Pretenţii. Sentința nr. 672/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 672/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 96/227/2013
Dosar nr._
- pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
Sentința civilă nr. 672
Ședința publică din 21 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte P. M.
Grefier B. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind reclamanta E.ON E. România S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. I. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Z. G. pentru pârât, în baza împuternicirii avocațiale atașată la fila 61 dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care,
Reprezentantul convențional al pârâtului arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fond.
Avocat Z. G. pentru pârât solicită respingerea acțiunii întrucât acesta nu datorează nicio o sumă de bani reclamantei.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 15 ianuarie 2013, reclamanta E.ON E. România S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. I. pentru obligarea acestuia la plata sumei de 7459,62 lei, din care 6047,30 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice aferemtă perioadei 31 ianuarie 2010 – 30 septembrie 2012 și suma de 1412,32 lei reprezintă penalități de întârziere calculate până la data de 31 octombrie 2012.
Totodată, solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată că pârâtul este beneficiarul său în ceea ce privește furnizarea energiei electrice, așa cum rezultă din contractul de furnizare anexat.
Societatea, în calitate de furnizor, a avut obligația de a-i livra cantitatea de energie electrică necesară desfășurării activității, iar pârâtul avea obligația de a plăti,la termenele precizate în facturi, contravaloarea acestora.
Susține că pârâtul nu și-a îndeplinit principala obligație contractuală, aceea de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizată și a serviciilor contractate.
Învederează că, potrivit art. 969 Cod civil, contractul încheiat cu respectarea dispozițiilor legale are forță obligatorie între părți, acestea fiind ținute să-și respecte drepturile, respectiv să-și îndeplinească obligațiile întocmai cum au fost prevăzute în contract, iar potrivit art. 970 Cod civil, convențiile trebuie executate cu bună credință.
Penalitățile de întârziere au fost calculate conform contractului, de la data la care obligațiile de plată au devenit exigibile, cu respectarea procentelor legale prevăzute de art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, fiind respectate întru totul și prevederile art. 43 Cod comercial, precum și ale art. 1066 și următoarele Cod civil.
Caracterul cert și lichid al creanței rezultă din contractul de furnizare gaze naturale care a fost expres acceptat de către debitoare prin semnarea acestuia și prin facturile emise în baza contractului, facturi care au fost însușite de aceasta prin faptul necontestării acestora în termenul legal. De asemenea, și termenul de plată al acestor facturi este cu mult depășit.
Precizează că a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, dar că pârâta nu a dat curs acestei invitații și nici nu a contestat pretențiile.
În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, a anexat înscrisuri.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare prin care să precizeze poziția față de această cerere, însă la termenul de judecată din data de 19 februarie 2013 apărătorul său a solicitat acordarea unui termen pentru a face dovada eșalonării plății debitului.
La acest termen de judecată apărătorul pârâtului a arătat că acesta nu este de acord cu acțiunea întrucât nu datorează nicio sumă de bani reclamantei.
Analizând actele si lucrările dosarului de fata instanța reține următoarele:
Raporturile dintre părțile prezentei cauze au ca temei prevederile contractuale înserate în contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale nr._ din 15 iulie 2005. Contractul este însușit de ambele părți prin semnarea acestuia.
Prin facturile fiscale depuse de reclamantă în susținerea pretențiilor sale, aflate la dosarul cauzei filele 19-53, aceasta dovedește furnizarea către pârâtă a gazelor naturale. Costul facturilor anexate la dosar cuprinde contravaloarea serviciului privind furnizarea reglementată a gazelor naturale pârâtei.
În consecință, instanța constată ca fiind dovedite pretențiile reclamantei decurgând din facturile fiscale anexate la dosar.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța îl consideră întemeiat, având în vedere dispozițiile art. 11 pct. 2 din contractul încheiat între părți.
Potrivit art. 969 alin 1 din Codul civil, aplicabile în speță conform art. 6 din Noul Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele trebuiesc executate cu bună-credință și, potrivit art. 970 alin 2 Cod civil, părțile au obligația executării nu numai a prevederilor expres stipulate în conținutul contractului, dar și a tuturor urmărilor pe care echitatea, obiceiul sau legea le dau obligației după natura sa.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite acțiunea și îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 7459,62 lei reprezentând c/v facturi restante, sumă în care este inclusă și valoarea penalităților de întârziere.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 562 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta E.ON. E. România S.A. Târgu M., cu sediul ales în mun. Suceava, ., nr. 24, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul C. I. I., domiciliat în ., oraș Dolhasca, jud. Suceava.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 7459,62 lei reprezentând c/v facturi restante, precum și suma de 562 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2013.
Președinte, Grefier,
P. M. B. I.
Red. P.M.
Tehnored. B.I.
4 ex/05.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 196/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 725/2013.... → |
|---|
