Uzucapiune. Sentința nr. 2390/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2390/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 2390/2015
Dosar nr._
- Uzucapiune -
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2390
Ședința publică din 23.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. Șepelea
Grefier: P. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi.
După deliberare,
INSTANȚA:
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25.03.2015 și înregistrată sub nr._ reclamantul C. C., a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii lungi ( de 30 de ani) cu privire la suprafața de 3284 mp, din care arabil 1380 mp și 1904 mp fanete, situata în intravilanul comunei Forasti, jud. Suceava la locul numit „La N."" între vecinii: drum comunal, B. A., T. S., Afrasinei G., identica cu . din planul de situație anexa, având o valoare impozitare de 989 lei pentru suprafața de 1380 mp si de 562 lei pentru suprafața de 1904 mp, în total 1.5511ei.
In fapt, reclamantul arată că a intrat în posesia acestui teren ( situat întru-un singur trup), ce l-a primit cu titlu de zestre de la mama sa. Arată că suprafața de 3284 mp se compune din suprafața de 1380 mp arabil și suprafața de 1904 mp fanete, situata în intravilanul comunei Forasti, jud. Suceava la locul numit „La N."" între vecinii: drum comunal, B. A., T. S., Afrasinei G., identica cu . din planul de situație și delimitare a terenului întocmit de ing. C. V..
Menționează reclamantul că terenul în litigiu a fost primit de la mama sa cu titlu de zestre, iar acesta la rândul ei, nu a avut nici un fel de acte de proprietate cu privire la acest teren, deținându-le în același mod de la autorii ei. Arată că o perioada de timp terenul a fost deținut de mama sa, după care a fost stăpânit exclusiv de el reclamantul, exercitând asupra acestui teren o posesie continuă, publică, utilă, sub nume de proprietar, în mod public, neechivoc, de mai bine de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor.
Mai arată că terenul nu a făcut obiectul niciunui litigiu, nefiind revendicat de nimeni. De asemeni nu aparține domeniului public sau privat al comunei, fiind achitate taxele si impozitele aferente acestora, conform adeverinței nr. 1006/09.03.2015 si certificatului fiscal nr. 1005/ 09.03.2015 si nici nu a fost lot în folosință si nici nu a fost predat la fostul CAP, conform aceleasi adeverințe, eliberata de către Primăria ..
Cum în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile constatării dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lunga durata unind posesia autorului său cu posesia exercitata de el, condiții prevăzute de art:. 1837,1845,1890 cod civil vechi, reclamantul solicită admiterea acțiunii asa cum a fost formulată.
Menționează ca terenurile ce lac obiectul acestui litigiu nu sunt înscrise în Cartea Funciara .
În drept, au fost invocate disp. art.1837 și urm., art.1845, artș.1890 din vechiul Cod pr.civilă, art.1049-art.1052 Noul Cod pr.civilă.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reprezentantului pârâtei și proba cu martori.
Reclamantul solicită judecarea cauzei și în lipsa sa.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru ca acesta să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere.
Pârâta Primăria comunei Forăști, jud. Suceava, prin adresa de la fila 40 dosar a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant, având în vedere că terenul în litigiu este stăpânit de acesta încă din anul 1990.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1837 Cod Civil anterior, incidente în cauză conf. art. 6 pct.4 din Legea 287/2009 privind noul Cod Civil: “ prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se elibera de o obligație sub condițiile determinate prin această lege”.
Art. 1846 Cod Civil, prevede: “ orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.
Potrivit art. 1847 Cod Civil, “ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Art. 1860 Cod Civil stabilește că orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția să unească posesiune sa cu posesiunea autorului său.
Potrivit dispozițiilor art. 1890 din Codul civil toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință iar art. 1837 din același act normativ prevede că prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, sub condițiile determinate prin această lege .Dispozițiile legale susmenționate reglementează uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile asupra unui imobil în timpul fixat de lege. Posesia, ca și condiție esențială a uzucapiunii, este definită ca fiind stăpânirea de fapt a unui bun în astfel de condiții încât, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar pentru a-și produce efectele prevăzute de lege este necesară nu numai existența elementelor sale constitutive, ci și întrunirea anumitor calități de natură să o caracterizeze ca fiind o posesie utilă.
În concepția Codului civil român anterior posesia presupune existența a două elemente: un element material și un element intențional. Elementul material al posesiei presupune stăpânirea materială a bunului, concretizată în diverse acte ale omului și, de regulă, prepune un contact direct cu bunul.Elementul intențional presupune voința posesorului de a stăpâni bunul pentru sine, de a se comporta ca adevărat proprietar sau titular al unui drept real cu privire la bunul pe care î-l are în posesie.Pe cale de consecință, a dovedi posesia înseamnă a face dovada existenței celor două elemente care o caracterizează.
Elementul intențional al posesiei este greu de dovedit datorită caracterului său psihologic, motiv pentru care prin lege, acesta se prezumă relativ ori de câte ori o persoană are deținerea materială a bunului. Regula este înscrisă în articolul 1854 Cod civil, potrivit căruia, posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este dovedit că a început a poseda pentru altul. Tot o prezumție relativă este instituită și de art. 1855 Cod civil, potrivit cu care, când posesorul a început a poseda pentru altul se presupune că a conservat aceeași calitate, dacă nu este probă contrarie. În conformitate cu dispozițiile art. 1847 din Codul civil ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar .Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1847 din Codul civil se pot desprinde viciile posesiei, a căror incidență ar împiedica intervenirea uzucapiunii, și anume: discontinuitatea, violența, clandestinitatea și echivocul. Posesia este echivocă ori de câte ori există îndoială asupra titlului sub care sunt săvârșite actele de folosință ale posesorului.
De asemenea proprietarul care a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, este considerat proprietar al acelui imobil în mod retroactiv, din momentul în care a început posesia asupra imobilului.
Reclamantul a susținut că a primit acest teren cu titlu de zestre de la mama sa, iar aceasta a deținut terenul în același mod de la autorii ei. A mai arătat că o perioadă de timp terenul a fost ținut de mama sa, după care terenul a fost stăpânit de către reclamant în mod exclusiv exercitând asupra terenului o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar de mai bine de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor.
Din probatoriul administrat, respectiv din declarațiile martorilor S. E. și M. G. rezultă că mama reclamantului C. V. a decedat la data de 08.02.2015, iar atât timp cât mama reclamantului a trăit, a lucrat acest teren împreună cu soțul acesteia - tatăl reclamantul, cu reclamantul și cu alte două surori ale reclamantului.
Or reclamantul solicită constatarea dreptului de uzucapiune în mod exclusiv în favoarea sa, fără a chema în judecată pentru opozabilitate pe ceilalți moștenitori ai mamei sale, tatăl reclamantului și cele două fiice, încercând pe această cale să eludeze parcurgerea procedurii dezbaterii succesiunii.
Cum din probatoriul administrat nu a rezultat că autoarea reclamantului, al cărei nume nici nu este indicat de reclamant, a posedat singură, continuu, netulburat, public și sub nume de proprietar suprafața de teren în cauză, iar după decesul acesteia, sau înainte, nu s-a făcut dovada că reclamantul a posedat singur terenul sub nume de proprietar, în detrimentul celorlalți moștenitori, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de a se constata că dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3284 mp teren, din care 1380 mp teren arabil și 1904 mp fânețe, situată în intravilanul ., la locul La N., între vecinii drum comunal, B. A., T. S. și A. G..
Cheltuielile judiciare pentru care reclamantul a beneficiat de scutiri, respectiv taxa judiciară de timbru, vor rămâne în sarcina statului conform art. 19 din OUG 51/2008.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului C. C., CNP_, domiciliat în satul Oniceni, ., în contradictoriu cu ., de a se constata că dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3284 mp teren, din care 1380 mp teren arabil și 1904 mp fânețe, situată în intravilanul ., la locul La N., între vecinii drum comunal, B. A., T. S. și A. G..
Cheltuielile judiciare pentru care reclamantul a beneficiat de scutiri, respectiv taxa judiciară de timbru de 618 lei, rămân în sarcina statului conform art. 19 din OUG 51/2008.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.
Președinte, Grefier,
Red.Ș.N./Tehnored.I.M./4 ex/17.12.2015
OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 4304
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2380/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Uzucapiune. Sentința nr. 2391/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
