Plângere contravenţională. Sentința nr. 1447/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1447/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 14501/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1447
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. I. L., cu domiciliul în comuna Biliești, ., și pe intimat I. de S. pentru Controlul Rutier - ISCTR, cu sediul în sector 1, București, .. 38, având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru petent av. L. C., lipsind intimatul și martorul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Apărătorul petentului precizează raportat la lipsa pârâtului faptul că acesta lipsește întrucât este plecat din țară sens în care nu se poate prezenta iar referitor la lipsa martorului se arată că acesta nu este de găsit la domiciliu, renunțând astfel la administrarea probei cu acest martor.
Instanța comparând cererea de la fila 10 ce conține semnătura petentului și recunoașterea din fița de control de la fila 23 în baza articolului 179 alin. 1 din codul de procedură civilă se consideră lămurită asupra identității de semnătură dintre persoana care a semnat fișa de control și cea care a semnat cererea de la fila 10.
Instanțași în temeiul art. 129 alin.5 coroborat cu art.167 Cod proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei pe care le considere pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului arată că petentul a fost oprit de către agentul constatator și s-a reținut că ar fi transportat cu un număr de trei persoane în plus față de cel legal și totodată se invocă netemeinicia procesului – verbal de contravenție raportat la materialul probator administrat. De asemenea se invocă nelegalitatea procesului –verbal de contravenție întrucât nu s-au respectat prevederile art. 11, 12, 15 din HG 69/2012. Apărătorul petentului precizează că actul a fost încheiat a doua zi după încheierea procesului – verbal de contravenție. încălcându-se astfel dispozițiile art. 16 alin. 1 și 7 din OG 2/2001 precum și dispozițiile art. 19 care prevăd atestarea situației de fapt de către un martor în cazul în care petentul lipsește sau refuză să semneze, în procesul – verbal de contravenție neindicându-se numele vreunui martor deși în mașină se aflau optsprezece persoane. În ceea ce privește comunicarea procesului – verbal de contravenție se poate cataloga ca fiind un abuz întrucât acesta se putea înmâna petentului personal. Totodată se aduce în atenția instanței faptul că există un proiect de modificare a HG 69/2012 ce aduce schimbări în ceea ce privește limitele amenzii aplicabile de la 8000-_ lei la 4000-6000 lei
Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii precum și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Instanța considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2012 sub nr._ petentul D. I. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier anularea procesului-verbal . nr._ din data de 18.10.2012 întocmit de intimat, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea acțiunii petentul a arătat, în esență, că actul contestat este netemeinic, cele reținute nefiind conforme cu realitatea . În plus, acesta a menționat că procesul-verbal este nelegal întrucât este încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 11, 12, 15 din H.G. nr. 69/2012, iar acest motiv de nulitate confirmă și netemeinicia actului, întrucât art. 11 și 12 alin. 1 lit. c) impuneau agentului constatator să aplice măsura de imobilizare a vehiculului în trafic, iar art. 15 impune ca inspectorii să facă mențiune despre măsura luată pe o . documente, iar acestea puteau fi făcute doar în condițiile în care acuzațiile ar fi fost reale. Totodată, petentul a menționat că actul este nul pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât mențiune că actul a fost încheiat în Focșani, la o zi după data constatării contravenției este insuficientă, fiind de natură a masca abuzul săvârșit. În plus, petentul a învederat că potrivit alin. 7 agentul constatator era obligat să aducă la cunoștința contraveninetului dreptul de a face obiecțiuni și de a le consemna, nelegalitatea și netemeinicia actului rezultând din faptul că încheierea acestuia a avut loc a doua zi, în lipsa petentului și fără a i se da dreptul de a face obiecțiuni. Petentul a invocat nerespectarea dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 . În motivarea capătului subsidiar al cererii formulate, petentul a arătat că sancțiunea aplicată este mult prea mare în raport de contextul socio-economic și de circumstanțele personale ale petentului.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal . nr._ (filele 6-7), dovada de comunicare a procesului-verbal contestat (fila 8).
În temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare la data de 14.01.2013 solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În apărare, a arătat că petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 72 din O.G. 69/2012, întrucât la controlul efectuat în trafic în data de 17.10.2012, ora 13:54 în punctul DJ 204, localitatea Focșani, jud. V. asupra vehiculului cu nr. de înmatriculare_ deținut și utilizat de S.C. L. S. S.R.L. cu care se efectua un transport de persoane pe traseul Focșani – Suraia, condusă de către petentul D. I. L. s-a constatat că petentul efectua transport cu încălcarea obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare pe stele al vehiculului de 15 locuri.
Intimata a menționat că art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede că nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar alin. 3 stabiliește că în lipsa unui martor agentul va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Totodată, intimata a menționat că este lipsit de relevanță locul unde se încheie procesul-verbal, la sediul inspectoratului sau în trafic, pentru că legea distinge două momente distincte: cel al constatării faptei contravenționale și cel al întocmirii procesului-verbal, astfel cum rezultă din art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, H.G. nr. 69/2012 privind condițiile ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei proces-verbal . nr._ din data de 18.10.2012 (filele 20 – 21), proces-verbal de afișare (fila 22), fișa de control (fila 23).
În temeiul art. 242 alin.2 C.pr. civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din data de 06.02.2013 petentul a sdepus cerere precizatoare, indicând că procesul-verbal este nul și prin încălcarea art. 27 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor, iar în cauză la rubrica martor figurează ca semnatar petentul, fapt ce conntravine dispozițiilor legale, evidențiază un fals al intimatei și demonstrează încă o dată reaua-credință a acesteia.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru petent proba cu un martor, la care petentul a renunțat ulterior încuviințăriii, instanța revenind asupra probei.
Analizând lucrările dosarului, instanța reține, în fapt și în drept, următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 18.10.2012 s-a reținut că la data de 17.10.2012, ora 13:54 pe DJ 204, Loc. Focșani a fost oprit și verificat microbuzul cu număr de înmatriculare_, utilizat de S.C. L. S. S.RL., condus de către D. I. – L., ce efectua cursa regulată de transport persoane pe ruta Focșani – Suraia. S-a reținut că la momentul controlului s-a constatat că șoferul D. I. L. nu a respectat obligația de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare, respectiv peste 15 persoane pe scaune, transport 3 persoane ce călătoreau în picioare, faptă prevăzută de art. 4 pct. 72 din H.G. nr. 69/2012și s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei prevăzută de art.7 alin.1 și alin. 2 lit. b) din același act normativ.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal . nr._ din data de 18.10.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate al petentului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
În ceea ce privește critica petentului în sensul că potrivit art. 12 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 69/2012 mãsura de imobilizare a unui vehicul în trafic se aplicã de cãtre inspectori sau, dupã caz, de cãtre polițiștii rutieri în caz de transportare a mai multor persoane decât numãrul de locuri prevãzut în certificatul de clasificare pe stele sau categorii al autobuzului în cazul efectuãrii transportului rutier de persoane, iar în situația petentului D. I. L. această măsură nu a fost aplicată instanța reține că petentul prin calea plângerii contravenționale nu poate să își creeze o situație mai dificilă (non reformațio in peius) astfel că omisiunea aplicării unei sancțiuni nu poate fi apreciată ca fiind defavorabilă petentului.
În privința nerespectării dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind dreptul petentului de a face obiecțiuni, instanța reține că întrucât procesul-verbal a fost întocmit la o dată ulterioară constatării contravenției, posibilitate care rezultă din dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, în mod obiectiv agentul constatator nu avea cum să acorde petentului posibilitatea de a face obiecțiuni, însă dreptul la apărare al acestuia nu este negat, întrucât eventualele obiecții ce ar fi fost inserate în cuprinsul procesului-verbal în cazul în care acesta se întocmea concomitent cu momentul constatării faptei, pot fi formulate pe calea plângerii contravenționale.
Cu privire la critica petentului privind nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 instanța constată că procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator, fiind întocmit în lipsa petentului, împrejurare care trebuia, în principiu atestată de către un martor asistent, în cuprinsul procesului-verbal fiind inserată mențiunea că nu s-a putut identifica nici un martor decât alt agent constatator care, potrivit O.G. nr. 2/2001 nu poate semna în calitate de martor. Instanța apreciază că aceste mențiuni, coroborate cu faptul că procesul-verbal a fost încheiat la un moment ulterior constatării faptei, îndeplinesc exigențele impuse de art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod .
Cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal instanța reține că aceasta reprezintă o împrejurare ulterioară încheierii procesului-verbal, ce nu poate constitui motiv de nulitate a actului sancționator, ale cărui condiții de legalitate și temeinicie se verifică prin raportare la elementele conținute de acesta inserate la momentul încheierii lui.
Față de aceste împrejurări instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate. În cauză, conducerea autospecialei cu neresepctarea perioadei minime zilnice de odihnă reprezintă o faptă contravențională, și nu penală. Însă, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 8000 lei, care reprezintă o severitate deosebită raportat la salariul minim brut pe economie . Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice, atât pentru conducătorii auto care transportă care efectuează operațiuni de transport rutier, cât și ceilalți participanți la trafic. Totodată, fapta de nerespectare de cãtre conducãtorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numãrului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numãrului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta, de exemplu, în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a călătorilor sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”. Consecințele calificării faptei drept acuzație în materie penală sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal, și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată. Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Din analiza fișei de control (fila 23) instanța reține că inițial petentul a recunoscut fapta menționând în cuprinsul acesteia „La cursa de Focșani – Suraia de 13:30 transportam 3 persoane în picioare”.
Astfel, prin raportare la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat coroborat cu susținerile petentului, cu faptele constatate personal de către agentul constatator, precum și înscrisurile atașate la dosar, instanța apreciază că procesul-verbal a fost temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției de nerespectare de cãtre conducãtorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numãrului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numãrului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare faptă prevăzută de art. 4 pct. 72 din H.G. nr. 69/2012.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art. 7
alin. 1 lit. b) contravențiile prevãzute la art. 4 se sancționeazã cu amendã de la 8.000 lei la 12.000 lei,
iar sancțiunea contravențională se aplicã conducãtorului auto pentru faptele prevãzute la art. 4 pct. 72-76.
Prin urmare instanța constată că în raport de criteriile impuse de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentei contravenient i-a fost aplicată o sancțiune egală cu minimul special prevăzut de legiuitor, direct proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Instanța reține că nerespectarea obligației de a transporta persoane în limita numãrului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare, s-a făcut fără un motiv justificat, care să poată constitui o circumstanță de atenuare a pericolului social concret al faptei. În plus, fapta prezintă un pericol social sporit întrucât oricare dintre persoanele care sunt transportate în picioare sunt expuse unui pericol de accidentare, mult sporit față de ocupanții scaunelor din mijlocul de transport, iar depășirea numărului de locuri reprezintă o lipsă de preocupare a conducătorului auto față de sănătatea și integritatea corporală a persoanelor transportate.
Față de aceste aspecte, instanța reține că atingerea scopului preventiv și sancționator urmărit de legiuitor poate fi atins, în raport de fapta constravențională săvârșită, doar prin aplicarea sancțiunii amenzii, individualizată în mod proporțional cu gravitatea faptei de către agentul constatator, fapt pentru care nu se impune înlocuirea cu avertisment.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petentul D. L.., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. I. L. cu domiciliul în comuna Biliești, . împotriva procesului – verbal . nr._ din data de 18.10.2012 în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier cu sediul în sector 1, București, .. 38.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.03.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex/.04.2013
..2013
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5246/2013. Judecătoria FOCŞANI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3258/2013. Judecătoria... → |
|---|
