Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1317/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1317/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1317/2015
Dosar nr._
- constatare nulitate act -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1317
Ședința publică din 10 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. S.
Grefier: M. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect constatare nulitate act, privind reclamantul I. V., în contradictoriu cu pârâții: L. A. și L. E.-C. și intervenienta I. V..
Dezbaterile pe fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 10 iunie 2015, ora 14,00.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 08.04.2014 sub nr._, reclamantul I. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: L. A. și L. E.-C., ca prin hotărârea ce se va pronunța:
-sa se constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 349/13.04.2010 la Biroul Notarial Uta D. - pentru eroare obstacol asupra naturii juridice a contractului (error in negotio);
-repunerea părților în situația anterioara încheierii contractului de vânzare cumpărare;
-cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 13 aprilie 2010 a fost încheiat Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 349/13.04.2010 la Biroul Notarial Uta D. între I. V.- vânzător si L. A. si L. E. C. – cumpărători, asupra unei suprafețe de 2500 m.p. teren arabil ce face parte din Corpul de proprietate_ împreună cu o construcție anexa bucătărie –grajd, situate in intravilanul satului Bogata, . intre vecinii: M. V., Nitoaia A., I. V. si drum.
Susține că a încheiat contractul - de vânzare cumpărare întrucât în prealabil semnării actului notarial s-au înteles cu pârâții să încheie un act de vânzare -cumpărare si uzufruct viager, cumpărătorii (parații) sa intre în drepturi după decesul său, fapt care i-a întărit convingerea si credința încheierii actului juridic. Încheierea actului s-a făcut ca urmare a unor discuții anterioare între el in vârsta de 70 de ani si soția sa I. V. care crescând-o pe nepoata lor de fiică -E. C. (căsătorita cu L. A.) s-au gândit ca sunt bătrâni în vârsta si au nevoie de ajutor si întreținere, parații acceptând aceasta solicitare .
Având in vedere că această nepoata a fost mereu langa ei, a fost crescută de către acești bunici, a fost ajutată de către ei totdeauna inclusiv când s-a căsătorit cu L. A., reclamantul si sotia sa s-au gândit să întrăineze bunurile lor: terenul, bucătăria si grajdul (care a fost amenajat pentru a locui) către nepoata E. C. si L. A., asa cum s-au înteles anterior în schimbul întreținerii, pârâții urmând sa devină proprietari după decesul acestora.
Menționează că atât nepoata E. C. cât si nepotul L. A. s-au purtat bine cu acesta si i-au promis reclamantului că-l vor întreține si îl vor ajuta întrucât este în vârstă, se vor ocupa de toate cele necesare în caz de boală.
Reclamantul susține că are o fiica, care este mama acestei nepoate, însă au convenit asupra vânzării cu clauză în favoarea nepoatei întrucât aceasta locuia împreună cu el, fiica sa având domiciliul în alt . pe care a înstrăinat-o.
Aceasta discuție a avut loc între părti, sfătuindu-se si convenind de comun acord la încheierea actului așa cum au stabilit cu clauza de întreținere si uzufruct viager.
Intrucât a avut totală încredere în nepoata E. C. si nepotul L. A., a acceptat să se prezinte la notar pentru semnarea actului, fiind ferm convins că în act va fi cuprinsă si clauza de întreținere si uzufruct viager si că nepoata si nepotul vor avea grija de el, urmând ca cei doi sa devină proprietari după decesul său.
Astfel ca fără să pună o singură clipa la îndoiala adevărata "intenție" a cumpărătorilor, fiind convins că va semna un act de vânzare cu întreținere si uzufruct viager a semnat fără sa citească prevederile contractului având ferma convingere ca nepoata si nepotul se vor ține de cuvânt asa cum s-au înțeles .
După încheierea actului relațiile dintre ei au fost normale. Reclamantul nu s-a mai uitat la act si nici nu l-a mai citit întrucat nu vede fără ochelari fiind necesar ca altcineva sa-i citească.
Susține că i-a fost jenă sa-i ceară nepoatei sa-i citească actul când au ajuns acasă de teamă ca soțul ei sa nu creadă ca nu are încredere în ei si să se răzbune cumva pe nepoată.
Practic prezenta acțiune a fost inițiată de reclamant întrucât un vecin l-a întrebat dacă își vinde proprietatea terenul cu construcțiile edificate pe el, deoarece a văzut anunțul pe cablu TV la Baia. Atunci a fost uluit si i-a spus ca nu este adevărat că nu vinde nimic si că nu are unde pleca, bucătăria în care locuiește este singura sa locuință si că nepoata si nepotul nu pot sa vândă fără acordul său si fără să-l întrebe și nu are unde pleca.
Menționează că a chemat pe fiica lui pentru a-i citi actul si a inteles că a fost indus în eroare cu privire la închierea actului, el fiind convins că a înstrăinat bunurile cu clauză de întreținere si uzufruct viager, însă de fapt actul a fost încheiat fără aceste clauze. In acest moment nepoata si nepotul sunt plecați în străinătate la muncă, auzind tot de la un vecin că nepotul dorește sa vândă totul acolo si sa își facă casa în altă parte după ce va mai aduna bani din străinătate.
Nepoata i-a spus ca-i pare rau pentru ce s-a întâmplat si ca de teama soțului ei L. A. nu a îndrăznit sa-i spună bunicului ce fel de act a semnat, acceptând tacit si în complicitate cu pârâtul situația.
Reclamantul susșine că a fost de acord cu încheierea unui contract de vânzare-cumparare cu clauza de întreținere si uzufruct viager si nu a unui contract de vânzare-cumparare pur si simplu, fiind înșelat de pârâți consimțământul său fiind viciat prin eroare - error in negotio -.
Susține că nu a fost respectate nici art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.
Avand în vedere cele sus-menționate, consideră că ne aflam în cazul erorii asupra naturii actului juridic „error in negotio" care este rezultatul neconcordanței involuntare dintre voința reală internă, comună, a părților contractante și voința (pretins convergentă) exprimată prin actul juridic.
In accepțiunea Codului civil vechi raportând dispozițiile art.953 cod civil potrivit căruia:"consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol", la dispozițiile art.948 C.civ. care reglementează condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, între acestea fiind și consimțământul valabil al părții ce se obligă, rezultă că este suficient ca una dintre părțile contractante să fi voit (voință internă) un alt act juridic decât cel declarat pentru ca acesta din urmă să poată fi caracterizat ca lipsit de consimțământ și, ca atare, nul absolut.
In accepțiunea noului Cod Civil, eroarea reprezintă falsa reprezentare a realității la momentul încheierii actului. Pentru a atrage anularea actului, este necesar ca partea să se fi aflat într-o eroare esențială, iar cealaltă parte să știe sau, după caz, să fi trebuit să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențială pentru încheierea contractului [art.1207 alin.(l) C.civ.].
Conform art.1207 Cod civil este considerată esențială eroarea care poartă: asupra naturii sau obiectului contractului (error in negotio și error in corpore) asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in substantia); asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in personam în cazul contractelor încheiate intuitu personae).
Susține că este considerată esențială și eroarea de drept care privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea contractului. Este supus anulării și contractul încheiat de o persoană pusă sub interdicție ulterior întocmirii actului, dacă, la momentul exprimării consimțământului, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute (art.1205 alin.(2) Cod Civil).
De asemenea, ne aflăm în prezența erorii - viciu de consimțământ atunci când acesta poartă asupra declarației de voință ori când declarația a fost transmisă inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanță (art. 1211 Cod Civil).
Trebuie remarcat faptul că eroarea-obstacol (cea care poartă asupra naturii contractului sau asupra identității obiectului acestuia) se sancționează cu nulitatea relativă (art.1207 C.civ.).
Consimțământul poate fi viciat prin dol care reprezintă acel viciu de consimțământ care constă în aceea că partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți, ale reprezentantului, prepusului ori gerantului afacerilor celeilalte părți, ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie (art.1214 alin.(l) Cod Civil). Spre deosebire de reglementarea anterioară, nu mai este necesar ca dolul să fie determinant pentru încheierea contractului.
Consimțământul este viciat dacă una dintre părți, la momentul încheierii contractului, se afla „sub imperiul unei temeri justificate induse, fară drept, de cealaltă parte sau de un terț". Partea al cărei consimțământ a fost viciat poate cere anularea contractului, dar în aprecierea existenței acestui viciu se va ține cont de „vârsta, starea socială, sănătatea și caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violența, precum și de orice altă împrejurare ce a putut influența starea acestuia la momentul încheierii contractului" (art. 1216 alin.(4) Cod Civil).
In dovedire a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâților si martorii Nuclea V., P. A., S. O..
In drept a invocat disp. art. 948, 953 vechiul Cod Civil, art. 1207, art. 1205, art. 1241, din noul Cod Civil, art. 194 noul Cod Civil.
A depus la dosar înscrisuri (f.14-39).
Procedând la verificarea cererii de chemare în judecată, conform prevederilor art. 200 Cod pr. civilă reclamantului i s-a adus la cunoștință lipsurile acesteia, obligatie pe care și-a îndeplinit-o prin cererea si înscrisurile depuse la filele 42-51;55 dosar.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtilor pentru ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare si să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamantului, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă.
La data de 26.05.2014 a fost comunicată la dosar, prin fax, întâmpinare formulată de pârâta L. E.-C. (f.64) prin care arată că este de acord cu acțiunea si oreste anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între ea si bunicul său.
Ulterior, la data de 08.07.2014, pârâtii L. A. si L. E. C. su depus la dosar întâmpinare (f.70-71) prin care au solicitat repunerea în termenul legal de promovare a întâmpinării, de a invoca excepții și de a propune probe, iar pe fondul cauzei solicită respiungerea acțiunii reclamantului ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
In motivare au arătat că ambii au domiciliul în satul Bogata, .. Din luna ianuarie 2014 sunt cu contract de muncă în Germania Părinții săi au domiciliul în . o distanță de 7 km. Citația care le-a fost trimisă a fost găsită de părinți afișată la un interval de peste 30 de zile de la data emiterii ei. In afara situației, solicită instantei a fi puși în termenul legal de a formula întâmpinare, a invoca excepții și a propune probe.
Cu privire la fondul cauzei, pârâții invocă excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, deoarece reclamantul are casă făcută mare, grajd pentru vite, standolă pentru vite, cotețe pentru păsări, locuind la o distanță foarte mare de unde au cumpărat ei.
Susțin că acțiunea promovată este una șicanatorie, cu scopul de a mai lua niște bani de la ei.
Pe fond arată că, contractul de vânzare - cumpărare îndeplinește toate condițiile de fond si este încheiat în formă autentică de un notar public autorizat de Statul Român. Actul a fost citit cuvând cu cuvânt de notarul public, părțile au fost de acord cu conținutul lui, subscriind și semnându-1 în fața notarului. Nu a fost vorba niciodată de vreo clauză aparte sau ascunsă între părțile contractuale. Nu a fost vorba de nici o clauză, iar afirmațiile reclamantului, că secund pârâta a cunoscut de aceste clauze nu sunt adevărate, sunt afirmate nesincere, sens în care solicită respingerea acestora.
Precizează pârâții că celelalte motivări din cuprinsul cererii de chemare în judecată, sunt cuprinse în orice tratat de procedură civilă pentru a domina buna credință că cele arătate sunt reale.
Au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și martorii C. N. si C. P..
In drept au invocat disp. art. 200 - 205 din Codul de procedură civilă.
La data de 26.08.2014 pârâta L. E. C. a formulat si depus la dosar un memoriu (f.74) prin care a arătat că este căsătorită cu L. A. din satul Bogata, .. Impreună cu sotul său au cumpărat de la bunicul ei I. V. prin contract de vanzare-cumpărare,suprafata de 2.500 mp. teren pe care se află edificate o bucătărie si un grajd care sunt ale bunicului ei.
La încheierea actului au decis împreună ca în act să fie trecută clauza de întreținere si uzufruct viager prin care reclamantul – bunicul său îsi păstra bunul în proprietate până la moarte si urma ca ei, pârâții să-l întrețină, însă actul nu a fost încheiat așa cum s-au înțeles, nu cunoaște din ce motiv, fapt ce a fost observat mai târziu.
Susține că ea împreună cu sotul său nu au plătit nici un ban la încheierea actului, bunicul a semnat crezând că ei îl vor întreține si că vor păstra bunul în proprietate până la moarte, el neștiind că în act nu au fost menționate cele două clauze.
Mai mult bunica sa nici nu a fost menționată în act, deși trebuia să fie trecută si ea întrucât terenul este de la părinții săi iar bucătăria si grajdul au fost construite împreună cu reclamantul iar branșarea curentului a fost plătită tot de către acesta.
Pârâta menționează că bunicii săi nu mai au altă locuință unde să stea, bucătăria si grajdul amenjat pentru locuit sunt singurele imobile unde pot locui.
Nu este de acord ca reclamantul să fie evacuat din locuința proprietate întrucât tot ce a construit acolo este construit de el împreună cu sotia sa si nu mai are altă locuință.
Susține că nu a promovat ea o asemenea acțiune si nu este semnătura sa pe cererea de chemare în judecată, care a fost semnată de un avocat fără acordul său, la îndemnul socrului său, ea fiind în străinătate.
La termenul de judecată din data de 29.09.2014 avocat A. E. pentru reclamant depune la dosar adeverința eliberată de Primăria comunei Baia, copia registrelor agricole ale soților I. V. și V. și declarația pârâtei L. E.-C..
Avocat Z. G. pentru pârâți depune la dosar adresa emisă către Primăria comunei Baia și arată că pârâtul L. A. nu este de acord cu rezilierea contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la tardivitatea formulării întâmpinării, invocată de reclamant, arată că a făcut dovada că pârâții erau la lucru, în străinătate, în perioada depunerii întâmpinării.
La data de 24.10.2014 I. V. a depus la dosar cerere de intervenție principală (f.114) întemeiată pe dispozițiile art. 61 si 62(2) din Cod de pr. civilă.
In motivare arată că este soția reclamantului si în timpul căsătoriei auedificat împreună mai multe bunuri, conform adeverinței 4628/2014 .
Intre aceste bunuri se enumeră si construcțiile bucătărie de locuit si grajd cu 2 camere locuibile.
Aceste bunuri sunt menționate în contractul de vânzare -cumpărare ce face obiectul prezentului dosar.
Cu toate acestea, ea nu a fost parte contractanta a contractului de vânzare-compare încheiat cu L. A. si L. C. deși s-a „vândut" bunul integral inclusiv si partea sa, fără acordul său. Jusitifică calitatea si interesul în prezenta cauză întrucât construcțiile în discuție au caracterul de bun comun încheiat în timpul căsătoriei.Înțelege să se folosească de aceleași probe ca si reclamantul încrisuri, martori eventual o expertiză.
Au fost audiați martorii M. D., B. V., D. I. si C. N. (f.121-122; 165-166 dosar).
La solicitarea instanței BNP U. D. Dolhasca a comunicat la dosar documentația care a stat la baza întocmirii contractului de vanzare-cumpărare încheiat între părti si autentificat sub nr. 349/13.04.2010 (f.130-138).
Examinând actele si lucrările dosarului instanta reține următoarele:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții L. A. si L. E. C. constatarea nulității contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 349/13.04.2010 pentru eroare obstacol asupra naturii juridice a contractului (error in negotio).
Astfel, la data de 13 aprilie 2010 s-a încheiat între părti contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 349/13.04.2010 la BNP Uta D. cu privire la suprafața de 2500 m.p. teren arabil - ce face parte din Corpul de Proprietate_ pe care se afla o construcție bucătărie si o contructie grajd care a fost amenajata pentru locuit, imobile situate în intravilanul satului Bogata, . între vecinii: M. V., Nitoaia A., I. V. si drum (f.15).
Este adevărat că reclamantul I. V. era si este căsătorit cu I. V., intervenientă, de peste 50 de ani dar reține instanta că terenul obiect al contractului este înscris pe titlul de proprietate nr. 1916/2007 emis reclamantului prin constituirea dreptului de proprietate (fila 21).
De altfel, dată fiind situația juridică a terenului, proiectul de autorizare nr. 56/2005, memoriul general atașat acestuia, certificatul de urbanism precum si autorizația de construire nr._ îl au ca titular pe proprietarul terenului, respectiv reclamantul (f. 16-33).
Probele administrate în cauză nu au format convingerea instanței că reclamantul a înteles sa încheie un act de vânzare -cumpărare si uzufruct viager si întreținere, urmare a unpr discuții purtate anterior semnării cu nepoate sa si soțul acesteia, cumpărătorii, care să intre in drepturi depline dupa decesul lui iar executarea prestației de întreținere sa fie prestată de cei doi cumpărători având în vedere vârsta înaintata a soților I. - bunicii materni ai pârâtei L. E. C..
Astfel, nu se poate retine că reclamantul, o persoană cu discernământ, cu experiență de viață si în deplinătatea capacităților fizice și mentale, a fost indus în eroare de către nepoata sa și soțul acesteia, cei care la data încheierii actului aveau vârsta de 18 respectiv 24 de ani față de vârsta reclamantului la acea dată de 66 ani (f.34).
Este puțin probabil că pârâții la o vârstă tânără, imediat după căsătorie, au putut să inducă reclamantului convingerea că-i vor acorda întreținere în schimbul imobilelor înstrăinate si că acesta va fi beneficiarul unui uzufruct viager cu privire la acestea.
La dosarul cauzei nu s-a depus dovada că reclamantul – în calitatea sa de vânzător nu a citit actul sau că nu are abilitățile necesare în acest sens, actul fiind semnat de el la data încheierii respectiv 13.04.2010 și nu s-a făcut nicio dovadă că a fost în imposibilitate ca până la 08.04.2014. când a fost formulată cererea de chemare în judecată, să citească acest înscris încheiat la notar.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe actul contetsat, notarul menționează că: „Noi părțile contractante consimțim la prezentul act, pe care l-am citit si pe care l-am semnat ….” (f. 34 verso).
Pozitia procesuală a pârâtei L. E. C., nepoata de fiu a reclamantului si intervenientei, potrivit căreia, binicii săi au avut convingerea că, contractul încheiat este și de întreținere cu uzufruct viager, nu poate fi apreciată decât în contextul celorlalte probe administrate în cauză.
Nu pot fi retinute ca și concludente soluționării cauzei, susținerile reclamantului potrivit cărora nepoata lor de fiu, pârâta, s-ar fi jenat să le citească actul, câtă vreme acesta are nevoie de ochelari pentru citit dată fiind vârsta înaintată.
Mai mult decât atât, potrivit disp. art. 30 din Legea nr. 17/2000 invocate de către reclamant, prin apărător ales, „Autoritatea tutelară sau, după caz, consilierii juridici angajați ai consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică au obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donație sau împrumuturi cu garanții imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective”.
Conform alin. 2 al aceluiasi articol „Persoana vârstnică, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă”.
Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul legii, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege si aceste persoane au dreptul la asistență socială, în raport cu situația sociomedicală și cu resursele economice de care dispun.
Or, în cauză nu s-a dovedit că reclamantul îndeplineste criteriile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 17/2000 sau că ar fi solicitat autorității tutelare sau consilierului juridic angajat al Consiliului Local al comunei Baia, consiliere gratuită în vederea încheierii actului în litigiu.
De observat că Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, reglementează începând cu articolul 31, conținutul obligației de întreținere, atribuțiile ce revin autorității tutelare precum și sancțiunile care intervin în cazul neexecutării obligației de întreținere și de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obținute ca urmare a actului juridic de înstrăinare.
In cauză reclamantul nu a dovedit că este o persoană vârnică, aflată în situațiile reglementate de legea specială mai sus-menționată si că în cauză este dată eroarea asupra naturii actului juridic „error in negotio" ca rezultat al neconcordanței involuntare dintre voința reală internă, comună, a părților contractante și voința (pretins convergentă) exprimată prin actul juridic.
Eroarea reprezintă falsa reprezentare a realității la momentul încheierii actului, iar pentru a atrage anularea actului, este necesar ca partea să se fi aflat într-o eroare esențială, iar cealaltă parte să știe sau, după caz, să fi trebuit să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențială pentru încheierea contractului.
Susținerile reclamantului privind vicierea consimțământului la încheierea contractului contestat nu s-au dovedit în cauza, din toate probele administrate se reține că reclamantul deși era o persoana în vârsta, era pe deplin capabil să înțeleagă conținutul actului.
Nu s-a dovedit că vointa reală a acesiuia a fost aceea de a încheia cu nepoata sa de fiu si soțul acesteia un contract de întreținere si nu un contract de vânzare cumpărare, situație ce ar putea conduce la promovarea unei acțiuni care să conducă la demonstrarea caracterului simulat ai operației, pentru aplicarea contractului corespunzător voinței reale a părtilor .
Pentru a fi valabil încheiat actul juridic va îndeplini condițiile imperativ prevăzute de lege printre care si cea privitoare la voința juridică.
Consimțământul, respectiv exteriorizarea hotărârii de a a încheia un act juridic civil, pentru a fi valabil trebuie sa îndeplinească anumite cerințe, implicit cea de a nu fi alterat de vreun viciu de consimțământ.
Cât privește eroarea-obstacol, ca viciu de consimțământ, astfel cum a fost invocată de către reclamant, acesta impune un singur element de natura psihologică, constând în falsa reprezentare a realității la încheierea actului juridic.
Cu toate acestea, pentru a fi incidentă eroarea, aceasta trebuie sa îndeplinească m mod cumulativ doua condiții: elementul asupra căruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotărâtor, determinant pentru încheierea actului, precum si ca cealaltă parte din contract să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască că, elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este determinant.
Eroarea, conform disp. art. 954 Cod Civil, nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției, funcție de consecințele care intervin, cea mai gravă formă a erorii este eroarea-obstacol, atunci când falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic ce se încheie, fie asupra identității fizice a obiectului, reprezentând mai mult decât un viciu de consimțământ deoarece, practic, partea nu si-a dat consimțământul pentru încheierea actului în cauză.
Proba testimonială administrată în cauză, nu formează convingerea instanței că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau în cele imediat premergătoare încheierii actului juridic contestat, părțile au intenționat să încheie un contract de întretinere (f.121-122).
Mai reține instanța că, potrivit adeverinței nr. 5030/23.09.2014 emisa dc Primaria comunei Baia, reclamantul mai detine pe . nr. 91 o casa de locuit în suprafața de 77 mp, edificată în anul 1971, o bucătărie în suprafața de 32 mp edificata în anul 1971, anexe gospodărești în suprafața de 128 mp, 0,09 ha teren curti, 1,67 ha teren arabil si 1,77 ha teren fânete (f.108).
Prin urmare, este puțin probabil ca la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare problema dreptului de locațiune sau de uzufruct al reclamantului cu privire la construcțiile edificate pe cei 0,25 ha teren arabil, imobile obiect al contractului în litigiu.
Este fără putință de tăgadă că reclamantul odată cu încheierea contractului contestat a avut intenția de a gratifica nepoata, proaspăt căsătorită la o vârstă foarte tânără.
Cat privește cererea de intervenție în nume propriu formulata de către I. V., soția reclamantului, aceasta nu justifică îndreptățirea de a solicita constatarea nulității absolute a contractului, câtă vreme nu a făcut dovada că terenul înscris în titlul de proprietate numai pe numele reclamantului sau imobilele edificate pe acesta, nu au calitatea de bun propriu ci de bun comun.
Construcțiile edificate pe terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1916/2007 nu erau finalizate si înscrise în C.F., astfel încât în contra celor menționate în autorizația de construire si certificatul de urbanism, situația juridică a acestor imobile să fie de bun comun al soților I. V. si V..
Date fiind toate cele de mai sus retinute, urmează să respingă ca nefondată acțiunea precum si cererea de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge actiunea formulată de reclamantul I. V. (CNP_) în contradictoriu cu pârâții L. A. (CNP_) și L. E.-C. (CNP_) – toți cu domiciliul în satul Bogata, ., nr. 113, jud. Suceava precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de I. V. (CNP_) - cu domiciliul în satul Bogata, ., nr. 113, jud. Suceava, ca nefondate.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni-Serviciul registratură.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2015, ora 14,00.
P., Grefier,
Red.GS/Tehnored.MP
Ex.6/Data: 10.07.2015
Operator de date cu caracter personal 4304
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1259/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Superficie. Sentința nr. 911/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
