Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2081/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2081/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 2093/227/2013
Dosar nr._
- exercitarea autorități părintești -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
Sentința civilă nr. 2081
Ședința publică din 27 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte P. M.
Grefier B. I.
Ministerul Public fiind reprezentat de procuror F. O. N. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect exercitarea autorității părintești formulată de reclamanta N. M.-G., în contradictoriu cu pârâtul F. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. M. pentru reclamantă, conform împuternicirii avocațiale atașată la fila 34 dosar, avocat C. R. pentru pârât, în calitate de curator și martora C. I., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care,
Reprezentanta convențională a reclamantei face dovada citării pârâtului prin publicitate, în ziarul „Evenimentul”, dar și a faptului că reclamanta are loc de muncă și o locuință stabilă în Germania (filele 44-48).
În conformitate cu dispozițiile art. 311 și 321 Cod procedură civilă, s-a audiat, sub prestare de jurământ martora C. I., depoziția acesteia fiind consemnată în proces-verbal, separat atașat la fila 49 dosar.
Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat ale cereri.
Nemaifiind de formulat cereri și probe de administrat, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat M. M. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii, în sensul de a se dispune ca autoritatea părintească asupra minorei F. M. – M., născută la data de 22 ianuarie 2005 să fie exercitată de mamă, iar locuința minorei să fie stabilită la aceasta din urmă, fără cheltuieli de judecată.
În susținere, precizează că reclamanta locuiește și lucrează în Germania, unde are condiții foarte bune de creștere și educare a minorei și că aceasta s-a ocupat și se ocupă și în prezent de fiica sa.
Întrucât pârâtul refuză nejustificat ca minora să fie luată de mamă în Germania, arată că a fost nevoită să promoveze prezenta cerere.
Avocat C. R. pentru pârât, în calitate de curator, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii formulată de reclamantă.
În temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza pentru soluționare.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 14 iunie 2013, reclamanta N. M.-G. a chemat în judecată pe pârâtul F. M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorei F. M.-M., născută la data de 22 ianuarie 2005 să fie exercitată de dânsa, iar locuința minorei să fie stabilită la domiciliul său.
În fapt, arată că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul din care s-a născut minora M.-M.. De la nașterea minorei și până în prezent minora s-a aflat în grija sa, dânsa ocupându-se în mod exclusiv de creșterea și educarea acesteia.
Precizează că în prezent lucrează în Germania, iar pe minoră o ia periodic cu dânsa, pârâtul dându-și acordul în acest sens, prin declarații notariale. Ultima declarație notarială a fost dată de pârât la data de 20 aprilie 2012, prin care a fost de acord ca minora să călătorească în Germania însoțită de dânsa, în perioada 1 iunie 2012 – 1 iunie 2013, însă de la data de 1 iunie 2013 acesta refuză să-și mai dea acordul pentru a putea călători cu minora, deși nu se interesează de soarta acesteia, nu o vizitează și nu se ocupă în niciun fel de creșterea și educarea ei, acesta fiind în prezent recăsătorit, iar actuala soție nu-i permite să aibă legături cu minora.
Având în vedere refuzul nejustificat al pârâtului, neavând altă posibilitate de a călători împreună cu minora în Germania, unde are posibilitatea de a-i oferi o creștere și o educare excepționale, reclamanta arată că a fost nevoită să promoveze prezenta cerere.
În drept, a invocat dispozițiile art. 398 și art. 400 Cod civil.
În dovedire, a anexat înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru ca acesta să formuleze întâmpinare prin care să precizeze poziția față de această cerere, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
Legal citat atât de la adresa indicată de reclamantă, cât și prin publicitate, prin afișarea citației la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată și într-un ziar central de largă răspândire, conform art. 167 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâtul nu s-a prezentat în instanță.
Întrucât pârâtul a fost citat prin publicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța a numit curator special al acestuia pe avocat C. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că în urma relației de concubinaj întreținută de părți, la data de 22 ianuarie 2005 s-a născut minora F. M.-M..
Potrivit art. 505 alin. 1 Cod Civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă faptul că autoritatea părintească în prezent nu se poate exercita în comun și în mod egal de către ambii părinți, întrucât aceștia nu mai conviețuiesc împreună, urmând a decide instanța cu privire la exercitare acesteia.
Astfel, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Râșca, coroborat cu declarația martorei audiată în cauză C. I., rezultă că părțile nu mai conviețuiesc împreună, pârâtul părăsind locuința comună când minora avea vârsta de un an și șapte luni și că de atunci minora s-a aflat în grija reclamantei, aceasta preocupându-se permanent de creșterea și educarea minorei. Reclamanta locuiește și lucrează în Germania cu contract de muncă, unde are condițiile necesare de creștere și educare a minorei.
Deși inițial pârâtul a fost de acord ca minora să călătorească împreună cu reclamanta în Germania, așa cum rezultă din declarația notarială existentă la fila 7 dosar, acesta refuză să-și mai dea acordul în continuare.
Față de aceste considerente, instanța constată existența de motive întemeiate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 398 Codul civil, referitoare la exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, drept pentru care, va admite cererea formulată de reclamantă și va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei F. M.-M., născută la data de 22 ianuarie 2005, să revină reclamantei.
Referitor la stabilirea domiciliului minorei, în baza art. 496 alin. 3 Cod civil, va stabili locuința minorei la domiciliul reclamantei, în ..
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamanta N. M.-G., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâtul F. M., cu același domiciliu.
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei F. M.-M., născută la data de 22 ianuarie 2005, să revină reclamantei.
Stabilește locuința minorei la domiciliul reclamantei, în ..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
Președinte,Grefier,
P. M. B. I.
Red: P.M.
Tehnored: B.I.
4 ex/5 dec. 2013
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2048/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2310/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
