Plângere contravenţională. Sentința nr. 1936/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1936/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 5791/229/2012
DOSAR NR. 5791/ 229/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDETUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1936
Ședința publică din data de 12 aprilie 2013
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE – R. C.
GREFIER – I. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul . C. TOP SRL Medgidia în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚINALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect „ plângere contravențională”
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează instanței că au fost desființate completele C9 stagiar și 9 urgențe, iar dosarele aflate pe rolul acestora au fost repartizate în sistem ciclic celorlalte complete ale instanței. Totodată se arată că prin serviciul registratură au fost depuse actele solicitate intimatei.
Instanța, în temeiul art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin.2 OG 2/2001.
Apreciind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T AN Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 08.06.2012 sub nr._, petentul . C. TOP S.R.L., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA- C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.05.2012, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare, a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate dat fiind că a fost sancționat în mod repetat pentru aceiași faptă, iar tariful de despăgubire este abuziv. De asemenea, a arătat că în proces s-a trecut o categorie greșită a autoturismului.
În drept petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OG 15/2002.
La dosarul cauzei a fost depus în dovedire, in copie, procesul verbal de contravenție contestat și dovada comunicării acestuia, chitanțe plată, alt proces verbal, extras de cont.
Cererea a fost scutită de timbraj.
Intimata a depus la dosar: certificat calificat, autorizație de control, dovada de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției, fotografie din care rezultă numărul de înmatriculare al autovehiculului reținut în procesul verbal de contravenție.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 21.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei si obligat la plata unui tarif de despăgubire, constatându-se că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând acestuia a circulat la data de 20.04.2012, pe A2 km 144+100m fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea asupra acestui proces verbal a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, referitor la amenda aplicată.
În ceea ce privește indicarea în mod greșit în procesul verbal contestat a categoriei autoturismului despre care se pretinde că ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă, instanța reține că în conținutul actului contestat au fost precizate numărul de înmatriculare și proprietarul autoturismului în discuție, elemente care sunt suficiente pentru identificarea acestuia.Or, de vreme ce procesul verbal conține suficiente date în baza cărora autoturismul despre care se pretinde că ar fi circulat fără a deține rovinietă poate fi identificat în mod cert, instanța apreciază de prisos menționarea în conținutul acestuia și a altor date, lipsa acestora nefiind de natură să producă petentului o vătămare de natură să ducă la anularea actului în discuție.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.05.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.8 din OG nr.15/2002, în vigoare la data săvârșirii contravenției, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor este prevăzut în Anexa 2 la OG nr.15/2002.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Intimata a depus la dosar fotografia din care rezulta numărul de înmatriculare al autoturismului care a circulat la data înscrisa in procesul verbal de contravenție, făcând astfel dovada celor înscrise in procesul verbal de contravenție.
Intimata a făcut dovada ca mașina înscrisa pe numele petentului a circulat prin locul, la data si ora înscrisa in procesul verbal de contravenție.
Petentul nu a făcut dovada deținerii unei roviniete valabile, prin urmare, in mod corect intimata a întocmit procesul verbal de contravenție.
În consecință, procesul verbal de contravenție a fost legal si temeinic întocmit.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat este aceeași cu cea reținută în sarcina sa și anterior, prin alte procese verbale, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere.
Prin urmare, la data când petentul, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționat prin procesele verbale contestate.
Instanța nu poate avea în vedere susținerile petentului potrivit cărora fapta reținută în sarcina sa privește toată perioada în care a utilizat drumurile publice, astfel că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, în același loc, la scurte intervale de timp, reprezintă o prelungire în timp a faptei unice având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când petentul a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altor două contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșite la intervale de timp diferite .
Prin urmare, instanța apreciază că petentul a fost în mod corect sancționat separat pentru săvârșirea a trei contravenții continue care de altfel au fost reținute în sarcina acesteia, nefiind nesocotit principiul unicității sancțiunii.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
În cauză petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de cuantum de 250 lei prin procesul verbal contestat.
Potrivit disp. art 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
De asemenea, instanța urmează să țină cont la individualizarea sancțiunii de faptul că petentul a fost sancționat cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii, precum și de faptul că a mai achitat alte sancțiuni contravenționale stabilite în sarcina sa.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat, însă procesul contestat a fost emis la data de 21.05.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 20.04.2012. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În acest sens, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru ca petentul să înțeleagă să se conformeze prevederilor legale astfel încât aceasta să nu mai săvârșească asemenea fapte pe viitor și să circule pe drumurile naționale cu rovinietă valabil achiziționată, având în vedere gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.05.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.05.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Ca urmare a înlocuirii amenzii cu avertisment și a anulării în parte a procesului verbal contestat în cauza dedusă judecății, reținând că petentul a achitat cu titlu de sancțiune contravențională, în temeiul acestuia, prin chitanțe plată (filele 8-9), instanța urmează a dispune și restituirea către petent a acestei sume, lipsind orice temei care să justifice efectuarea unei astfel de plăți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S.C. A P. A C. TOP S.R.L. MEDGIDIA, cu sediul în ., ., județul C., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, ..301A, sectorul 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012.
Dispune restituirea sumei achitată cu titlu de sancțiune contravențională aplicată prin procesul verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. / tehnored. R.C. / I.S.
4 ex. / 16.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1380/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 443/2013.... → |
|---|
