Uzucapiune. Sentința nr. 1367/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1367/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 3880/227/2011
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1367
Ședința publică din data de 6 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: P. V.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect uzucapiune privind pe reclamanta Ș. M., în contradictoriu cu pârâtul M. F. – prin Primar și intervenienții în nume propriu: B. D., P. C., Z. Ștefănica, P. V. și E. C..
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp și pentru a se depune concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 6 septembrie 2013.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei F. si înregistrată la data de 23.12.2011 sub nr._, reclamanta Ș. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. F. – prin Primar, a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 ani cu privire la imobilul teren în suprafață de 651 mp. situat în mun. F., . bis, pe care o evaluează la valoarea de 2.000 lei.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de donație autentificat sub nr. 1799/2001 a primit de la părinții săi C. I. si C. O., suprafața de 980 mp. teren curți- construcții si arabil situate la adresa indicată în petitul acțiunii si cota de 1/2 din casa de locuit, imobile situate la adresa indicată în petitul acțiunii.
La rândul lor, părinții săi au cumpărat imobilele sus-indicate de la numiții G. P. si G. P. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4220/1981.
Alăturat, în partea de est a terenului în suprafață de 980 mp. pe care părinții reclamantei l-au cumpărat si care ulterior l-au donat acesteia, mia există o suprafață de 306 mp. teren arabil ce reprezintă grădina iar în partea de vest există un drum de acces din . de 345 mp, pe care acced doar ea, reclamanta și părinții acesteia la imobilele sus amintite. Susține că aceste aspecte rezultă si din planul de amplasament anexat la dosar.
Mai arată că, cele două suprafețe de teren însumează 651 mp, care au fost deținute de părinții ei în mod continuu din anul 1981 iar ulterior, prin joncțiunea posesiiilor de către ea, imobilele față de care s-a exercitat o posesie îndelungată de peste 30 ani, utilă, neîntreruptă si sub nume de proprietar, drept pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept a invocat disp. art. 1847 si următoarele Cod civil.
In dovedire a depus la dosar înscrisuri (f.4-6 dosar).
M. F. - prin primar, în conformitate cu disp. art. 115 Cod pr. civilă, a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.13) prin care a arătat că în urma discuțiilor purtate la sediul institutiei între părtile din dosar, a deplasării în teren si având în vedere înscrisurile depuse de reclamantă, s-au stabilit următoarele:
- pentru suprafața de 306 mp. identificată cu nr. 4 în planul de amplasament si delimitare a imobilului din ., categoria de folosință arabil, arată că este de acord cu acțiunea reclamantei Ș. M., în sensul constatării dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii;
- cu privire la suprafata de 345 mp. identificată cu nr. 3 în planul de situatie, categoria de folosință drum, s-a propus trecerea în domeniul public al municipiului în vederea includerii acestei suprafete ca parte integrantă din . constatarea dreptului de proprietate pentru această suprafață, susține că nu este de acord cu acțiunea reclamantei pentru acest capăt de cerere.
La data de 16.02.2012, numiții: B. D., P. C., Z. Ștefănica si P. V. au formulat cerere de interventie în interes propriu, solicitând instanței admiterea în principiu a cererii si pe baza probatoriului administrat, să fie obligată reclamanta să respecte servitutea de trecere cu piciorul, cu căruța și cu autoturismul, servitute în suprafață de 345 mp care este creată de peste 100 ani din domeniul privat al municipiului F.; cu cheltuieli de judecată.
In motivare, susțin că reclamanta nu a avut niciodată o posesie continuă, în nume de proprietar, utilă, publică, încât cererea ei apare ca nefondată si nedovedită.
Susțin că ei au locuință în aceeași stradă, casă de locuit de la părinții si strămoșii lor iar reclamanta prin procedee și manopere dolosive vrea să obțină o suprafață de teren prin uzucapiune. Pentru cealaltă suprafață ei nu au nici un interes.
In drept au invocat disp. art. 49 si urm. Cod pr. civilă.
Prin încheierea ședinței de judecată din data de 12.03.2012, instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu si au fost introdusi în cauză intervenienții: B. D., P. C., Z. Ștefănica și P. V. .
Avocat Z. G. - pentru intervenienți a depus la dosar dovada calității procesuale pasive a intervenienților B. D. și P. V., constând în certificatul de moștenitor după defunctul B. G. din care rezultă că că interveninții sunt moștenitorii defunctului.
Avocat M. M. precizează că din certificatul de moștenitor rezultă calitatea de moștenitor a numiților B. D. și P. V., însă nu și calitatea de proprietar.
Instanța unește cu fondul cauzei excepția invocată de reclamantă, prin apărător, respectiv lipsa calității procesuale pasive a intervenienților B. D. și P. C..
La data de 23.08.2012, numitul E. C. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, motivat de faptul că este proprietarul imobilului situat în F., . în imediata vecinătate a drumului de accesa cărei uzucapare se cere, mai exact lipit de acesta pe o lungime care urmează a fi stabilit ulterior. Consideră că, în cazul constatării împlinirii efectului prescripției achizitive ar duce la imposibilitatea sa de avea acces la terenul aflat în proprietatea sa pentru efectuarea diverselor operațiuni agricole sau de administrare curentă a acestuia. Susține că, de altfel acest drum a fost folosit si în trecut pentru acces la proprietăți adiacente, atât de către reclamanta cât si de către el si de către intervenienți.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 8.02.2013, Z. M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cu motivarea că are același interes ca reclamanta si pârâții.
Instanta respinge cererea de intervenție formulată de Z. M., motivat de faptul că aceasta nu a justificat interesul în cauză, nu a depus înscrisuri în sensul dovedirii proprietății sale, iar mai mult cererea de intervenție nu este motivată în fapt.
Prin adresa nr. 6688/25.04.2012 Primăria Municipiului F. învederează instanței că suprafata de 345 mp. teren situată pe . din domeniul public al municipiului F., conform inventarului aprobat prin HG nr. 453/2009.
Depune în copie extras la HG nr. 453/2009 si ortofotoplanul mun. F. – . suprafeței de 345 mp. aflate în litigiu (f.57).
In cauză a fost întocmit raportul de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. (f. 84-89 dosar), răspuns la obiectiunile formulate la raportul de expertiză (f.114).
In conformitate cu disp. art. 186-193 Cod pr.civilă au fost audiati, sub prestare de jurământ martorii: G. P. (f.101), I. E. (f.118).
In cauză s-a efectuiat si porba cu cercetarea la fața locului, fiind întocmit în acest sens procesul verbal atasat la filele 124-125 dosar.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes a intervenienților B. D., și P. C. în promovarea cererilor de intervenție instanța constată că subzistă interesul în promovarea acestora întrucât se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu acestora,admiterea acțiunii reclamantei fiind de natură a-i afecta în mod direct, excepția urmând a fi respinsă ca nefondată.
Constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 1846-1847 rap. la art. 1890 din vechiul cod civil cu privire la exercitarea de către persoanele interesate a atributului posesiei neîntreruptă, netulburate, publice pe o perioadă de cel puțin 30 de ani.
Astfel, potrivit art. 1890 din vechiul Cod civil, dreptul de proprietate poate fi dobândit prin uzucapiune în ipoteza exercitării unei posesii utile asupra unui bun imobil timp de peste 30 de ani, iar potrivit art. 1846 și urm. din vechiul cod civil, posesia utilă presupune deținerea bunului în mod public, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. (f. 84-89 dosar), declarația martorei I. E. și din cercetarea locală efectuată la data de 21-08-2013 rezultă că nu doar reclamanta a deținut suprafața de 250 mp teren sub nume de proprietar, această suprafață fiind folosită în mod continuu și de alte persoane,printre care și intervenienții, fără a avea în acest mod o înțelegere cu reclamanta.
Astfel, din concluziile raportul de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. rezultă că suprafața în litigiu nu face parte din domeniul public al Primăriei Mun.F. – fila 114 – iar prin răspunsul la obiectivul nr. 4 expertul arată că pe suprafața în litigiu acced și intervenienții,fie având un loc de parcare amenajat, fie având cale de acces către fosele septice, aceleași concluzii rezultând și în urma cercetării locale.
Totodată, instanța va înlătura mărturia numitului G. P. (f.101), ca nereflectând adevărul,acesta declarând că doar reclamanta folosește în exclusivitate terenul în litigiu, aspecte contrazise de către concluziile raportului de expertiză și constatările cercetării locale.
În aceste condiții,având în vedere că o condiție esențială a uzucapiunii aceea de a deține suprafața de teren sub nume de proprietar – reclamanta deține în aceleași condiții ca și intervenienții, doar că pentru ea este singura cale de acces – nu a fost îndeplinită de reclamantă ,instanța urmează a respinge acțiunea principală ca nefondată,neavând relevanță, pentru îndeplinirea acestei condiții că intervenienții mai au sau nu acces în curțile lor prin altă parte.
Analizând cererile de intervenție prin care numiții B. D., P. C., Z. Ștefănica si P. V. au solicitat să fie obligată reclamanta să respecte servitutea de trecere cu piciorul, cu căruța și cu autoturismul, instanța constată următoarele:
Servitutea de trecere este un instrument juridic prin care se restrange exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil in raporturile de vecinatate si care permite titularului fondului dominant sa exercite prerogativa folosintei ce intra in continutul dreptului de proprietate asupra fondului aservit. Potrivit art. 616 c.civ., actiunea privind instituirea unei servituti de trecere poate fi promovata doar de proprietarul unui loc infundat, care nu are iesire la calea publica sau pentru care iesirea la calea publica prezinta inconveniente grave ori este periculoasa.
Ori, o cerință pentru părțile unui asemenea este să fie proprietarii fondului aservit, pe care se constituie servitutea. În speța de față,fondul aservit, respectiv suprafața de 250 mp teren în litigiu nu este proprietatea reclamantei, astfel că nu este îndeplinită o condiție legală a servituții.
Totodată, intervenienții nu au constituită o servitute legală pe acest teren pentru a putea cere respectarea ei, cererile de intervenție urmând a fi respinse ca nefondate .
Având în vedere că nici o parte nu a căzut în pretențiile celeilalte,instanța va respinge cererile părtilor privind cheltuielile de judecată ca nefondate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția lipsei interesului intervenienților B. D. și P. C. ca nefondată.
Respinge cererea principală formulată de reclamanta Ș. M. – cu domiciliul în municipiul F., . Bis, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul M. F. – prin Primar, ca nefondată.
Respinge cererile de intervenție formulate de intervenienții în nume propriu: B. D. - cu domiciliul în municipiul F., ., jud. Suceava, P. C. - cu domiciliul în municipiul F., ., jud. Suceava, Z. Ștefănica, - cu domiciliul în municipiul F., ., jud. Suceava, P. V. - cu domiciliul în municipiul F., . Bis, jud. Suceava, și E. C. - cu domiciliul în municipiul F., ., jud. Suceava, ca nefondate.
Respinge cererile părtilor privind cheltuielile de judecată ca nefondate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.09.2013.
P., Grefier,
Red.CI
Tehnored.PM
Ex. 9
Data:07.10.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1396/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1371/2013.... → |
|---|
