Plângere contravenţională. Sentința nr. 427/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 427/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 3327/227/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 427
Ședința publică din 20.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.
GREFIER: Ș. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul B. G. I., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul B. G. I., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la rectificarea citativului, în sensul că numele corect al martorului este M. C. și nu M. C..
Instanța procedează la audierea martorului M. C., a cărui declarație a fost consemnată în proces verbal separat, atașat la dosar (fila 36).
Instanța, în baza art. 188 alin. 3 Cod procedură civilă, constată imposibilitatea audierii martorului asistent B. A..
Martorul M. C. solicită scutirea de la plata amenzii judiciare la care a fost obligat prin încheierea pronunțată la data de 24 ianuarie 2013, arătând că pentru acel termen de judecată nu a primit citație.
Instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și, în baza art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul B. G. I., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și arată că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2012 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petentul B. G. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 07.10.2012 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni, solicitând anularea acestuia, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la acea dată a fost oprit pe raza localității Spătărești de către un agent de poliție rutieră din cadrul Poliției Municipiului Fălticeni și a fost sancționat contravențional deoarece a efectuat o manevră de depășire a unui alt autovehicul fără a respecta semnificația indicatorului „depășirea interzisă”.
Petentul a mai arătat că agentul constatator nu s-a legitimat, fapt pentru care a refuzat să semneze procesul verbal întocmit. De asemenea, petentul a mai precizat că martorul asistent nu s-a aflat la fața locului, fiind oprit în trafic ulterior refuzului de a semna procesul verbal.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal contestat și copia dovezii de circulație eliberată la data de 7.10.2012.
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție Suceava a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicată, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
A fost depusă la dosar de către intimat copie după procesul-verbal de constatare a contravenției și procesul verbal de comunicare a acestuia.
În conformitate cu prev. art.242 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță la data de 25.10.2012, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat (24.10.2012), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului,.. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând procesul verbal de contravenție contestat raportat la mențiunile anterior expuse, instanța constată că acestea se regăsesc în cuprinsul acestuia.
Raportat la cele cinci mențiuni anterior expuse, instanța constată că petentul nu a invocat lipsa niciuneia din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
În ce privește susținerea petentului că în dovada de circulația a fost trecut greșit numărul autovehiculului instanța va respinge acest motiv de nulitate, deoarece această eroare materiala nu privește cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 7.10.2012, petentul B. G. I. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava, cu 6 puncte amendă în valoare de 420 lei și suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.10.2012, emis de intimat, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin.1 lit. h și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. e și art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG 195/2002 rep.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 7.10.2012 ora 12.56, locul DN2 km. 404 + 750 m F. M., a condus auto marca Dacia cu nr._ și nu a respectat semnificația indicatorului „Depășirea interzisă”, depășind autotractorul marca AUDI cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar din direcția Fălticeni către R..
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.120 alin.1 lit. h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: Se interzice depășirea vehiculelor:(h) în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat faptul că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art. 100 alin. 3, lit. e din OUG 195/2002 rep.
2.2. Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond:
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 și din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, pentru a fi îndeplinite exigențele impuse de principiul nemijlocirii în constatarea faptei contravenționale, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, care, dacă este făcută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.
Cât privește încadrarea juridică, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în art.120 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Instanța, în ce privește sarcina probei în prezenta cauză, reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Fapta așa cum este descrisă în procesul verbal de contravenție este dovedită de înscrisurile existente la dosarul cauze, precum și de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, martorul Meriuța C., conducătoarea autoturismului depășit, prin declarația aflată la fila 36 arată că a fost efectuată o manevră de depășire de către o Dacie papuc, sau cel puțin că la fața locului era o Dacie papuc, declarație coroborată cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție dovedește situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Astfel prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile anterior analizate.
3. Asupra individualizării sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
3.1. Cu privire la sancțiunea amenzii contravenționale:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, care prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700,00 lei lunar.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, rezultă că, în anul 2012, valoarea unui punct amendă este de 70,00 de lei.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.120 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 420,00 lei, în raport cu dispozițiile art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Potrivit art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:( e) nerespectarea regulilor privind depășirea;
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (b) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., coroborat cu art.1 din H H.G nr.1225/14.12.2011 (șase puncte amendă * 70,00 lei/punct amendă =420,00 lei amendă).
Constatând că sancțiunea principală aplicată este corect individualizată, instanța urmează să mențină sancțiunea principală a amenzii în cuantum total de 420 lei și sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanța constată că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege și nu se impune înlocuirea acestora cu sancțiunea avertismentului.
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001 .
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează respinge plângerea ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRȘTE
În baza art. 108 ind. 5 Cod procedură civilă dispune revenirea asupra amenzii de 100 de lei aplicată martorului M. C. și martorului B. A. și dispune scutirea acestora de la plata amenzii.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. G. I., domiciliat în .-P., jud. Iași, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/07.10.2012 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex. / 12.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 588/2013. Judecătoria... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1412/2013. Judecătoria... → |
|---|
