Uzucapiune. Sentința nr. 2391/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2391/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 2391/2015
Dosar nr._
- Uzucapiune -
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2391
Ședința publică din 23.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. Șepelea
Grefier: P. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune formulată de reclamanții C. I. și C. M. în contradictoriu cu pârâta .>
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 28.04.2015 și înregistrată sub nr._ reclamanții C. I. și C. M., au solicitat în contradictoriu cu pârâta . prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin posesia de lunga durata - uzucapiune- asupra suprafafeței de 1800 m.p. teren, categorie de folosința arabil, situate în C. C. Luncii, . Suceava, între vecinii: drum sătesc; P. I.; L. G. ; V. D..
In fapt, reclamanții arată că suprafața de teren de 1800 m.p. arabil a fost terenul deținut de către autoarea lor C. M., iar la rândul lor au deținut aceasta suprafața de teren .
Precizează că dupa anul 1962, întrucât pe acest teren era o casuta de lemn terenul nu a fost predat la CAP - fiind aferent acestei construcții..
Arată că nu s-a putut reconstitui dreptul de proprietate pe calea legilor proprietății întrucât acest teren desi a fost deținut de către autorii lor înainte si dupa 1962 si de către ei dupa 1989, nu a fost declarat si nici predat la CAP.
Mai arată că suprafața de teren este îngradită si a fost deținută de către autoarea lor si de către ei-reclamanții de peste 30 de ani . Posesia asupra terenului a fost exercitata cu buna credința, pasnic, continuu, neîntrerupt ,public si sub nume de proprietar, util.
Menționează ca terenul nu a fost predat la CAP si nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, nefiindu-le reconstituit dreptul de proprietate si pentru aceasta suprafața de teren conform acestor legi.
Arată că în prezent, exercită posesia asupra acestui teren si arată ca nimeni nu i-a tulburat posesia pana acum, nu au existat si nu exista litigii sau alte pretenții din partea persoanelor fizice juridice sau a statului asupra imobilului descris mai sus.
Prin urmare, pe aceasta cale invocă uzucapiunea ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1800 m.p. arabil fac parte din același trup redata grafic în schița depusa în probatiune. Mai arată ca în timpul aplicării Legii 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale si a Legii nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar, nu a pierdut niciodată cele 2 componente ale posesiei corpus și animus ci a stăpânit terenul, exercitând asupra acestuia o posesie continua, neîntrerupta, pașnica publica sub nume de proprietar o posesie utila .
Arată reclamanții că s-au adresat Primăriei comunei Baia, iar prin adeverințele 212 și 213 din 12.01.2015 Primăria a arătat că terenul pentru care solicită uzucapiunea este trecut în Registrul Agricol.
Având în vedere cele arătate mai sus, solicită admiterea cererii în sensul de a constata ca a dobândit posesia de lunga durata asupra dreptului de proprietate pentru suprafața de 1800 m.p. arabil situate în . M., județul Suceava, între vecinii: drum sătesc; P. I.; L. G.; V. D.;
In drept, au fost invocate prevederile art.1846, art.1847, art. 1860 cod civil; prevederile art.49 din Legea 7/1996 mod. si completata cu legea 247/2005.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii: P. M. și D. F. și proba cu expertiză(dacă va fi necesară).
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru ca acesta să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere.
Pârâta .. Suceava a formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților C. M. și C. I., prin care arată că este de acord cu acțiunea formulată de aceștia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1837 cod civil anterior, incidente în cauză conf. art. 6 pct.4 din Legea 287/2009 privind noul Cod Civil: “ prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se elibera de o obligație sub condițiile determinate prin această lege”.
Art. 1846 Cod Civil, prevede: “ orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.
Potrivit art. 1847 Cod Civil, “ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Art. 1860 Cod Civil stabilește că orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția să unească posesiune sa cu posesiunea autorului său.
Potrivit dispozițiilor art. 1890 din Codul civil toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință iar art. 1837 din același act normativ prevede că prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, sub condițiile determinate prin această lege .Dispozițiile legale susmenționate reglementează uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile asupra unui imobil în timpul fixat de lege. Posesia, ca și condiție esențială a uzucapiunii, este definită ca fiind stăpânirea de fapt a unui bun în astfel de condiții încât, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar pentru a-și produce efectele prevăzute de lege este necesară nu numai existența elementelor sale constitutive, ci și întrunirea anumitor calități de natură să o caracterizeze ca fiind o posesie utilă.
În concepția Codului civil român anterior posesia presupune existența a două elemente: un element material și un element intențional. Elementul material al posesiei presupune stăpânirea materială a bunului, concretizată în diverse acte ale omului și, de regulă, prepune un contact direct cu bunul.Elementul intențional presupune voința posesorului de a stăpâni bunul pentru sine, de a se comporta ca adevărat proprietar sau titular al unui drept real cu privire la bunul pe care î-l are în posesie.Pe cale de consecință, a dovedi posesia înseamnă a face dovada existenței celor două elemente care o caracterizează.
Elementul intențional al posesiei este greu de dovedit datorită caracterului său psihologic, motiv pentru care prin lege, acesta se prezumă relativ ori de câte ori o persoană are deținerea materială a bunului. Regula este înscrisă în articolul 1854 Cod civil, potrivit căruia, posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este dovedit că a început a poseda pentru altul. Tot o prezumție relativă este instituită și de art. 1855 Cod civil, potrivit cu care, când posesorul a început a poseda pentru altul se presupune că a conservat aceeași calitate, dacă nu este probă contrarie. În conformitate cu dispozițiile art. 1847 din Codul civil ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar .Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1847 din Codul civil se pot desprinde viciile posesiei, a căror incidență ar împiedica intervenirea uzucapiunii, și anume: discontinuitatea, violența, clandestinitatea și echivocul. Posesia este echivocă ori de câte ori există îndoială asupra titlului sub care sunt săvârșite actele de folosință ale posesorului.
De asemenea proprietarul care a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, este considerat proprietar al acelui imobil în mod retroactiv, din momentul în care a început posesia asupra imobilului.
Reclamanții au susținut că în fapt, terenul a fost deținut de autoarea acestora C. M., iar apoi a fost deținut de aceștia, de peste 30 de ani, terenul nefiind dat la CAP.
Analizând îndeplinirea condițiilor uzucapiunii de lungă durată în persoana reclamanților, din probatoriul administrat, respectiv din declarațiile martorilor D. F. și P. M. și înscrisuri, a rezultat că terenul în cauză a fost deținut de mama reclamantului C. M. până la decesul acesteia din data de 17.10.1993. După decesul mamei reclamantului C. M., terenul a fost ținut în fapt de reclamanții C. M. și C. I., respectiv nora și fiul lui C. M..
Reclamanții solicită constatarea dreptului de uzucapiune în favoarea amândurora, prin joncțiunea posesiei acestora cu cea a autoarei C. M.. Or nu sunt îndeplinite condițiile pentru joncțiunea posesiei reclamantei C. M. cu posesia lui C. M., mama soțului său, deoarece cea din urmă nu poate fi autoarea reclamantei, între acestea nefiind nicio legătură de rudenie, reclamanta nefiind fiica acesteia. Pe de altă parte nu s-a făcut dovada existenței vreunui act juridic translativ de proprietate care fundamenteze unirea posesiilor celor două persoane.
Prin urmare în cazul reclamantei neoperând joncțiunea posesiilor, nu s-a făcut dovada existenței unei posesii continue, neîntrerupte, netulburate, publice și sub nume de proprietar, care să dureze de peste 30 de ani, în acest caz posesia debutând cel mai devreme în anul 1993.
În cazul reclamantului C. I. este incidentă instituția joncțiunii posesiilor, acesta putându-și uni posesia sa cu cea a mamei sale C. M., însă așa cum a rezultat din declarațiile martorilor și din cererea de chemare în judecată, după decesul autoarei sale din anul 1993, acesta nu a posedat singur și în mod exclusiv suprafața de 1800 mp teren arabil, ci împreună cu reclamanta C. M. soția sa.
Prin urmare nici în persoana acestuia nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se constata dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra întregii suprafețe de 1800 de mp, deoarece după anul 1993, acesta nu a posedat singur ci împreună cu reclamanta C. M. soția sa.
Nu în ultimul rând se reține că martora D. F. a declarat că autoarea reclamantului C. M. a avut mai mulți copii, însă terenul a revenit lui C. I., drept pentru care este necesar să se facă proba faptului că în ceea e privește suprafața de teren în cauză, posesia autoarei C. M., profită doar reclamantului C. I..
Pe cale de consecință instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților C. M. și C. I., formulată în contradictoriu cu .. Suceava, de a se constata că au dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței 1800 mp teren arabil, situată în intravilanul com. C. Luncii, .. Suceava, între vecinii: drum sătesc, P. I., L. G. și V. D..
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților C. M., CNP_, și C. I., CNP_, ambii domiciliați în .. C. Luncii, jud. Suceava, formulată în contradictoriu cu .. Suceava, de a se constata că au dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței 1800 mp teren arabil, situată în intravilanul com. C. Luncii, .. Suceava, între vecinii: drum sătesc, popa I., L. G. și V. D..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.
Președinte, Grefier,
Red.Ș.N./Tehnored.I.M./5 ex/17.12.2015
OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 4304
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2390/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Uzucapiune. Sentința nr. 2388/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
