Superficie. Sentința nr. 911/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 911/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 911/2015
Dosar nr._
- stabilire drept de superficie, servitute de trecere -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 911
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. I.
Grefier: O. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect stabilire drept de superficie și servitute de trecere, privind pe reclamanta L. F., în contradictoriu cu pârâta C. M., intervenient în interesul reclamantei fiind L. N..
Concluziile dezbaterilor pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a se da posibilitate pârâtei și apărătoarelor părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 9 aprilie 2015 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, la data de 16 aprilie 2015.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 27.08.2009 sub nr._, reclamanta C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta L. F., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea paratei de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 856 m.p. teren în valoare de 3.612 lei, situat în intravilanul localității Oniceni, identic corpului de proprietate nr. 982 din C.F. nr. 459 nedefinitivă a . în planul de situație anexa IV la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, pe aliniamentul 6-5-4-_-_-16-17-48-42-40-39-85-84-6;
- obligarea paratei de a ridica construcțiile edificate pe suprafața de 856 m.p. teren prevăzut la lit. ,,a” respectiv: C2 - șură, C3 - cotețe și anexe, C4 - garaj și parțial fundația de beton identificate prin raportul de expertiză;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că potrivit extrasului privind cartea funciară nr. 459 a . proprietara suprafeței de 856 m.p. teren intravilan identic corpului de proprietate nr. 982.
Terenul este ocupat abuziv de soții L. N. și L. F. care, cu rea credință, au construit anexe gospodărești (șură, cotețe, garaj, fundație), fără autorizație și după . legilor privind restituirea proprietății terenurilor și chiar după eliberarea titlului de proprietate nr. 606/1994 autorului său, F. T. N..
Prin sentința civilă nr. 1887 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 170/27 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, a fost admisă acțiunea în revendicare și ridicare construcții formulată de reclamantă împotriva pârâtului L. N., acesta fiind obligat a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 856 m.p. teren, identificată în planul de situație anexa IV la raportul de expertiză întocmit în acea cauză, teren situat pe aliniamentul 6-5-4-_-_-16-17-48-42-40-39-85-84-6.
Prin aceeași hotărâre irevocabilă, L. N. a fost obligat să-și ridice construcțiile amplasate pe terenul proprietatea reclamantei.
Mai arată că în cursul executării silite, L. N. și L. F. au formulat contestație la executare invocând calitatea de bun comun a construcțiilor supuse demolării și inopozabilitatea hotărârii judecătorești pusă în executare față de L. F., care nu a fost parte în acel proces.
Prin sentința pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Fălticeni s-a admis contestația.
În consecință, având în vedere că terenul proprietatea acesteia în suprafață de 856 m.p. este ocupat fără drept și de L. F., iar construcțiile ridicate în timpul căsătoriei acesteia au fost amplasate cu rea credință pe terenul proprietatea autorului reclamantei F. T. N., fără autorizație, atât în timpul cât și după finalizarea procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, se impune admiterea acțiunii în revendicare și ridicare construcții.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă solicită și plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire a anexat la dosar înscrisuri, în copie: încheierea nr. 4715/27.10.2005 emisă de OCPI Suceava; extras C.F. nr. 458 a Corn. cad. Forăști; planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate; sentința civilă nr. 1887/18.09.2008 a Judecătoriei Fălticeni; decizia civilă nr. 170/27.01.2009 a Tribunalului Suceava; raportul de expertiză întocmit de expertul P. O. în dosarul nr._ .
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480, 486, 487 si 494 Cod civil, art. 112 si 274 Cod pr. civilă.
Pârâta L. F. a formulat cerere reconvențională (f.47-48 dosar) prin care a solicitat să se stabilească un drept de superficie pentru întreaga suprafață de teren pe care este amplasată casa si anexele proprietatea comună a sa si a soțului acesteia, L. N., construcții care potrivit autorizației de construire au fost edificate în totalitate înainte de 1990.
Arată că prin sentința de revendicare imobiliară rezultă că pe suprafata revendicată se află edificate cu bună-credință construcțiile proprietate comună.
Apoi, a solicitat instanței stabilirea unui drept de trecere, care să-i permită folosirea acestora, având în vedere că este vorba de o gospodărie țărănească.
A solicitat cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, pârâta a arătat că așa cum rezultă si din petitul cererii, pe suprafata de 856 mp., suprafață identificată si prin raportul de expertiză efectuat într-un alt dosar, se află edificate cu bună credință casa si anexele, construite în timpul căsătoriei, înainte de 1989, fiind bun comun.
Precizează că va detalia aspecte legate de cererea reconvențională într-un memoriu separat.
În concluzie, a solicitat admiterea cererii reconvenționale.
În drept, a invocat disp. art.119-120 Cod pr. civilă si art. 576-577 Cod civil.
In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei a depus cerere de intervenție în interesul pârâtei L. N. (f.52 dosar) solicitând instantei admiterea cererii reconvenționale cu toate capetele de cerere si să se stabilească un drept de superficie pentru întreaga suprafață pe care se află construcțiile, bun comun a pârâților.
Argumentele sunt cele cuprinse în cererea reconvențională.
In drept a invocat disp. art. 51 Cod pr. civilă.
Pârâta-reclamantă L. F. a formulat precizări la cererea reconvențională (f.58-59) prin care indică temeiul juridic al cererii reconvenționale ca fiind art. 576-577 cod civil cu raportare la dispozițiile Legii nr. 18/1991 modificată – pentru dreptul de superficie, art. 620-634 Cod civil privitor la dreptul de servitute, toate cu trimitere la art. 494 al. ultim Cod civil, referitor la constructorii de bună credință.
In dovedirea cererii reconvenționale a solicitat încuviințarea probelor cu martori, expertiza topografică, expertiza construcții.
Reclamanta-pârâtă C. M. a formulat la rândul său întâmpinare la cererea reconvențională (f.60 dosar) prin care a solicitat instantei respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta L. F..
Susține că, așa cum rezultă din raportul de expertiză atașat la prezenta cauză, pârâta are stabilită calea de acces la construcțiile edificate pe suprafata de 250 mp. teren.
In plus, așa cum s-a reținut și prin sentința civilă nr. 1887/2008 definitivă si irevocabilă, pârâta nu a respectat amplasamentul celor 250 mp. parte din casă si anexele gospodăresti, fiind edificate în afara amplasamentului, cu bună-știință.
De altfel, din declarația dată în fața instanței (f.21 dosar nr._ ) intervenientul din prezenta cauză recunoaște acest lucru.
Mai mult, chiar și suprafata de 250 mp. pe care au fost edificate casa si garajul, sunt tot proprietatea reclamantei, însă aceasta nu revendică si această suprafață de teren.
Față de cele expuse, reclamanta solicită respingerea cererii reconvenționale si a cererii de intervenție.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta C. M. (fila 68 si 72 dosar) a solicitat disjungerea cererii reconvenționale, dat fiind faptul că cererea principală formulată de reclamantă este în stare de judecată.
Apoi, prin cererea depusă la fila 70-71 dosar reclamanta a solicitat respingerea probelor solicitate de pârâtă pentru următoarele considerente:
a) proba testimonială cu teza probatorie indicată, de pârâtă nu este pertinentă și concludentă cauzei, dreptul de superficie neputând fi obținut decât prin cele patru modalități afirmate de jurisprudență și invocate în apărare prin întâmpinarea pe care a formulat-o la cererea reconvențională (lege, prescripție achizitivă, legat, convenția părților).
b) proba cu expertiză topo pentru a dovedi dreptul de superficie și întinderea acestuia este neconcludentă și irelevantă cauzei pentru motivul prevăzut la lit. „a", iar în ceea ce privește dreptul de trecere este inutilă din moment ce există acces la imobilul pârâtei așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ și din considerentele hotărârii judecătorești pronunțată în acel dosar.
c) proba cu o expertiză de evaluare a construcțiilor excede limitelor de investire a instanței, o asemenea probă fiind inutilă soluționării cererii reconvenționale care are ca obiect dreptul de superficie și servitute de trecere.
A solicitat respingerea cererii reconvenționale pentru următoarele considerente:
a) Dreptul de superficie constituie o excepție de la regula accesiunii imobiliare prevăzută de art. 492 Cod civil.
În cauza Bock și P. împotriva României (Hotărârea CEDO din 15 februarie 2007), se afirmă că, în baza jurisprudenței instanțelor naționale, dreptul de superficie rezultă exclusiv din lege, din prescripția achizitivă, din legat sau din convenția părților. Simplul fapt al ridicării de construcții pe terenul altuia, chiar și cu bună credință, nu ar putea constitui un drept de superficie în beneficiul constructorului, în absența unuia din cele patru elemente sus-menționate.
Cum în cauză nu este dat nici una din cele patru modalități de naștere a dreptului de superficie, cererea pârâtului de obținere a dreptului de superficie este nefondată.
b) Pârâta având acces la casa construită pe suprafața de 250 m.p., atribuită prin decizia nr. 36/1989 emisă de fostul Consiliu popular al comunei Forăști și cererea de stabilire a unei servituți de trecere este nefondată.
Astfel, potrivit art. 616 Cod civil servitutea de trecere se acordă numai proprietarului al cărui loc este înfundat și nu are nici o ieșire la calea publică.
Or, din raportul de expertiză judiciară întocmit în dosarul nr._ cât și din considerentele sentinței civile nr. 1887/18 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în acel dosar, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 170/27 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, rezultă că imobilul pârâtei nu are caracter de loc înfundat, existând acces la stradă pe . suprafață de 75 m.p..
Din aceleași considerente dezvoltate la punctul 2 lit. „a" și „b" se impune și respingerea probelor solicitate de pârâtă.
Pârâta-reclamantă a formulat precizări legate de valoarea terenului pentru care a solicitat crearea unui drept de superficie (f.63 dosar).
Susține că, în ceea ce privește suprafața pentru care solicită constituirea unui drept de superficie aceasta se va putea stabili după efectuarea unui raport de expertiză, solicitând a se stabili pentru întreaga suprafață revendicată de 856 mp, în vederea stabilirii timbrajului.
Această suprafață, așa cum rezultă din acțiunea de revendicare a fost evaluată la 4.700 mp. de către reclamanți si taxele de timbru s-au achitat la această valoare.
Având în vedere Legea nr. 146/1997 privitor la taxele de timbru așa cum a fost modificată prin Legea nr. 246/ 2009 a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 25 + 25 lei. Susține că în cazul în care prin raportul de expertiză se va stabili o taxă mai mare decât cea indicată, va achita diferența.
Pârâta-reclamantă si intervenientul au formulat note de ședință (f. 127 dosar) prin care au solicitat pe cale de excepție respingerea cererii reclamantei pentru lipsa calității procesuale active motivat de următoarele:
Din titlu de proprietate cu nr. 606 din 18.05.1994 emis pe numele lui F. T. N., rezultă că s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune pentru F. G., C. E., B. M., C. M. și B. C., pentru o suprafață totală de 2 ha și 9000 mp. în care este cuprinsă și suprafața din intravilan de 9400 mp. în care se pretinde că este cuprinsă si suprafața de 856 mp. revendicată. Între moștenitori a fost încheiat partajul voluntar autentificat sub nr. 1281/08.04.1998 în baza certificatului de moștenitor 160/03.04.1998 și suprafața de 9400 mp a fost împărțită între C. M. care a primit 4908 mp. si B. M. care a primit restul. Din tot probatoriul administrat în dosarul atașat și anume_ a Judecătoriei Fălticeni unde se află actele de mai sus la care a făcut referire și raportul de expertiză efectuat de d-nul P. O., nu rezultă (nici nu s-a propus un obiectiv în acest sens) că terenul pe care-1 stăpânește L. F. în suprafață totală de 1106 mp. ar fi cel care a căzut în urma partajului în lotul lui C. M., nedepunându-se nici un plan de situație în acest sens. Suprafața de teren în litigiu, dacă într-adevăr este proprietatea coindivizarilor după F. T. N. putea să fie cuprinsă în lotul lui B. M., cel care avea calitatea procesuală activă în acest caz.
Pe fond, dacă se va respinge excepția asupra căreia instanta se va putea pronunța odată cu fondul, după administrarea probelor, pârâta reclamantă si intervenientul consideră că se impune respingerea acțiunii în totalitate cu următoarele argumente:
A. a). In ceea ce privește capătul de cerere referitor la revendicarea suprafeței de 856 mp. teren arată faptul că în mod forțat, fără să existe dovezile admise de Legea 18/91 modificată aplicabile până la data reconstituirii pentru autorul reclamantei - 18.05.1994 - cel târziu - s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,94 ha, autorul nefiind trecut în registru agricol cu o vastă suprafață si neavând nici alte înscrisuri în acest sens, o parte din suprafața de teren a aparținut înainte de 1962 Parohiei Bisericii Oniceni, suprafața de teren fiind în continuarea termenului pe care se află biserica satului Oniceni, fiind același trup.
Consideră că reclamanta și mai ales fratele ei, B. M., om foarte influent, în complicitate cu reprezentanții Primăriei Forăști, în mod abuziv și-au reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,94 ha teren intravilan.
b) Reaua- credință si dovada faptului că cele afirmate mai sus sunt reale îi aparțin reclamantei, care dacă avea reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren pe care se află construcțiile, din 1994, când i-a intentat acțiune în revendicare ar fi trebuit să acționeze.
B. Referitor la capătul de cerere privitor la ridicarea de construcții din acțiune nu reiese în ce constă aceasta. Referire generică făcută la art. 494 Cod civil nefiind suficientă. Chiar dacă s-ar admite acțiunea sub primul capăt de cerere, ceea ce este exclus, nu se poate dispune demolarea construcțiilor, atâta timp cât așa cum vor argumenta pentru dreptul de superficie, au fost de bună credință (reținerea relei credințe în sentința împotriva lui L. N., nu este decât rezultatul unei apărări absolut incorecte pe care a făcut-o apărătorul său), cu trimitere la art. 494 al. ultim și 492 Cod civil.
Susține că există decizia de atribuire cu nr. 36/1989 a suprafeței de 250 mp, există autorizația de construcție din același an, toate construcțiile au fost terminate până la . Legii 18/91.
În cauză, la solicitarea pârâtei a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie si a unei expertize specialitatea construcții.
La data de 18.02.2011 reclamanta-pârâtă C. M. a formulat cerere de renunțare la judecată în conformitate cu prev. art. 246 Cod pr. civilă (f. 301 dosar. Totodată a invocat faptul că cererea reconvențională a rămas fără obiect dată fiind încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2011 pe care o anexează la dosar (f.302) si prin care creditoarea C. M. a fost autorizată să ridice, pe cheltuiala debitorului L. N., construcțiile edificate pe terenul proprietatea sa, conform sentinței civile nr. 1887/18.09.2008 a Judecătoriei Fălticeni.
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2011 (f.303 dosar) instanța în conformitate cu disp. art. 246 vechiul Cod pr. civilă a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte C. M. la judecarea acțiunii având ca obiect revendicare si ridicare construcții formulată împotriva pârâtei-reclamante L. F..
Instanta a unit cu fondul excepția invocată de reclamanta-pârâtă, câtă vreme aceasta din urmă a arătat că înțelege să insiste în judecarea cererii reconvenționale.
Renunțând la judecarea cererii principale, reclamanta-pârâtă are doar calitatea de pârâtă, L. F. având calitatea de reclamantă.
Pârâta C. V. M. a formulat note de susținere (f.310 dosar).
A arătat că prin acțiunea formulată, C. M. a chemat în judecată pe L. F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 856 mp teren (capătul 1 de cerere) si să-și ridice pârâta construcțiile edificate pe suprafața de 856 mp (capătul 2 de cerere) - din raportul de expertiză întocmit în dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni
La termenul din 18.02.2011, reclamanta C. M. a formulat cerere de renunțare la judecată conform art.266 pct.2 Cod procedură civilă.
A invocat faptul că, prin încheiere definitiva, și irevocabilă pronunțată de Judecătoria Fălticeni, C. M. a fost autorizată să ridice construcțiile pe cheltuiala debitorului L. N. - construcții edificate pe terenul său, și pe care aceasta, avea obligația să le ridice conform sentinței civile nr. 1887/2008 - Dosar nr._ .
Întrucât L. N. nu și-a executat obligația stabilită de instanță, a procedat la executarea sentinței și ridicarea construcțiilor indicate în dispozitivul sentinței, la data de 10.02.2011 - dată la care construcțiile au fost ridicate în totalitate. In atare condiții, înțelege să renunțe la acțiunea formulată.
Pârâta L. F. a formulat la 7.12.2009 cerere reconvențională prin care a solicitat, în contradictoriu cu C. M.: a) să i se stabilească un drept de superficie pentru întreaga suprafață pe care se află amplasată casa și anexele și, b) să i se stabilească un drept de trecere care să-i permită folosirea acestora.
La același termen, 7.12.2009, L. N. formulează cerere de intervenție în interesul pârâtei, prin care solicită a se stabili un drept de superficie pentru întreaga suprafață pe care se află construcțiile acestora, bun comun.
In contextul celor arătate în cererea reconvențională și cererea de intervenție în interesul pârâtei formulate de L. N. și L. F. instanța a dispus efectuarea unei expertize topo și a unei expertize în construcții, ce au fost efectuate de experți și depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere că anexele gospodărești edificate pe suprafața de 856 mp - au fost ridicate conform sentinței civile nr.1887/2008, consideră că instanța nu mai poate crea un drept de superficie pentru terenul aferent acestor clădiri și nici servitute de trecere la acestea, terenul intrând în posesia si stăpânirea sa integral.
In ceea ce privește, terenul aferent construcției, casă edificată pe suprafața de 250 mp - identic cu corpul de proprietate 959, CF 459 a . lui C. M., aceasta a formulat acțiune în accesiune imobiliară ce formează obiectul Dosarului m._ - aflat în recurs la Tribunalul Suceava, nesoluționat încă.
In atare condiții, consideră că nu se poate stabili un drept de superficie pentru terenul de sub construcție - casă, în contextul în care, acțiunea în accesiune imobiliară formulată de C. M., nu s-a soluționat definitiv și irevocabil.
Având în vedere faptul că, instanța nu a fost investită cu o acțiune în pretenții, privind valoarea anexelor gospodărești ridicate de pe terenul proprietatea lui C. M., evaluarea acestora, de către expertul în construcții excede cadrului procesual dedus judecății.
Față de cele arătate mai sus, solicită respingerea cererii reconvenționale formulată de L. F. ca nefondată, precum și cererea de intervenție în interesul lui L. F. formulată de L. N., ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat.
Prin încheierea de ședință din data de 11.05.2011 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu disp. art. 244 pct. 1 Cod pr. civilă până la soluționarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr._ si nr._ ale Judecătoriei Fălticeni /f.354 dosar).
Cauza a fost repusă pe rol la data de 27 ianuarie 2015 întrucât potrivit fișelor dosarelor de care atârnă judecarea prezentei cereri au fost soluționate definitiv si irevocabil.
După repunerea pe rol a cauzei, pârâta C. M. a formulat concluzii scrise (F.417-418 dosar) prin care solicită respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de L. F. si a cererii de intervenție formulate de L. N., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata si onorariu de avocați.
A reiterat aceleași argumente expuse în cererile anterioare.
La rândul său reclamanta L. F. a formulat cerere completatoare (f.465-468 dosar) prin care a solicitat: obligarea reclamantei- parate C. M. să le lase în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 85 mp teren categoria de folosință curti-constructii, situat în intravilanul localității Oniceni, aflată în posesia reclamantei-parate după punerea în executare a sentinței civile nr. 1887/2008, a Judecătoriei Fălticeni, obligarea paratei-reclamante să ridice construcția cu destinația de gard împrejmuitor edificat pe această suprafata de teren, pe aliniamentul punctelor 32, 24, 25, 22 si 18 din stâlpi de țeava metalica, elemente din beton, panouri din lemn, în baza Autorizației de construire nr. 14 din 01.04.2010 emisa de primăria comunei Forasti, jud. Suceava, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de către expert O. F., precum și obligarea reclamantei parate la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare a arătat că prin capătul doi al cererii reconvenționale s-a solicitat ca instanța de judecată să stabilească un drept de trecere care să permită folosirea construcțiilor casa de locuit si anexe gospodărești.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza întocmit în cauză de către expert tehnic O. Folorinel, rezultă că în urma punerii în aplicare de către executorul judecătoresc D. A., conform procesului verbal încheiat în data de 23.03.2010, a sentinței civile nr. 1887 a Judecătoriei Fălticeni din data de 18.09.2008, suprafața de 250 mp teren rămasă în proprietatea paratei reclamante Lazarica F. si a intervenientului Lazarică N., așa cum a fost identificată în anexa nr. 2 nu are acces la calea publică.
Deși expertul precizează că în proprietatea pârâtei reclamante si a intervenientului, după punerea în executare a sentinței mai sus menționate a rămas o suprafața de teren de 250 mp, în realitate suprafața de teren deținută de către părti este în suprafață de aproximativ 165 mp, diferența de 85 mp teren fiind ocupată în mod abuziv de către reclamanta parata C. M..
De asemenea, susține că potrivit răspunsului la obiectivul nr. 2, respectiv „sa se identifice suprafața de 250 mp ce a fost atribuita paratei reclamante prin Decizia nr. 36/1989, avându-se în vedere planul de situație anexa la Decizie"", expertul a identificat aceasta suprafața de teren în anexa nr. 2 a raportului de expertiza, punctele de contur 50, 51, 52, 53, 54,50.
Însă, configurația actuală a proprietății părților nu se identifica cu planul de situație aflat între aceste puncte de contur, ba mai mult este diminuată prin ocuparea în mod abuziv de către reclamanta parată.
F. de aceste considerente si, având în vedere dispozițiile sentinței nr. 1118 din data de 06.06.2014 a Judecătoriei Fălticeni prin care s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr. 606 din 18.05.1994 emis pe numele moștenitorilor defunctului F. N., în sensul excluderii suprafetei de 250 mp, cât si potrivit deciziei civile 1388 din data de 28 mai 2013 a Tribunalului Suceava, prin care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea paratei-reclamante si a intervenientului din prezenta cauza pentru suprafața de 250 mp teren situat în intravilanul satului Oniceni, ., atribuit în folosință prin Decizia nr. 36 din data de 31 iulie 1989 a fostului Consiliu Popular, se impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză, pentru a se stabili în mod clar care este suprafața de teren ocupată în mod abuziv de către reclamanta-pârâtă după punerea în executare a sentinței 1887 a Judecătoriei Fălticeni si, a se identifica suprafața de teren situata sub construcția casa de locuit si cea aferenta acesteia, pentru care se impune ca instanța de judecată să constate un drept de superficie.
Se mai arată că în configurația in care a fost identificata suprafața de 250 mp teren, respectând planul de amplasament anexa la Decizia 36/1989, parte din construcția casa de locuit se afla pe terenul proprietatea reclamantei parate. In aceasta situație, calea de acces identificata in anexa 3 a raportului de expertiza intre punctele de contur 12,13,14, 25, 24,12 se afla într-o mică parte pe terenul proprietatea reclamantei-parate si, în mare parte pe terenul proprietatea paratei reclamante si a intervenientului.
În concluzie, susține că dacă s-ar respecta amplasamentul de 250 mp teren (așa cum a fost identificata în anexa nr. 2 ) nu s-ar mai impune crearea unei căi de acces către casa de locuit, iar în ceea ce privește capătul de cerere ce privește crearea dreptului de servitute, se impune ca acest drept sa fie stabilit doar pentru suprafața de teren ce se află sub construcția casă de locuit.
In completarea probatoriului a solicitat: efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză; admiterea probei testimoniale cu depozitiile a doi martori, Hargau V. si B. R., precum si proba cu cercetare locală.
In drept, a invocat disp. art. 132 alin.2, pct.2 din vechiul Cod civil, art. 480, 486, 494 vechiul Cod civil.
Întrucât capetele de cerere reconvențională respectiv: revendicare si ridicare construcții sunt capete de cerere distincte si nu au fost solicitate în termenul prevăzut de lege, si cum pârâta nu a consimțit să se judece împreună, în speță sunt incidente disp. art. 135 din vechiul cod de procedură civilă astfel că această cerere se va judeca distinct.
Se impune astfel înaintarea cererii la compartimentul arhivă pentru înregistrarea si formarea unui nou dosar ce urmează a parcurge procedura instituită de Legea 134/2010.
Examinând în principal excepțiile invocate în cauză, instanța reține:
Art. 137 din vechiul Cod pr. civilă, aplicabil în speță reglementează procedura de soluționare a excepțiilor procesuale, stabilind că acestea se solutionează mai înainte de cercetarea fondului.
Privitor la exceptia lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte C. M., exceptie invocată de pârâtă și care a fost unită cu fondul, avându-se în vedere că ulterior invocării ei, reclamanta a renunțat la judecarea cererii principale, la termenul de astăzi partea care a invocat-o, respectiv L. F., prin apărător, a declarat că nu mai insistă în soluționarea acesteia, astfel că instanta nu o va mai analiza.
In ceea ce priveste excepția inadmisibilității acțiunii formulată de C. M. cu privire la capătul de cerere vizând crearea unui drept de superficie pentru suprafata de teren pe care este amplasată casa – 250 mp, instanța o constată întemeiată.
Astfel, prin cererea reconvențională (f.47 dosar) L. F. a solicitat stabilirea unui drept de superficie pentru întreaga suprafață de teren pe care sunt amplasate casa și anexele gospodărești – proprietatea comună a sa si a soțului său, intervenientul accesoriu, L. N., construcții care, potrivit autorizației de construire au fost edificate în totalitate înainte de anul 1990.
Expertul O. F., desemnat în prezenta cauză, a identificat aceste construcții (a se vedea planul de situație – fila 277 dosar) constând în casă-C1, garaj - C2, șopron - C 3, bucătărie - C 4, magazie – C5, magazie C-6, coteț – C7, F1-fundație, F- fântână, C8- bazin decantare, C9 – coșer, C 10- WC, C 11 – magazie pentru lemne si C 12 – fosă septică.
Potrivit planului de situație de la fila 278 (anexa 2) construcțiile edificate de soții L. F. si L. N. ocupă o suprafață de 856 mp puncte de contur 9,10,11,12,13,14,25,24,23,22,18,19,29,30,31,32,9.
In același plan de situație – anexa 2 fila 278 dosar expertul a identificat suprafata de 250 mp atribuită intervenientului prin Decizia nr. 36/1989, puncte de contur 50,51,52,53,54,50.
Expertul a identificat în același plan de situație – anexa 2 suprafata de 250 mp. rămasă în proprietatea soților L. după punerea în aplicare a sentinței civile nr. 1887/2008 a Judecătoriei Fălticeni – puncte de contur 22,23,24,25,18,22.
Prin Decizia civilă nr. 1388 din 28 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Sectia civilă s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea soților L. N. si L. F. pentru suprafața de 250 mp. situat în intravilanul satului Oniceni, . folosință prin Decizia nr. 36 din data de 31 iulie 1989 a fostului Consiliu Popular al comunei Drăgușeni - Oniceni, jud. Suceava, iar prin sentința civilă nr. 1118/6 iunie 2014 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă la data de 07.11.2014 (conform Deciziei civile nr. 1576/2014 a Tribunalului Suceava) s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 606 din 18.05.1994 emis pe numele defunctului F. T. N. – autorul pârâtei C. M., în sensul excluderii suprafetei de 250 mp. teren intravilan Oniceni, parte din terenul de 5.300 mp. „Acasă” pozitia B1 învecinată la Nord cu T. V., Est – drum, Sud – F. B., Vest – T. N., identică cu corpul de proprietate nr. 959 (. numele C. M.).
Potrivit planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate – fila 12 dosar, corpul de proprietate 959 cu . de 250 mp. – sunt identificate construcțiile C1 – locuință 136 mp, descrisă în autorizația de construire nr. 9/162 din 02.08.1989, eliberată de Consiliul Popular al comunei Drăgușeni-Oniceni si fundație 1 – 33 mp. descrisă în autorizația de construire din 03.11.2003 eliberată de Primăria comunei Forăști pentru L. N..
Rezultă, așadar, că în raport de identificarea cadastrală (Carte funciară modificată nr. 458) potrivit cu care bunul imobil nr. 959 vizează suprafata de 250 mp. pe care sunt amplasate construcțiile C1(136 mp) descrisă în Autorizația de construire nr. 9/162 din 2 aprilie 1989 emisă pe numele interveninetului L. N. si din dispozitivul sentinței civile nr. 1188/6 mai 2014 potrivit cu care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 606/18.05.1994 emis pe numele moștenitorilor defunctului F. T. N. în sensul excluderii suprafeței de 250 mp. - suprafață identică cu corpul de proprietate 959, instanța consideră că amplasamentul suprafeței de 250 mp. ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate al reclamantei si intervenientului este cel indicat în schițele de la fila 278 dosar – raportul de expertiză întocmit de expert O. F. – punctele de contur 22,23,24,25,18,22, suprafață rămasă în proprietatea soților L. F. si L. N. după punerea în aplicare a sentinței civile nr. 1887/2008 a Judecătoriei Fălticeni.
Se reține, pe de o parte, că acest amplasament rezultă și din planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate atașat la fila 12 dosar, plan întocmit cu prilejul intabulării corpului de proprietate F. G. si C. M., iar pe altă parte, planul de situație ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 36/1989 (f.93 dosar) nu cuprinde elemente clare de identificare a amplasamentului, fiind specificată doar lungimea laturilor lotului pentru casă, respectiv 12 m. si respectiv 21m.
Mai mult, din considerentele sentinței civile nr. 1887/18.09.2008 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin Decizia nr. 170/2009 a Tribunalului Suceava s-a reținut cu putere de lucru judecat că intervenientul L. N. nu a respectat amplasamentul celor 250 mp. stabilit prin planul de situație anexă la decizia de atribuire, parte din casă, parte din fundația de beton si anexele gospodărești fiind amplasate în afara perimetrului celor 250 mp.
In altă ordine de idei se poate observa că dreptul de proprietate pentru suprafata de 250 mp. a fost constituită în favoarea soților L. N. si F. ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1887/18.09.2008, în considerarea faptului că această suprafață de teren este aferentă locuinței pentru care este emisă autorizația de construcție încă din anul 1989, deci pentru terenul pe care se află amplasată întreaga construcție și nu doar pentru parte din aceasta.
Pentru aceste considerente instanța va înlătura apărările reclamantei si ale intervenientului accesoriu privitoare la crearea unui drept de superficie pentru parte din terenul de sub casă, așa cum a fost identificat de expert O. F. în schița de la anexa 2 – contur albastru punctele 50,51,52,53,54,50.
Pe considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va constata întemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta C. M. după repunerea dosarului pe rol pentru continuarea judecății privitoare la crearea unui drept de superficie pentru suprafata de teren pe care este amplasată casa – 250 mp. în condițiile în care pentru această suprafată de teren s-a obținut dreptul de proprietate prin constituire – Decizia civilă nr. 1388/28 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ (fila 423-425 dosar).
In ceea ce privește cererea reclamantei ce vizează crearea unui drept de superficie pentru anexele situate pe suprafata de 856 mp. proprietatea pârâtei C. M., această cerere a rămas fără obiect în contextul în care, toate aceste anexe nu mai există, terenul revenind în proprietatea pârâtei după pronunțarea încheierii din 18.01.2011 în dosarul nr._, fiind de altfel recunoscut de către reclamantă si intervenient.
Mai mult, reclamanta a fost de acord cu admiterea acestei excepții.
Analizând capătul de cerere având ca obiect „servitute de trecere”, din același probatoriu administrat, instanța reține următoarele:
Dispozițiile art. 616 din vechiul Cod civil invocate în prezenta cauză prevăd: „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Din raportul de expertiză întocmit de expert O. F. rezultă că în funcție de amplasamentul suprafetei de 250 mp. atribuită prin Decizia nr. 36/1989 soților L. N. si F., așa cum a fost identificat și materializat în anexa 2, dacă se ține cont numai de identificarea propriu-zisă a terenului, fără a se ține cont de faptul că în acest mod, este afectată funcționalitatea construcției C1 – casa de locuit – se poate observa că suprafata de 250 mp. atribuită prin Decizia 36/1998, are deschidere la calea publică (anexa 2 – fila 278 dosar).
In fapt, în urma punerii în aplicare de către executorul judecătoresc D. A., conform procesului verbal încheiat la data de 23.03.2010 a sentinței civile nr. 1887 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată la data de 18.09.2008, suprafata de 250 mp. rămasă în posesia reclamantei L. F. si interveninetului L. N., așa cum a fost identificată în anexa 2, nu are acces la calea publică.
Această suprafață prezintă împrejmuiri pe aliniamentul punctelor 32,24,25,22,18, cu gard cu stâlpi din țeavă, elemente din beton, panouri din lemn, edificate de pârâta C. M. în baza autorizației de construire nr. 14 din 01.04.2010 emisă de Primăria ..
Actuala cale de acces, utilizată către suprafata de 250 mp. rămasă în proprietatea reclamantei L. F. si interveninetului L. N. este amplasată pe terenul proprietatea F. A., fără documente legale, așa cum este identificată si materializată în anexa nr. 2, punctele 18,25,14,15,16,17,18.
Pentru a se realiza accesul la suprafata de 250 mp, rămasă în proprietatea reclamantei L. F. si interveninetului L. N. este necesară o cale de acces, ca drept de servitute, pe care expertul o propune în raportul de expertiză – determinată analitic S+ 52 mp. delimitată în anexa nr. 3 puncte de contur 12,13,14,25,24,12.
Deși pârâta susține că terenul în suprafață de 250 mp. deținut de reclamantă si intervenient, teren pe care se află amplasată casa de locuit ar avea acces la calea publică, invocând în acest sens raportul de expertiză întocmit de expert P. O., din acest raport cu referire la anexa 4, rezultă că pentru a se realiza accesul la acest teren . contur 16-_-116-119-16 accesul va fi asigurat pe . mp.) teren deținut de L. N. de la F. D. A..
Art. 617 din vechiul Cod civil prevede că „trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum”.
In raport de situația de fapt reținută si de dispozițiile legale invocate, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect stabilire servitute trecere și va avea în vedere propunerea de servitute de trecere ( cale de acces) determinată de expert O. F. în raportul de expertiză anexa 3, punctele de contur 12,13,14,25,24, suprafata de 52 mp.
Cu privire la această propunere, părtile nu au avut obiecții.
Privitor la cererea de intervenție accesorie formulată de L. N., avându-se în vedere același probatoriu administrat în cauză din care rezultă că deține în proprietate împreună cu reclamanta L. F. casa de locuit amplasată pe suprafata de 250 mp – suprafață dobândită prin Decizia civilă nr. 1388/2013 a Tribunalului Suceava, instanta va admite în parte cererea de intervenție accesorie privitoare la crearea unui drept de servitute de trecere în varianta expusă de expert O. F. prin raportul de expertiză.
În baza art. 274 vechiul Cod pr. civilă, instanța va obliga pe pârâta C. M. să plătească reclamantei si intervenientului suma de 270 lei cheltuieli de judecată, în măsura pretențiilor admise și după compensare.
Reclamanta L. F. si intervenientul L. N. au efectuat cheltuieli în prezenta cauză conform chitanțelor depuse la dosar ( 8 lei taxa judiciară de timbru pentru stabilire drept superficie si respectiv 25 lei taxa judiciară de timbru pentru servitute de trecere, 2.350 lei onorariu expert O. F. si 1.500 lei onorariu expert T. V., 1.000 lei onorariu avocat.
În raport de pretențiile admise, instanța reține cheltuielile efectuate de reclamantă si intervenient în cuantum de 1.220 lei – onorariu expert O. F. (1/2 din decont) si 50 lei taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere servitute de trecere precum si 500 lei onorariu avocat (1/2 ) în total 1.770 lei.
Pârâta C. M. a efectuat cheltuieli în sumă de 300 lei taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii principale la care se adaugă: 1.500 lei, 2.380 lei, 500 lei, 1.000 lei, 1.600 lei, 400 lei onorarii avocat – total 7.410 lei.
Art. 274 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă prevede „judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
In speță, instanța constată că pârâta C. M. a efectuat cheltuieli cu onorarii avocați în cuantum de 7.380 lei, sumă considerată de către instanță exagerată în raport de acțiunea dedusă judecății.
Astfel, se reține că în prezenta cauză numita C. M. a intentat acțiunea împotriva numitei L. F. pentru revendicarea suprafetei de 856 mp si ridicare construcții edificate pe această suprafață de teren, dar a formulat și apărări la cererea reconvențională și cererea de intervenție a soțului L..
Ulterior, a declarat că renunță la judecarea cererii pentru care instanța a luat act de această renunțare, conform încheierii de ședință din data de 18 februarie 2011 – f. 303 dosar.
In raport de valoarea pricinii dedusă judecății, de complexitatea dosarului, de aportul adus de avocații aleși în soluționarea cauzei, instanța constată că aceste cheltuieli sunt exagerate, astfel că va dispune diminuarea acestora la suma de 3.000 lei.
In raport si de faptul că reclamanta a renunțat la cererea de chemare în judecată si de faptul că cererea formulată de L. F. privitoare la stabilirea unui drept de servitute a fost admisă, de asemenea si cererea de intervenție accesorie formulată de L. N. a fost admisă în parte, instanța va reține că pârâta C. M. este îndreptățită la 1/2 din aceste cheltuieli, respectiv 1.500 lei reprezentând onorariu avocat, astfel că deducându-se această sumă din suma de 1770 lei efectuată de reclamantă și intervenient, urmează ca pârâta să plătească, după compensare, reclamantei și intervenientului suma de 270 lei cheltuieli de judecată, conform încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 15 mai 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta L. F. cu privire la capătul de cerere vizând crearea unui drept de superficie pentru suprafața de teren pe care este amplasată casa – 250 mp și, în consecință, respinge capătul de cerere ca atare.
Respinge ca lipsită de obiect cererea vizând crearea unui drept de superficie pentru anexele situate pe suprafata de 856 mp teren proprietatea pârâtei C. M..
Admite capătul de cerere având ca obiect „servitute de trecere”, formulată de reclamanta L. F. și intervenientul L. N. – ambii cu domiciliul în satul Oniceni, ., în contradictoriu cu pârâta C. M. – cu domiciliul în .. I., .. 25, jud. Suceava.
Stabilește în favoarea reclamantei si a intervenientului un drept de servitute pe o suprafață de 52 mp delimitată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert O. F., puncte de contur 12,13,14,25,24,12.
Admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul L. N..
Obligă pe pârâta C. M. să plătească reclamantei L. F. si intervenientului L. N. suma de 270 lei cheltuieli de judecată corespunzător pretențiilor admise și după compensare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2015.
P., Grefier,
Red. AI
Tehnored. PM
Ex.5
Data: 15.05.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1317/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
