Plângere contravenţională. Sentința nr. 4643/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4643/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 43575/300/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI- JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4643
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE – I. G. C.
GREFIER – D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul P. B., domiciliat în București, ., sector 4, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – BIROUL A2, cu sediul în București, sector 5, ..4-6, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns dna av. F. G. reprezentând petentul, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul petentului, având cuvântul, arată că are martorul prezent în vederea audierii.
În conformitate cu disp. art.186, 193-196 C.p.c., se procedează la audierea martorului propus de petent prin apărător, P. A. T., declarațiile date fiind consemnate și atașate la dosar.
Apărătorul petentului arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară procedura probatorie închisă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal ca nelegal întocmit, fără cheltuieli de judecată.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Pe scurt, arată că la lit.b fila 5, în plângerea formulată, a indicat ca motiv al contestării procesului verbal, faptul că agentul constatator, la întocmirea procesului verbal a folosit un alt formular decât cele pe care le prevede legea., iar în situația în care se folosește aparatură tehnică, modelul formularului este altul. Solicită ca instanța să aibă în vedere acest lucru.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, la dosar, este depus un înscris din care rezultă că agentul constatator C. M., cel care a întocmit procesul verbal și care l-a semnat, nu este atestat să folosească aparatul radar. Consideră că cel care manipulează aparatul radar trebuie să aibă acest atestat de folosință a aparatului radar. Mai arată că s-a mai depus la dosar un tabel în care se arată că în acea zi agentul Șucată F. nu a aplicat nicio sancțiune însă el este cel care avea dreptul să aplice sancțiuni. Consideră că există grave inadvertențe în planșele foto.
Solicită să se mai aibă în vedere și cazierul petentului care se află la dosar, de faptul că are permis de conducere de 29 de ani, perioadă în care nu i s-a reținut niciodată permisul de conducere, iar intimatul face afirmația că gravitatea este foarte mare. Apreciază că intimatul nu a făcut dovada contrară. Agentul de poliție nu avea dreptul să folosească aparatul radar și în momentul opririi petentului în trafic acesta era singur.
Instanța declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviste, sub nr._, petentul P. B., domiciliat în București, ., sector 4,a chemat în judecată pe intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în Municipiul Bucuresti, ..4-6, Sector 5, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 27.10.2012 și exonerarea de sancțiunile contravenționale aplicate.
A apreciat în plângere că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate deoarece nu există posibilitatea de a se verifica dacă aparatul radar a efectuat autotestarea și a trecut în regim de măsurare.
De asemenea se invocă ca și cauze de nulitate faptul că agentul constatator care a operat radarul nu este și cel care a întocmit procesul verbal contestat, nu este indicat autovehiculul pe care era montat cinemometrul, a fost utilizat alt tipizat pentru întocmirea procesului verbal.
În drept invocă prevederile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001 și solicită proba cu înscrisuri.
La data de 02.04.2013 intimata depune întâmpinare și pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată deoarece la aplicarea contravenției s-a avut în vedere că în data de 27.10.2012 petentul a fost surprins cu cinemometrul laser Trucam ., pe Autostrada A2 Km. 157, circulând cu viteza de 194 Km/h cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea precizează că procesul verbal a fost corect întocmit în ceea ce privește individualizarea faptelor și încadrarea acestora.
Se solicită în final respingerea plângerii iar în drept, intimata a invocat disp.art. 115 și urm C.proc.civ, OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001 și H.G. nr. 1391/04.10.2006.
În probațiune, intimata a depus, raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică, atestatul agentului constatator și înregistrare video pe suport optic..
Prin sentinta civila nr._ din data de 20.12.2012, Judecatoria Sectorului 2, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Fetesti.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Fetesti sub nr._ din data de 22.02.2013.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimoniala cu declarația martorului P. A. T..
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal CP nr._ din data de 04.06.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și cu reținerea permisului de conducere pe perioadă determinată, constatându-se că în data de 27.10.2012 petentul a fost surprins cu cinemometrul laser Trucam ., pe Autostrada A2 Km. 157, circulând cu viteza de 194 Km/h cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ .
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că procesul verbal a fost înmânat petentului la data de încheierii, plângerea fiind formulată în termen legal de 15 zile de la data comunicării.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia, a semnăturii agentului constatator .
Cu privire la temeinicia procesul verbal, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e, din OUG nr. 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În speță intimatul a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției respectiv raportul agentului constatator C. M.,, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul operatorului radar Șucată F..
Analizând înscrisurile depuse la dosar de către intimat, instanța constată că acestea îndeplinesc condițiile legale mai sus menționate și confirmă situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Din imaginile video depuse și procesul verbal contestat rezultă că viteza autoturismului petentului a fost înregistrată cu cinemometrul laser Trucam ..
Viteza înregistrată care se poate observa prin vizionarea probei video este cea de 194 Km/h și aparține autoturismului VW cu nr. de înmatriculare_ .
Prin urmare, toate elementele care se regăsesc inscripționate in imagini sunt în fapt informații descărcate de pe blocul înregistrator al aparatului radar utilizat la înregistrarea vitezei.
La descrierea faptei a fost indicat expres ., coroborându-se cu cele din buletinul de verificare metrologică, valabil la data inregistrării ( buletin nr._ emis in 08.06.2012, cu valabilitate un an) acestea fiind elemente suficiente pentru identificarea cinemometrului utilizat la acea dată.
Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanța constată că acesta este omologat și verificat din punct de vedere metrologic, așa cum rezultă din buletinul emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală. Mai mult, se reține că aparatul este omologat în a măsura viteza în regim staționar.
Sub acest aspect se constată că intimatul a făcut dovada unor măsurări legale tocmai prin depunerea unui buletin de verificare metrologică valabil.
Potrivit dispozițiilor 3.3.2. NML 021–05, din moment ce cinemometrul este verificat metrologic, acesta respectă și cerințele privind logica procesului de măsurare al vitezei. Prin urmare, viteza reținută pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparține acestuia, întrucât cinemometrul, ca și mijloc legal de măsurare, nu ar putea atribui unui autovehicul o viteză, în condițiile în care nu ar avea nici o legătură cu aceasta.
Astfel, dată fiind valabilitatea buletinului de verificare metrologică, precum și emiterea lui de către autoritatea națională competentă în materie, instanța constată că s-a făcut dovada dincolo de orice dubiu că viteza măsurată de acesta este cea reală.
Instanța retine că viteza reținută este exactă, fără marjă de eroare întrucât cerințele referitoare la eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care efectuează măsurări în regim de deplasare, despre care se vorbește la pct. 3.1.1.b din NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obținerea aprobării de model și la verificarea metrologică a unui aparat, nu la utilizarea lui.
Deci, ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi utilizat și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie Legală. Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul este certificat
Asupra măsurărilor efectuate cu cinemometrul nu se poate interveni, nu se scade și nu se adaugă nicio eroare, ci valoare indicată se ia ca atare.
Instanța mai retine că aparatul Truecam efectuează autotestul la pornire, în mod obligatoriu, după care trece în regim de măsurare și deci nu este necesar ca înregistrarea să conțină referiri la autotest. Prin urmare, se va concluziona că, din moment ce aparatul radar a desfășurat funcția de măsurare a vitezei, în mod logic a efectuat-o la un moment anterior și pe cea de autotestare, în caz contrar, cinemometrul nu ar fi putut trece în regim de măsurare.
În concluzie, dat fiind că aparatul este verificat metrologic, dar și omologat, cum rezultă din același document, instanța urmează a reține că viteza indicată și înregistrată de acesta a fost aceeași cu viteza de deplasare a autovehiculului, respectiv 194 km/h, indepărtând ca nesustenabile apărările petentului că nu ar fi putut circula cu viteza reținută, respectiv că s-a înregistrat o viteză eronată, fără a avea in vedere erorile minimale si maximale instituite.
Se va reține de asemenea faptul că intimatul a făcut dovada efectuării măsurărilor de către operator Șucată F., calificat prin atestat, conform atestatului acestuia depus la fila 16 din dosar declinat.
Susținerile petentului conform cărora procesul verbal nu a fost întocmit de către operatorul radar și pe cale de consecință procesul verbal este nul pe motiv că lipsesc datele agentului constatator sunt neîntemeiate.
Astfel cum se arată și în întâmpinarea formulată de către intimat fapta a fost constatată de un aparat radar manipulat de un operator calificat – Șucată F. – care a transmis datele polițistului rutier C. M. care a întocmit procesul verbal.
Nici un text de lege nu instituie obligativitatea ca operatorul radar să întocmească procesul verbal. Polițistul întocmește procesul verbal prin prisma datelor ce-i sunt furnizate de operatorul radar ( imagini și date descărcate din memoria aparatului radar) și astfel constată comiterea contravenției.
În ce privește contestarea de către petent a modelului formularului pe care a fost încheiat procesul verbal de constatare a contravenției, și anume anexa 1A în loc de anexa 1 D, instanța reține următoarele:
Diferența între cele două modele constă în mențiunea obligatorie făcută pe procesul verbal întocmit conform anexei 1 D cu privire la modalitatea de înregistrare a contravenției precum și mențiunea că înregistrarea se păstrează la sediul unității 6 luni de la săvârșirea faptei. Ori, așa cum se poate observa din datele cuprinse în procesul verbal, agentul constatator a trecut mențiunea obligatorie a faptului că măsurarea vitezei s-a efectuat, în mișcare, cu cinemometrul laser Trucam ., iar înregistrările s-au materializat prin prezentarea de imagini video de către intimat.
Prin urmare, instanța urmează să rețină că petenta nu a suferit nicio o vătămare ca urmare a faptului că agentul a completat procesul verbal pe anexa 1A în loc de anexa 1 D.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.
Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Astfel, instanța reține că petentului i s-au asigurat toate posibilitățile privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, petentul beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil.
În plus intimata a depus dovezi în susținerea procesului verbal ce au fost analizate mai sus.
În consecință, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăția acestuia, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
În cauză petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de cuantum de 630 lei și cu reținerea permisului de conducere.
Astfel, se constatată, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002, petentului i s-a aplicat amenda contravențională, prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amendă – art. 98 al. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002), pentru fapta de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. De asemenea, în baza 102 alin. 3 O.U.G. nr. 195/2002 i s-a reținut permisul de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Instanța apreciază că depășirea limitei legale de viteză de peste 50km/h reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În consecință, luând în considerare și dispozițiile art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, ale art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată ca măsură complementară, nu sunt doar legale, dar și temeinic dispuse, apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
Mai mult, instanța consideră că menținerea sancțiunii sau nereducerea acesteia, raportat la pericolul social concret al faptei săvârșite, răspunde nevoilor societății românești, în care numărul accidentelor generate de viteză, grave și foarte grave, inclusiv cu pierderi de vieți omenești, este într-o îngrijorătoare creștere.
În concluzie, instanța apreciază că plângerea contravențională, formulată de către petentul P. B., domiciliat în București, ., sector 4,, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Raportat la dispozițiile prevăzute de articolul 274 alin. (1) Cod procedura civila, se retine ca în cauza de fata intimată nu a căzut în pretenții si prin urmare nu se poate discuta de o culpa procesuala care sa stea la baza restituirii către reclamanta a cheltuielilor de judecata. Acest aspect este evident dat fiind că procesul verbal este legal întocmit
Prin urmare, toate argumentele petentului aduse în sprijinul culpei procesuale a intimatei pentru a se retine incidenta articolului 274(1) Cod procedura civila sunt neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. B., domiciliat în București, ., sector 4,în contradictoriu cu intimatul Inspectoratului G. al Politiei Române, cu sediul în București, .. 6, sector 5.
Menține dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.10.2012.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. Jud. IGC
Tehnored. DM
5 ex./ 16.05.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1530/2013.... → |
|---|
