Plângere contravenţională. Sentința nr. 2652/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2652/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 4067/229/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI - JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2652
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte - A. C. D.
Grefier - I. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin.2 O.G. 2/2001.
Se ia act că au fost depuse la dosar de către intimată actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /14 05 2012 petentul M. Educației și Cercetării București cu sediul în mun. București, ., nr. 30, sector 1 a chemat în judecată pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică București cu sediul în Municipiul București, Bulevardul I. M., nr. 401 A, Sector 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 10.04.2012, de C. București.
În motivarea plângerii petentul arată că a mai primit și alte 6 procese verbale de contravenție similare. Considera contravențiile ca fiind același, fiind vorba de o fapta continua, prin raportare la prevederile art. 17 alin 1 din Codul penal si art.6 CEDO.
Arată că suma plătita cu titlu de despăgubire reprezintă valoarea unei roviniete pe 12 luni, pe care menționează că achitat-o.
Consideră că s-ar putea trage concluzia că tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că o dată achitata rovinieta, utilizatorul drumului va fi absolvit de plata de doua ori a aceleași taxe. Dacă un vehicul tranzitează drumurile naționale de mai multe ori fără a deține rovinieta valabilă, poate fi amendat de câteva zeci de ori și va trebui să achite tot atâtea tarife de despăgubire cate presupuse contravenții a săvârșit. Ori in acest sens ar lua naștere o situație extrem de dificila fata de contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
Tot prin plângere petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție pe motiv că nu au fost inserate datele reprezentantului petentului.
În drept își întemeiază plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002 și pe dreptul jurisprudențial CEDO.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._, întocmit la data de 10.04.2012, de C. București, petentul M. Educației și Cercetării București, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat la data de 11 11 2011, orele 12:48, pe A2 km 144+100 m Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
La data de 12.06.2012 intimata a înaintat proba foto, obținută prin sistemul SIEGMCR.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește lipsa datelor de identificare ale persoanei ce o reprezintă pe petent, instanța apreciază că neregularitatea invocată de petent nu este de natură să atragă anularea procesului verbal în discuție, având în vedere că lipsa unuia din elementele de identificare ale contravenientului, prevăzute de art. 16 alin 6 din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal, numai dacă prin aceasta s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia Or, procesul verbal contestat conține suficiente elemente în baza cărora petenta poate fi identificată indicându-se în conținutul acestuia denumirea, sediul social al acesteia și codul fiscal ce îi aparțin .
Mai mult decât atât, instanța constată că petentului i s-a comunicat procesul verbal în cauză și că acesta l-a contestat în termenul prevăzut de lege. Pe cale de consecință, instanța reține că neindicarea în procesul verbal a mențiunilor privind datele de identificare ale persoanei care îl reprezintă pe petent, în condițiile în care sediul social, denumirea au fost precizate, nu este de natură să producă o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal contestat, o astfel de vătămare nefiind dovedită de altfel nici de petent.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, în acest sens fiind procesată automat o planșă foto de camera foto amplasată pe sectorul de drum A2 km 144+100 m Fetești pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Instanța reține ca nefondate susținerile petentului potrivit cărora planșa foto obținută prin sistemul SIEGMCR nu ar avea valoare probatorie având în vedere că acesta cuprinde data, ora și locul constatării contravenției deduse judecății precum și imaginea clară din care poate fi identificat numărul de înmatriculare al autoturismului care a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă, elemente suficiente pentru a se verifica existența contravenției în discuție. Mai mult decât atât, instanța reține că fotografia în discuție reprezintă o probă directă care tinde la dovedirea unei situații de fapt de care depinde soluționarea cauzei, astfel că o va avea în vedere la examinarea temeiniciei procesului verbal contestat.
Analizând planșa foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului verbal contestat, în lipsa oricărui suport probator care să ateste plata rovinietei, instanța constată că autoturismul a cărui imagine a fost surprinsă data de 11 11 2011, pe A2 km 144+100 m, pe raza localității Fetești, Județul Ialomița, circulând fără a deține rovinietă valabilă are numărul de înmatriculare_ același autoturism fiind menționat și în procesul verbal contestat.
Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că în cauză petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia, instanța constată că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.
Susținerile petentului referitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat este aceeași cu cea reținută în sarcina sa printr-un alt procesul verbal de contravenție, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționat în mod repetat pentru săvârșirea aceleiași contravenții, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp. Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art. 8 din OG nr. 15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a conducătorului autoturismului în cauză, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere de la data săvârșirii primei contravenții până la data de 11 11 2011, interval de timp în care au fost constate contravențiile reținute în sarcina petentului.
Prin urmare, la data când conducătorul autoturismului în discuție, prin manifestarea sa de voință, a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina petentului s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu o alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel petentul a fost sancționat.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că petentul a fost în mod legal sancționat separat pentru săvârșirea mai multor contravenții continue care de altfel au fost reținute în sarcina acestuia.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă instanța va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul a fost sancționat cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori în cauză acest termen a fost respectat la limită, procesul – verbal contestat fiind emis la data de 22.02.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 09 09 2011.
Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
În aceste condiții, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei cu sancțiunea avertisment, atrăgând atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Potrivit art. II din Legea nr.144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Având în vedere aceste dispoziții, instanța va dispune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal ., nr._, întocmit la data de 10.04.2012, de C. București.
Văzând si prevederile art. 34 alin. 2 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. Educației și Cercetării București cu sediul în mun. București, ., nr. 30, sector 1 împotriva intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică București cu sediul în București, ..401 A, sector 6.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, întocmit la data de 10.04.2012, de C. București, cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează pe petent de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro (122,61 lei), stabilit prin procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 10.04.2012, de C. București.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 05 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier I. M,
aflat în C.O.
semnează grefierul șef
Red./Tehnored. C.D.A./M.I.
Ex. 4/data: 30 08 2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1177/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 634/2013.... → |
|---|
