Pretenţii. Sentința nr. 882/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 882/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 882/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 882/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 FEBRUARIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: O. M. N.
GREFIER: C. L. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât D. S. F., chemat în garanție .-REASIGURARE S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei sentințe când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 26.09.2014, sub nr. _, reclamantul ., a solicitat să se dispună obligarea pârâtului D. S. F., la plata sumei de sumei de 8.234, 58 lei reprezentând beneficiul nerealizat în perioada 1 iulie 2014 – 1 septembrie 2014. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 1 iulie 2014, orele 14:08, pe . cu . Drobeta Tr. S., s-a produs un accident de circulație rutieră în urma căruia autoturismul marca DACIA L., de culoare alb-galben, cu nr._, . UUI14SDAG_, an de fabricație 2014, deținător RCI LEASING R. IF SA, cu sediul în mun.București, ., sector 1, utilizator ., din mun. Drobeta Tr. S., ., BI.G1, ., condus de D. Jenică D., a suferit avarii încadrate în categoria daunelor totale.
Reclamantul a arătat că, vinovat de producerea accidentului s-a făcut conducătorul auto D. S. F. care, în timp ce conducea autoturismul marca OPEL ASTRA, cu numărul de înmatriculare_, pe . respectat semnificația indicatorului „Oprire" și a pătruns în intersecție intrând în coliziune cu autoturismul societății reclamante care circula regulamentar pe .> Reclamantul a mai învederat că, în ultimele șase luni anterioare accidentului, totalul încasărilor realizate din activitatea de taximetrie a fost în sumă de 24.700,74 lei, media lunară a acestora fiind de 4117 lei.
Ca urmare a accidentului, activitatea cu autoturismul scos din circulație a fost întreruptă timp de două luni, prejudiciul suferit ca urmare a beneficiului nerealizat ridicându-se la suma de 8.234,58 lei (4117 x 2 = 8.234,58).
Reclamantul a mai susținut că, pârâtul trebuie să răspundă delictual pentru prejudiciul produs societății, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului constă în faptul că, în urma coliziunii autoturismului său cu autoturismul reclamantului folosit pentru efectuarea serviciului de transport public local de persoane în regim de taxi, acesta a fost scos din circulație și activitatea societății a fost întreruptă timp de două luni, timp în care reclamantul a fost pus în imposibilitatea de a realiza încasări din activitatea de taximetrie, beneficiul nerealizat fiind de 8.234,58 lei.
Culpa în producerea accidentului rutier i-a aparținut pârâtului care nu a respectat semnificația indicatorului „Oprire" la intrarea de pe . cu . art.138 alin.(2) lit. c) din Regulamentul de aplicare a OUG. Nr. 195/2002.
Reclamantul a arătat că, prejudiciul suferit de acesta și la a cărui reparare integrală are dreptul, cuprinde pierderea efectiv suferită și beneficiul de care a fost lipsit. Caracterul prejudiciului este cert, la stabilirea daunelor-interese urmând a se ține seama de prejudiciile viitoare.
Legătura de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciu este limpede.
În drept, a invocat dispozițiile art. 194- art. 197 Cod procedură civilă, art. 1530-1533 din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, și proba testimonială constând în audierea martorului D. Jenică D..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 517 lei taxă judiciară de timbru (fila 108).
Prin întâmpinarea formulată (filele 129-134), pârâtul a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 451-453 Cod procedură civilă.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia cu motivarea că, potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în fața legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, iar la data producerii accidentului rutier avea încheiat contract de asigurare tip RCA.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu motivarea că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită obligarea sa la plata beneficiului nerealizat de . în perioada 1 iulie 2014 - 1 septembrie 2014, în sumă de 8234,58 lei, ca urmare a avarierii în totalitate a autoturismului marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ folosit pentru efectuarea serviciului de transport public local de persoane în regim taxi.
Calitatea procesuală activă a reclamatului nu este justificată întrucât, având încheiat contract de asigurare tip CASCO, acesta s-a adresat asigurătorului său S.C. ALLIANZ-Ț. ASIGURĂRI S.A. cu cerere de despăgubire și, în această situație, societatea de asigurare mai sus menționată s-a subrogat în toate drepturile reclamantului aferente calității sale de persoană prejudiciată în urma producerii accidentului rutier, inclusiv în ceea ce privește exercitarea dreptului la acțiune în regres împotriva .-Reasigurare SA.
Pârâtul a invocat și excepția prematurității formulării cererii, cu motivarea că, din înscrisurile anexate în probațiune la cererea de chemare în judecată nu rezultă că reclamantul a respectat procedura legală constând în avizarea asigurătorului RCA prin formularea unei cereri de despăgubire în care să evidențieze prejudiciul înregistrat și cuantumul acestuia, inclusiv cu privire la lipsa de folosință a autoturismului Dacia L. în perioada 01.07._14, fapt ce demonstrează prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat în principal respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată, în subsidiar admiterea în parte a acțiunii, în sensul obligării la plata prejudiciului net efectiv nerealizat ca urmare a lipsei de folosință a autoturismului, ce urmează a fi stabilit în concret, pe bază de documente justificative și expertiză contabilă.
În motivare, pârâtul a arătat că suma de 24.700,74 lei reprezintă totalul încasărilor realizate de societate din activitatea de taximetrie în ultimele 6 luni, respectiv venitul brut realizat, acesta fiind cu mult mai mare decât venitul net înregistrat în urma deducerilor legale și în funcție de care urmează a se stabili beneficiul efectiv nerealizat ca urmare a lipsei de folosință a autoturismului avariat în urma producerii accidentului de circulație.
De asemenea, reclamantul a probat că autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ era folosit pentru activitatea de transport public local de persoane în regim taxi, dar nu a specificat și nu a dovedit că acesta era singurul autoturism folosit de societate în realizarea obiectului său de activitate (formularea reclamantului lasă să se înțeleagă contrariul).
Mai mult decât atât, susținerea reclamantului conform căreia activitatea societății cu autoturismul scos din circulație a fost întreruptă timp de două luni lasă să se înțeleagă faptul că activitatea a continuat cu celelalte autoturisme deținute și, cum suma de 24.700, 74 lei reprezintă totalul încasărilor realizate de societate din activitatea de taximetrie în ultimele 6 luni anterioare producerii accidentului rezultă că pretențiile reclamantului sunt atât exagerate, cât și nedovedite.
Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente la dosarul de daună deschis în baza cererii de despăgubire formulată de persoana prejudiciată rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
Pârâtul a mai susținut că, reclamantul a refuzat ca despăgubirea să fie efectuată de către asigurătorul RCA căruia îi putea solicita și plata prejudiciului reprezentat de lipsa de folosință a autoturismului, optând pentru întocmirea dosarului de daună de către asigurătorul său de bunuri.
Din înscrisurile anexate de către reclamant rezultă că asigurătorul său a încadrat avariile suferite de autoturismul Dacia L. la categoria „daună totală", astfel că prejudiciul suferit a fost acoperit integral prin plata despăgubirilor acordate cu acest titlu.
Fiind vorba despre daună totală, este dincolo de orice îndoială că autoturismul nu a fost reparat și deci nu pot fi acordate despăgubiri pentru lipsa de folosință a autoturismului pentru perioada de timp necesară efectuării reparațiilor.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.205, 451-453 Cod procedură civilă, Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Normele privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule elaborate în baza Ordinului CSA nr.14/2011, art.2223-2226 Cod civil.
În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și proba testimonială constând în audierea martorului U. C. S..
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 159-161), reclamantul a arătat că pârâtul recunoaște că la data de 01.07.2014, în timp ce își conducea autoturismul pe . Drobeta Tr.S., pe direcția Penitenciar - Centru, la intersecția cu . respectat semnificația indicatorului „STOP" și a intrat în coliziune cu autoturismul marca DACIA L. cu numărul de înmatriculare_, condus de D. J. D., ce aparținea S.C.T. G. SRL, și care circula regulamentar, în urma accidentului rezultând avarierea celor două autoturisme.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, cu motivarea că în aplicarea prevederilor art.72 - 74 C.proc.civ., pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a asigurătorului S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A., solicitând ca în cazul în care ar cădea în pretenții, aceasta să fie obligată să-i plătească despăgubirile acordate.
În cauză fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale în ceea ce privește persoana pârâtului (respectiv: existența faptei ilicite și a prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciul produs reclamantei și vinovăția pârâtului), instanța de judecată urmează a face aplicația dispozițiilor art.1357 Cod civil.
Reclamantul a susținut, referitor la cererea de chemare în garanție, că instanța urmează a reține că autovehiculul utilizat de pârât era asigurat la S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A. conform poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă, valabilă pe perioada 04.02._14, astfel că pricinii îi sunt incidente dispozițiile art.49 din Legea nr. 136/1995.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, reclamantul a arătat că S.C. ALLIANZ TIRIAC ASIGURĂRI SA a achitat numai contravaloarea autovehiculului avariat ca urmare a accidentului rutier, nu și suma reprezentând beneficiul nerealizat prin nefolosirea timp de două luni a autovehiculului Or, în această situație în care asigurătorul reclamantului nu a plătit respectiva indemnizație, reclamantul apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.22 din Legea nr.136/1995.
Cu privire la excepția prematurității, reclamantul a învederat că la data de 02.07.2014 când s-a prezentat la sediul S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE SA pentru a formula cerere pentru acordarea de despăgubire pentru avarierea autoturismului, nu avea de unde să cunoască care va fi perioada de inactivitate a societății ca urmare a scoaterii din funcțiune a autoturismului pentru a solicita și despăgubiri pentru beneficiul pe care l-ar fi realizat prin activitatea de taximetrie. Aceeași a fost situația și în momentul în care s-a adresat asigurătorului său, S.C. ALLIANZ TIRIAC ASIGURĂRI SA.
Acesta a fost motivul pentru care niciuna dintre cele două societății de asigurare avizate de producerea accidentului nu a fost în posibilitatea ca în termen de 3 luni de la avizare, să răspundă cererii sale și să facă o ofertă de despăgubire justificată.
Cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții a formulat-o numai după ce a intrat în posesia noului autoturism care i-a permis reluarea activității de taximetrie.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție (filele 114-116), prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție, iar în cazul în care prin hotărârea ce se va pronunța se va admite cererea reclamantului, să se oblige, prin aceeași hotărâre, cel chemat în garanție, respectiv S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A., la plata despăgubirii reprezentând beneficiul nerealizat de . în perioada 1 iulie 2014 - 1 septembrie 2014, ca urmare a avarierii în totalitate a autoturismului marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ folosit pentru efectuarea serviciului de transport public local de persoane în regim taxi, precum și la plata cheltuielilor de judecată
În motivare, pârâtul a arătat că este proprietarul autoturismului marca Opel tip Astra cu numărul de înmatriculare_, iar la data de 03.02.2014 a încheiat cu S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A, Agenția MH010 Drobeta-T. S. contract de asigurare de răspundere civilă auto, sens în care a fost eliberată Polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./16/H16/DV nr._ / 03.02.2014 valabilă pentru perioada 04.02._14.
La data de 01.07.2014, în jurul orei 14:10, conducea autoturismul proprietate personală cu nr._ pe . Drobeta-T. S., pe direcția Penitenciar – Centru. Ajungând la intersecția cu . arătat că nu a respectat semnificația indicatorului „STOP" și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul D. Jenică D., care circula regulamentar, în urma accidentului rezultând avarierea celor două autoturisme și rănirea pârâtului ușoară, fără a necesita internare medicală.
Pârâtul a precizat că și-a recunoscut și asumat vinovăția în producerea accidentului rutier, atât în fața celuilalt conducător auto despre care a aflat că se numește D. Jenică D., cât și în fața organelor de poliție sosite la fața locului. Ulterior a aflat că autoturismul Dacia L. aparține ., în calitate de utilizator, reprezentată de asociatul unic D. F. D..
În data de 02.07.2014 s-a deplasat împreună cu reprezentantul ., numitul D. F. D. la sediul asigurătorului RCA, respectiv Agenția Drobeta-T. S. a .-Reasigurare SA pentru a informa despre producerea riscului asigurat ca urmare a accidentului survenit în ziua anterioară și a solicita deschiderea dosarului de daună în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R..
Aceste demersuri nu s-au finalizat întrucât reprezentantul firmei taxi nu a fost mulțumit de discuțiile purtate cu inspectorul de daune al asigurătorului pârâtului care i-a comunicat faptul că avariile survenite la autoturismul Dacia L. nu se încadrează la capitolul „daună totală".
În aceste împrejurări, reprezentantul . i-a spus că preferă să întocmească dosar de daună la asigurătorul său, respectiv S.C. ALLIANZ-Ț. ASIGURĂRI S.A. cu care are încheiat contract de asigurare tip CASCO, considerând că sunt mult mai avantajoase condițiile pe care le oferă acest tip de contract de asigurare în cazul producerii riscului asigurat, inclusiv în ceea ce privește durata de timp necesară soluționării dosarului de daună.
Pârâtul a arătat că, la data de 17 octombrie 2014 a primit, prin serviciul poștal, comunicarea cererii introductive de instanță a reclamantului prin care solicită obligarea mea la plata beneficiului nerealizat de . în perioada 1 iulie 2014 - 1 septembrie 2014, în sumă de 8234,58 lei, ca urmare a avarierii în totalitate a autoturismului marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ folosit pentru efectuarea serviciului de transport public local de persoane în regim taxi.
Având în vedere obligațiile ce revin asiguratului RCA, la data de 31.10.2014 a informat .-Reasigurare SA - Agenția Drobeta-T. S. asupra faptului că este chemat în judecată de către reclamantul . care solicită obligarea sa la plata sumei de 8234,58 lei reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei de folosință a autoturismului avariat.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 72-74 Cod procedură civilă, art.41, 43, 49 și 54 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.26 din Normele privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule elaborate în baza Ordinului CSA nr.14/2011.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data 30.01.2015, instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârât (fila 226).
Prin întâmpinarea la cererea de chemare în garanție (filele 202-206), chemata în garanție . REASIGURARE SA, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu motivarea că reclamantul are calitate de utilizator al autoturismului marca DACIA L. cu nr. de înmatriculare_ pe care îl folosea în temeiul contractului de leasing financiar nr._ încheiat cu RCI LEASING R. IFN S.A. Conform acestui contract până la achitarea tuturor ratelor de leasing proprietatea aparținea acestei din urmă societăți, numită în cadrul contractului - finanțator, așa cum recunoaște chiar reclamanta prin cererea de chemare in judecată. D. urmare, singura persoană care putea să formuleze cerere în pretenții împotriva societății chemate în garanție era proprietarul RCI LEASING R. IFN S.A.
Pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și de chemare în garanție ca nefondate, întrucât ca la dosarul cauzei nu exista un contract de închiriere al unui alt autoturism pentru perioada 01.07._14 și nici chitanța/factura care să ateste că reclamantul este îndreptățit sa solicite contravaloare lipsei de folosință, având in vedere că nu dovedește paguba efectiv cauzată.
În concluzie, reclamantul nu pretinde un prejudiciu efectiv produs în urma accidentului și nici nu dovedește prin raportare la societatea chemată în garanție calitatea sa de proprietar.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C. pr. civ., Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, Legea nr. 136/1995 modificată.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse, în copie conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: -autorizație de reparații nr._ din 01.07.2014, eliberată de Poliția mun.Drobeta Tr. S., adresa nr.3570/09.07.2014 a I.P.J. M.-Poliția Mun.Dr.Tr.S.-Biroul Rutier Municipal către Allianz Tiriac Asigurări SA, certificatul de înmatriculare nr.B03158844 pentru autoturismul M1 DACIA L. cu nr. de înmatriculare_, autorizație T. nr.288 . DIN 15.01.2014, autorizație de transport nr.17 din 21.05.2013, certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. cu . nr._, statutul actualizat al Societății Comerciale T. G. SRL, carte de identitate . nr._ eliberată la data de 20.07.2007 lui D. F.-D., adresa Allianz Tiriac Asigurări S.A. nr._ din 08.08.2014 către RCI LEASING R. IFN SA, bonuri fiscale cu încasările . în perioada 01.01.2014 -30.06.2+14, tabelul cu totalul încasărilor pe perioada 01.01._14, polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./16/H16/DV nr._ eliberată de .-REASIGURARE SA la data de 03.02.2014, cu valabilitate de la 04.02.2014 până la 03.08.2014, carte de identitate . nr._ eliberată pe numele pârâtului, dovada înlocuitoare a permisului de conducere, . nr._ / 01.07.2014, adresa nr._ din 08.08.2014 a ALLIANZ TIRIAC ASIGURĂRI SA, procesul-verbal de predare-primire din 10.09.2014 încheiat între L. SERVICE . LEASING R. IFN SA - S.C.T. G. SRL, Condițiile generale ale contractului de leasing financiar nr._/05.09.2014 și Contractul de leasing financiar nr._/05.09.2014, adresa înregistrată sub nr.577 / 31.10.2014, declarație din data de 13.02.2015, comunicare adresă emisă la 15.12.2014 dosar nr._/299/2014, acțiune în regres formulată de . SA, adresa . SA către . REASIGURARE SA, cerere de despăgubire formulată de asiguratul RCI LEASING ROMANIA IFN SA, împuternicire dată de RCI LEASING ROMANIA IFN SA către D. F. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În conformitate cu art. 248 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Astfel, instanța în acord cu dispozițiile amintite urmează a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta prin întâmpinare.
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, calitatea procesuală pasivă rezultând din identitatea dintre pârât și cel obligat în raportul juridic litigios.
Prin prezenta cerere, reclamantul . a chemat în judecată pe pârâtul D. S. F., susținând că în data de 01.07.2014, orele 14:08, pe . cu . Drobeta T. S., pârâtul ce conducea autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_, nu a respectat semnificația indicatorului „Oprire” și a pătruns în intersecție intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, folosit pentru efectuare serviciului de transport public local de persoane în regim de taxi în calitate de utilizator de către reclamant (fila 2). Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8.234, 58 lei cu titlu de beneficiu nerealizat de către acesta, întrucât activitatea societății cu autoturismul scos din circulație ca urmare a accidentului a fost întreruptă timp de două luni (fila 2).
Prin întâmpinare formulată (fila 129), pârâtul a susținut că și-a recunoscut și asumat vinovăția în producerea accidentului rutier, atât în fața organelor de poliție cât și în fața celuilalt conducător auto, însă a arătat că la data producerii accidentului, 01.07.2014, avea încheiată poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă, valabilă la acel moment (fila 130).
Din polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./16/H16/DV nr._ emisă în data de 03.02.2014, rezultă că pârâtul D. S. F. avea calitatea de asigurat, iar . Reasigurare SA, calitatea de asigurător de răspundere civilă cu privire la autovehiculul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_, asigurare valabilă din data de 04.02.2014 până la data de 03.08.2014 (fila 117).
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Conform art. 54 din Legea nr. 136/1995, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Mai mult, art. 53 din același act prevede că, prin norme adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiară conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare.
În acest sens, potrivit art. 26 alin. 1 lit. c) din Norma nr. 23 din 6 noiembrie 2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru, inter alia, pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat.
Din dispozițiile legale menționate reiese că, în cazul acțiunilor derivând din contractul de asigurare de răspundere civilă obligatorie, în nici o situație nu există o obligație solidară de plată a despăgubirilor între asigurător și persoana vinovată de producerea prejudiciului.
În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de circulație, situație în care devin aplicabile regulile răspunderii civile delictuale.
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule constituie o particularitate a asigurării de răspundere civilă, delimitată prin caracterul său obligatoriu în virtutea legii și a cazurilor respective în care este aplicabilă.
Raporturile juridice dintre asigurat și asigurător sunt determinate prin lege iar, raporturile juridice dintre asigurat și persoana vătămată, sunt guvernate de regulile aplicabile răspunderii civile delictuale, în condițiile art. 1357 și următoarele din Codul civil.
Raporturile juridice dintre asigurător și persoana vătămată au natură juridică mixtă, contractual-legală, de vreme ce angajarea răspunderii asigurătorului rezultă din lege, iar plata despăgubirilor se realizează în baza contractului de asigurare.
Din momentul încheierii contractului de asigurare, drepturile și obligațiile asigurătorului sunt determinate prin lege, conform art. 3 din Legea nr. 136/1995, însă din același moment, sub condiția suspensivă de producere a unui prejudiciu, se naște obligația pentru asigurător de a interveni și de a-și angaja răspunderea pentru repararea daunelor produse de asiguratul său prin accidente de autovehicule, în măsura în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de actul normativ menționat.
Raporturile juridice dintre asigurător și asigurat fiind într-adevăr de natură contractuală sunt supuse principiului pacta sunt servanda.
Anterior modificării Legii nr.136/1995 privind asigurările prin O.U.G. nr. 61/2005, prevederile art. 57 au stabilit în favoarea persoanei păgubite un drept de opțiune între a formula pretențiile împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului - asiguratul, și a formula pretenții împotriva asigurătorului, însă în final societatea de asigurare era cea care achita efectiv cheltuielile, fie terței persoane direct, în temeiul art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, fie asiguratului, în măsura în care acesta făcea dovada că a plătit el însuși aceste sume.
În actuala reglementare, urmare a modificărilor intervenite în baza O.U.G. nr. 61/2005 în ipoteza stabilirii despăgubirilor prin intermediul unei hotărâri judecătorești, potrivit art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, legiuitorul a prevăzut că persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, urmând ca persoana vătămată de producerea accidentului, să fie citată în proces, în calitate de intervenient forțat.
Trebuie subliniat de asemenea, faptul că dispozițiile art. 55 din Legea nr. 136/1995 reglementează numai faptul material al plății despăgubirilor, fără a se putea interpreta o eventuală posibilitate ca obligația de plată a despăgubirilor să fie stabilită în sarcina asiguratului, urmând ca acesta să se regreseze ulterior împotriva asigurătorului.
Astfel, în actuala reglementare, conform art. 54 și art. 55 din Legea nr.136/1995, în toate situațiile, pentru prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule, se angajează răspunderea asigurătorului (societate de asigurare), iar nu a persoanei vătămate de producere prejudiciului (asigurat). Numai în mod excepțional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca pentru pagubele neacoperite să fie angajată și răspunderea asiguratului, în condițiile răspunderii civile delictuale.
Este necesar a fi avut în vedere, de asemenea, că prin instituirea caracterului obligatoriu pentru asigurarea de răspundere civilă auto, pe lângă evitarea insolvabilității asiguratului, se dă eficiență chiar esenței contractului de asigurare, respectiv asiguratul, în schimbul sumelor plătite, asigură un eveniment viitor incert, urmând ca în caz de producere a acestuia, să nu își vadă diminuat brusc patrimoniul cu valoarea corespunzătoare.
Or, dacă s-ar admite posibilitatea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, singur sau în solidar cu asigurătorul, acesta ar fi pus în situația de a-și vedea diminuat patrimoniul, suportând exact efectele riscului cu privire la care s-a asigurat.
Aceasta ar fi situația în cauză, în ipoteza în care s-ar admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată, întrucât suma de 8.234, 58 lei este solicitată cu titlu de beneficiu nerealizat, ca urmare a producerii unui accident de circulație imputat pârâtului, asigurat în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./16/H16/DV nr._ la . Reasigurare SA (fila 117).
Dacă s-ar proceda astfel, s-ar încălca dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 menționate anterior, întrucât prin hotărâre s-ar dispune obligarea pârâtului (asiguratului) la plata despăgubirii către reclamant, deși calitatea de pârât într-o astfel de cauză, trebuie să fie avută de asigurător (. SA), iar asiguratul trebuie să figureze în calitate de intervenient forțat.
În ce privește cererea de chemare în garanție, trebuie precizat că aceasta reprezintă o formă de atragere a terților la judecată, însă terțul astfel introdus nu poate fi obligat prin hotărâre direct către reclamant, în situația admiterii cererii principale, ci numai către pârâtul căzut în pretenții, între chematul în garanție și reclamant neexistând vreun raport juridic substanțial. Or, după cum s-a menționat anterior, calitatea procesuală în cererile privind plata despăgubirilor în situația existenței unui contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie a fost stabilită expres și imperativ de art. 54 din Legea nr. 136/1995, respectiv pârât trebuie să fie asigurătorul, iar numai intervenient forțat, asiguratul.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, instanța urmează ca în baza art. 248 raportat la art. 36 Cod procedură civilă, și art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, să admită excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul D. S. F., și să respingă cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. D. fiind faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă, nu mai este necesar a fi analizate excepțiile lipsei calității procesuale active și excepția prematurității formulării cererii.
Având în vedere soluția dată cererii principale, instanța urmează să respingă cererea de chemare în garanție formulată de către pârât, ca rămasă fără obiect, întrucât acesta nu a căzut în pretenții.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către pârât în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv plata onorariului de avocat în cuantum de 1.000 lei (chitanța nr. 110 din 20.12.2014 - fila 228), motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, reclamantul este partea care a căzut în pretenții, va obliga reclamantul să plătească în favoarea pârâtului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu privire la onorariul de avocat, instanța va reduce suma de 1.000 lei solicitată cu acest titlu, la suma de 700 lei, potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă. Suma de 1.000 lei este vădit disproporționată în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, precum și cu activitatea desfășurată de avocat, cauza fiind soluționată la al treilea termen de judecată, în baza unei excepții procesuale peremptorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamantul ., înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J25/303/22.09.2009, CUI_, cu sediul în Drobeta T.-S., ., ., . cu pârâtul D. S. F., având CNP_, domiciliat în Drobeta T.-S., .. 46, ., ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul D. S. F., în contradictoriu cu chemata în garanție . – REASIGURARE SA, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în VOLUNTARI, ȘOSEAUA BUCUREȘTI NORD, nr. 10, județul Ilfov, ca rămasă fără obiect.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M.-N. C. L.–I.
Red. O.M.N./ Tehn. C.L./5 ex./9 pag./26.03.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1797/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 886/2015.... → |
|---|
