesului verbal, fiind indicate și textele legale care prevăd și sancționează faptele contravenționale reținute în sarcina petentei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a administrat la solicitarea petentei proba cu înscrisuri, acesta renunțând la proba cu martorul B. D. – șoferul autoutilitarei .
Petenta nu a recunoscut sâvârșirea faptei, iar procesul verbal a fost întocmit în lipsa acesteia .
Reținem că potrivit art. 10 din Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier, „ (2) Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor menționați la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament” iar potrivit (3)” O întreprindere de transport este ținută responsabilă de încălcările comise de către conducătorii întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe ”
De asemenea, potrivit art. 4 alin.2 lit.h g) din Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier, perioadă de repaus săptămânal": reprezintă o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală" sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă" Cele două noțiuni sunt definite astfel: „perioadă de repaus săptămânal normală": orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore; „perioadă de repaus săptămânal redusă": orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul amintit;
Cu ocazia controlului a fost întocmit și formularul de control trafic . nr._ – fila 50, în case se menționează perioada pentru care s-au analizat înregistrările, respectiv, 16.03.2014, ora 09:45- 22.03.2014, ora 10:40, dar și măsura indisponibilizării autoturismului până la data de 23.03.2014, ora 11:00.
Cu privire la contravenție, astfel cum rezultă din înregistrările aparatului tahograf montat pe autovehiculul verificat, reținem că șoferul autoutilitarei a efectuat 04:30 ore de pauză, în condițiile în care trebuia să efectueze odihna săptămânală redusă de 24 de ore, întrucât se afla în cea de-a 7-a zi de lucru, în consecință în mod legal și temeinic a fost reținută în sarcina sa fapta contravențională .
Nu prezintă relevanță în cauză apărarea petentei cu privire la timpul total de odihnă pentru perioada supusă controlului, având în vedere fapta reținută în sarcina acesteia .
Nu reținem nici aparările referitoare la contradicții cu privire la starea de fapt descrisă de agentul constatator, întrucât din procesul verbal rezultă că la ora 10:40 șoferul petentei a fost oprit, iar la ora 11.20 a fost întocmit procesul verbal .
Celellate referiri la oră sunt deasemenea neîntemeiate din moment ce pe diagramă se poate distinge ora introducerii în aparat și calcula astfe perioda de odihnă .
Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, instanța constată că dispozițiile legale, inclusiv cele comunitare, adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, respectiv O.G. nr. 37/2007, Ordinul Ministrului T. nr. 1058 2007 și Regulamentul (CE) nr. 561 2006 al Parlamentului European și al Consiliului, au ca obiectiv prioritar verificarea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto, creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între întreprinderi operatorii de transport rutier.
Instanța amintește că această contravenție, definită prin nerespectarea perioadei minime de odihna săptămânală redusă, nu este o contravenție de rezultat ci una de pericol, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, această contravenție este de natură a aduce atingere fiecăruia dintre cele trei categorii de obiective protejate de lege. Dintre acestea, instanța apreciază că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice în condiții de oboseală fizică și psihică a conducătorului auto, prezintă o periculozitate deosebită, fiind vorba de viața, integritatea și sănătatea persoanelor, și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat - 8.000 lei - al amenzii contravenționale prevăzută de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.
Mai avem în vedere și faptul că petenta a mai fost sancționată de intimată și la data de 06.03.2014, dar și în data de 25.03.2014, procesul verbal din speța de față fiind întocmit pe data de 22.03.2014 .
Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei aplicată reflectă corect gravitatea faptei, motiv pentru care o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator. Față de aceste împrejurări, instanța consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge .
Cu privire la cererea intimatei de sancționare cu amendă a petentei în cazul în care plângerea a fost introdusă fără a exista motive temeinice, instanța o va respinge întrucât formularea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și de sancționare a unei contravenții, este o expresie a liberului acces la justiție, iar respingerea unei plângeri contravenționale nu presupune automat reaua credință a petentei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerile contravenționale formulate de petenta ., cu sediul în comuna MUSETESTI, ., RO_, J_, în contradictoriu cu intimatul M. T. – I.S.C.T.R. - ICJ M., sediul procesual ales în Drobeta T. S., Splai M. V. nr.2C, județul M., CUI_.
Respinge cererea intimatei de sancționare a petentei cu amendă judiciară .
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.MM/ Tehnored.SCL
4 ex./2 .
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 869/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
