Pretenţii. Sentința nr. 2083/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2083/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2083/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 2083/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. - M. C.
Grefier ședință C. - M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR.TR.S. și pe pârâta S. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta, lipsă fiind reprezentanții reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art.131 cod procedură civilă, fiind primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, instanța, verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material în temeiul art. 94 pct.1, lit.j Cod procedură civilă și teritorial în temeiul art. 107 Cod procedură civilă să judece prezenta pricină, având ca obiect pretenții.
Instanța procedează la identificarea pârâtei, acesta legitimându-se cu CI ._, CNP_.
La interpelarea instanței, pârâta arată că știe pentru ce a fost chemată în judecată, că a ajuns la spital în urma unei violențe fizice exercitată asupra sa de concubinul său din acea vreme.
În raport de probele solicitate de către reclamantă apreciindu-le ca fiind ca fiind legale, în temeiul art. 258 rap. la 255 alin 1 C.Pr.Civ, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și constată că acestea au fost administrate fiind depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 244 Cod proc. civilă, constată cercetarea procesului finalizată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâta solicită respingerea acțiunii arătând că nu dispune de mijloace financiare pentru a achita suma solicitată de reclamantă.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în temeiul art. 394 alin 1 C., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 17.03.2015 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean De Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâta S. E. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 193 lei, plus dobânzi și penalități până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 29.03.2012 pârâta a fost internată în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S., în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 29.03.-30.03.2012.
In fapt, in data de 29.03.2012 numita S. E. a fost internată in cadrul unității reclamante in urma unei vătămări corporale, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 29.03-30.03.2012 .In urma acestei internări, numita S. E. figurează ca debitor in evidentele contabile cu suma de 193 RON.
A mai arătat că nu intra in sarcina reclamantei de a depune diligentele pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate,de producerea agresiunii deși, in repetate rânduri a depus înscrisuri către IPJ Mh cu privire la aceasta. La data de 11.11.2013 a emis adresa nr_ către IPJ MH,dar nu am primit nici un răspuns. Câteva luni mai târziu adresa s-a repetat către IPJ Mh cu nr 7773/28.03.2014 fără a primi nici un răspuns. Singurele informații pe care le dețin sunt datele de identificare ale pârâtei, mai precis nume si prenume, CNP si domiciliul acesteia.
Tergiversarea răspunsului cât si termenul de prescripție care a început sa curgă de la data de 1 ianuarie 2013, conform art. 119-121 din Codul de Procedura Fsicala, i--a determinat sa intenteze acțiune civila pentru recuperarea debitului, împotriva debitorului paratul, pe care il avem in evidenta contabila. Totodată asa cum reiese din continui Foii de Observație a paratului/paratei acesta este victima de agresiune. De aici reiese cauza care a determinat prejudiciul spitalului,contravaloarea spitalizării nefiind decontata de CJAS. Amintim totodată ca am trimis către paratul debitor, parte vătămata in dosar, o adresa de înștiințare cu nr. 7830/31.03.2014, prin care am solicitat lămuriri (cu privire la posibilitatea in care acesta a depus vreo plângere penala, daca există vreun dosar penal in acest sens, soluția/ rezolutia/hotare judecătoreasca definitva daca exista, daca au ajuns la o intelegere pentru soluționare pe cale amiabila a pricinii, daca au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune in care intra si contravaloarea cheltuielilor de spitalizare si pe care in mod inevitabil, paratul este obligat sa le returneze unității spitalicești).Debitorul parat desi a primit adresa menționata, a refuzat sa se prezinte la unitatea reclamantă.
A învederat reclamantul că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca „furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
A solicitat administrarea probei cu interogatorul paratei, persoana fizica, interogatoriu din care poate reieși date cu privire la persoana vinovata cf art 313 din Lg95/2006; proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedura Fiicala cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani,art.5 din Decretul nr. 167/1958 - privind prescripția extinctiva, in cazul creanțelor bugetare termenul fiind de 5 ani, ne-au determinat sa alegem calea instanțelor de judecata, prin acțiune civila împotriva pârâtei. (din lipsa de informații cu privire la partea care a produs .).
In drept, a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sanatatii, art. 119-127 Cod Proced.Fiscala.
In concluzie, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată si obligarea paratei la plata sumei de 193 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.119-121 si 123-127 din Codul de Procedura Fiscala.
A menționat că in baza art.30 din OUG nr. 80/2013 sunt scutiți de taxa de timbru.
În baza art.242 alin.2 din Noul C.Pr.Civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar a depus, un set de înscrisuri: adresa nr_/11.11.2013 emisă de reclamantă către IPJ MH și nr. 7773/28.03.2014, adresa nr 7830/31.03.2014 comunicată către pârâtă,adresa nr. 6331/13.03.2015 reprezentând decont de cheltuieli, foaie de observație clinică generală.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, a dispus prin rezoluție comunicarea către pârât a duplicatului acțiunii și înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Prin rezoluția din 27.04.2015, instanța a fixat termen de judecată la 03.06.2015, pentru când a dispus citarea părților.
Pârâta nu a depus întâmpinare însă s-a prezentat în fața instanței la termenul din data de 03.06.2015 și a solicitat respingerea cererii formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă rezultă că pârâta a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internată la Secția Chirurgie Generală a Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. în ziua de perioada 29.03.-30.03.2012.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtei în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 193 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 12).
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgență Drobeta T. S. solicită obligarea pârâtului, victimă a unei agresiuni, la plata sumei de 193 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare precum și dobânzi și penalități, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța are în vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța apreciază ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul ca pârâta, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicală dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată, în speță pârâta, să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța apreciază ca acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S., cu sediul în mun. Drobeta T. S., ., nr. 4, jud. M. în contradictoriu cu pârâtei S. E.., CNP_, domiciliată în Dr Tr S., .,, ., ..
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. - M. B. M. C.
Red C.MM./ Tehn. BMC. 02.07.15
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2084/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2079/2015.... → |
|---|
