Obligaţie de a face. Sentința nr. 1856/2013. Judecătoria FĂLTICENI

Sentința nr. 1856/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 2526/227/2011

Dosar nr._

Servitute de trecere

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA FĂLTICENI

SENTINȚA CIVILĂ NR.1856

Ședința publică din 4.11. 2013

Instanța constituită din:

Președinte: R. M.

Grefier: D. P.

Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect servitute de trecere și ridicare construcții formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâtul B. T..

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.10. 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi.

După deliberare,

INSTANȚA:

Asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 03.08.2011 sub nr._, reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâtul B. T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, obligarea pârâtului să asigure servitutea de trecere pe terenul său situat în intravilanul satului Oniceni, ., parte din . de acces la terenul proprietatea sa; obligarea pârâtului de a-și ridica de pe terenul „cale de acces” un gard pe țeavă de fier, cu plasă de sârmă, în lungime de 20 mp și cu care i-a blocat calea de acces, valoare gard 300 lei; cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este fratele pârâtului și atât proprietatea sa, cât și a pârâtului, face parte dintr-o grădină, proprietatea autorilor lor, pârâtul fiind cel care locuiește în casa părintească. De la casa părintească până la drumul comunal, a fost întotdeauna creat un drum de acces lat de 4,37 ml. și lung de 60 ml. drum care începând cu anul 1974, când și-a edificat gospodăria el, reclamantul, l-a folosit pe o lungime de 20 ml.

Arată că împreună cu pârâtul, au edificat peste pârâul limitrof un podeț în cote de 1/2 fiecare, folosit până în anul 2010, când pârâtul a constatat că-i lipsește, cu ocazia intabulării, o suprafață de 394 mp. acuzându-l că i-a ocupat parte din grădină, l-a acționat în judecată, astfel că prin sentința civilă 836/01.04.2010 a Judecătoriei Fălticeni, s-a constatat că suprafața de 394 mp. reprezentând „drum” face parte din terenul proprietatea pârâtului.

Astfel, pârâtul a montat în fața porții reclamantului de acces la gospodărie, un gard, închizând și podețul edificat împreună și orice cale de acces, fiind în imposibilitatea de a-și aduce recolta, lemne, fânul, de a scoate animalele la pășunat.

In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 576, 616, 619 cod civil.

In cererii, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu martori, expertiză.

La termenul de judecată din 03.11.2011, reclamantul a depus la dosar un înscris olograf cu titlu de memoriu (f.22), după care, precizează că insistă în acțiune.

Prin întâmpinare (f. 23 dosar), pârâtul B. T. solicită în principal suspendarea cauzei conf. art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ. până la soluționarea recursului declarat de către reclamant, împotriva sentinței civile nr. 836/01.04.2010 a Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect modificare titlu proprietate, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.

In fapt, arată că susținerile reclamantului nu pot fi primite de instanță, câtă vreme gospodăria sa se învecinează cu drumul comunal, astfel încât nu constituie „loc înfundat” în înțelesul art. 616 Cod civil.

In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiză, martori, interogatoriul reclamantului.

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv: susținerile și apărările părților, formulate prin cererea de chemare în judecată, întâmpinări( filele 23- 24 dosar), procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării locale din data de 12. 01. 2012( fila 32 dosar), celelalte înscrisuri depuse de părți în justificarea pretențiilor, instanța constată următoarele:

Potrivit art. 616 Cod civil, prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe terenul vecinului, se înțelege acel loc care nu are o ieșire la calea publică.

Desigur, în aplicarea acestui text, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă așa cum rezultă din dispozițiile art. 618 Cod civil, potrivit căruia, trecerea se va face prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă proprietarului fondului dominant, pe al cărui teren urmează a fi deschisă( chiar dacă aceasta, ar fi compărea ca o încălcare a dispozițiilor art. 617 Cod civil).

De altfel, atât doctrina, cât și practica în materie, au stabilit faptul că, la stabilirea drumului de trecere, trebuie avute în vedere interesele ambilor proprietari( fond dominant, fond aservit), cu alegerea acelei căi, ce produce cele mai puține daune fondului aservit, iar nu să aibă în vedere, în exclusivitate, interesul beneficiarului.

Aceste prevederi sunt destinate, însă, să diminueze paguba pro duce, oricum, la știrbirea dreptului proprietarului, chiar și în condițiile în care aceasta ar fi singura variantă disponibilă, dar care, nu poate fi reținută ca atare.

Prin urmare, nevoia obiectivă a celui care reclamă trecerea, trebuie apreciată în raport de toate aceste împrejurări, să fie naturală și străină de fapta titularului locului sau autorului său, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa de bună voie, evitându-se o stare conflictuală ce s-ar permanentiza între părți.

Acest aspect, a reieșit cu ocazia cercetării locale, efectuate de completul de judecată, și care a constatat că: ,,accesul în curtea reclamantului se poate face și pe o poartă aflată pe una din laturile terenului, calea de acces fiind asfaltată și având ieșire la calea publică, după o lungime de circa 10 m.

Pe partea laterală se poate accede atât cu piciorul cât și cu utilaje.

Pe partea laterală se accede în curtea din spatele casei, curte care nu este amenajată și este destinată depozitării lemnelor și a unor utilaje.”

Într-adevăr, cu un minim de amenajament, se pot folosi fără a aduce atingere dreptului de proprietate a-l pârâtului, ambele variante.

A împovăra proprietatea pârâtului, prin crearea unei servituți în condițiile și în modalitatea celei solicitate de reclamant, nu este de natură a satisface nevoile de trecere, circulație, ale acestuia și, pe cale de consecință, nu poate primi o altă caracterizare, decât cea reieșită din dispozițiile art. 643 Cod civil, respectiv: exercitarea acestui drept în mod abuziv din partea titularului( În acest sens, Decizia civilă nr. 24/ 1962, Plenul Tribunalului Suprem).

De reținut, că, între părți, au existat mai multe litigii referitoare la suprafețele de teren moștenire( de la autorul comun), părțile fiind frați, finalizate, hotărârile judecătorești aflându-se la dosar( filele 33-34;46-47 dosar), precum și dosarul atașat- nr._ .

De altfel, chiar reclamantul, prin motivarea cererii introductive, face referire la sentința civilă nr. 836 din 01. 04. 2010 a Judecătoriei Fălticeni, prin care a fost obligat să respecte dreptul de proprietate a-l fratelui său, pârâtul din prezenta cauză, pentru suprafața de 394 m.p.

Prin urmare, atitudine șicanatoare, culpabilă, îi aparține.

Cu aceeași argumentație, urmează a fi respinsă și cererea secundară, referitoare la ridicare construcție, în speță, poartă, instanța apreciind că pârâtul nu a adus atingere nici unui drept a-l reclamantului.

Față de cele mai sus explicate, instanța, urmează a respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect ,,servitute de trecere și ridicare construcții”, formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâtul B. T., ambii cu același domiciliu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect ,, servitute trecere și ridicare construcții”, formulată de reclamantul B. G., cu domiciliul în satul Oniceni, ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul B. T., cu același domiciliu.

Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 noiembrie 2013.

Președinte, Grefier,

Red. R.M.

Tehnored. G.V. Ex. 4/ 04.12.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 1856/2013. Judecătoria FĂLTICENI