Plângere contravenţională. Sentința nr. 2213/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2213/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 03-05-2013 în dosarul nr. 2380/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani-Județul V.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr. 2213
Ședința publică din data de 03. Mai.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. -Judecător
GREFIER – Anișoara G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta . SRL, - cu sediul în B., B.dul.Unirii, ., . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, cu sediul in București, B.dul.D. G., nr.38, sect.1, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe lista de ședință a răspuns av. L. A., cu delegație în dosar pentru petentă, lispă fiind intimata și reprezentenții acesteia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită iar prin întâmpinare intimata IPJ V., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul petentei, arată că s-a strecurat o greșeală la înregistrarea plângerii, la numele societății, în sensul că numele real al societății este . SRL, și nu ., cum a fost menționat.
Instanța dispune rectificarea citativului în sensul că denumirea societății este . SRL, și nu . SRL, așa cum a fost trecut în plângere la înregistrare.
Conform verificărilor Sistemului Ecris cu privire la existența altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect potrivit art. 103 alin. 1/1 R.O.I. și dispozițiilor din Nota internă nr. 7/20.01.2012 a Judecătoriei Focșani, instanța constată că nu mai sunt înregistrate alte cauze având același obiect și părți.
Fiind primul termen de judecată instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în acord cu prevederile art.32 al.1 din OG 2/2001 și art.1, pct.1 din C.pr.civilă.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul pe probe.
Reprezentantul petentei arată că, conducătorul auto B. Cosntantin este administratorul societății din anul 2012 și depune la dosar contractul individual de muncă Revisal și raport salariat.
În baza art.167 alin.1C.p.c., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că este pertinentă, concludentă si utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentei având cuvântul pe fondul cauzei, solicită să fie admisă plângerea așa cum a fost formulată. Arată că plângerea este pe deplin întemeiată. Precizează că în urma unui control din 14.01.2013, organizat de un echipaj al inspectorilor ISCTR, acel șofer a fost oprit în trafic și nu a făcut dovada că este salariatul unității, întrucât nu avea asupra sa legitimația de serviciu valabilă. Conform art.16 al.7 din OG2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Refuzul intimatei de a da posibilitatea petentului să formuleze obiecțiuni, așa cum lesne se poate observa, întrucât petentul a primit procesul verbal la câteva zile după, acest proces verbal este lovit de nulitate absolută. Mai precizează că intimata, nu a dispus emiterea nici unei adrese către societate, să aducă la cunoștință faptul că am fost amendați, motiv pentru care nu am avut timp să facem obiecțiuni. În Cedo și art.6 cât și în întâmpinarea depusă de intimată nu rezultă că acest lucru ar fi avut loc, să ofere petentului oportunitatea de a formula obiecțiuni și lipsa unui martor asistent la data întocmirii procesului-verbal atacat, duce tot la nulitatea sa. În OG 2/2001 se prevede clar că atunci când petentul este lipsă agentul constatator are obligația să aibă un martor, considerăm că ni s-au încălcat niște drepturi, care pot atrage nulitatea procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia acestui procesului-verbal, în data controlului, conducătorul auto nu avea asupra sa legitimația de serviciu care să confere că este angajat al societății. Așa cum rezultă din materialul probator depus de către intimată, se observă că acea legitimare a conducătorului auto a fost în regulă, avea contract de muncă încheiat la ITM. Faptul că legitimarea conducătorului auto, ulterior când a fost depistat în trafic că nu avea la dânsul legitimația de serviciu, nu era în răspunderea societății. Nu mai vorbim de gradul de pericol, faptul că șoferul nu avea legitimația de serviciu asupra sa, să fie amendat cu 8 000 lei.
Solicităm admiterea plângerii, anularea procesului verbal contestat și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii, cu sancțiunea avertisment. Fără cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, instanța se consideră lămurită și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 13.02.2013 petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. Nord Est 3 anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/23.01.2013, ca netemeinic și nelegal, și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment..
În motivare, petenta a arătat că la data de 14.01.2012, în urma controlului efectuat pe DN2N, localitatea Bordești, s-a constatat că societatea petentă nu asigurase la bordul autovehiculului cu număr de înmatriculare_ legitimație de serviciu valabilă din care să reiasă că este angajatul societății. Petenta a invocat nelegalitatea procesului-verbal pentru nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, procesul-verbal fiind întocmit ulterior constatării, iar scopul normei fiind acela de a da posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni. Totodată, au fost încălcate dispozițiile art.19 în procesul-verbal consemnându-se faptul că nu a fost identificată nicio persoană care să poată avea calitatea de martor deși locația este într-o zonă dens populată și intens tranzitată de persoane și vehicule. Pe fondul cauzei, petenta a arătat că sunt incidente dispozițiile art.6 CEDO iar procesul-verbal nu poate constitui probă a vinovăției petentei ci doar o acuzație iar sarcina probei revine agentului constatator. Mai mult, petenta a precizat că situația de fapt reținută în procesul-verbal atacat nu corespunde realității, conducătorul auto B. C. fiind angajat al societății din 27.11.2012 și deținând legitimație valabilă pentru anul 2013. În subsidiar, petenta a arătat că sancțiunea aplicată este exagerat de mare în raport cu fapta săvârșită..
A invocat în drept dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedire a depus în copie: procesul-verbal atacat (f.5-6), legitimația de serviciu a conducătorului auto B. C. vizată pentru semestrul I al anului 2013 (f.7), extras din revisal (f.8).
Plângerea este scutită de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Fiind legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal atacat.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit, motivele de nelegalitate invocate fiind nefondate. Astfel, dispozițiile art.16 alin.7 sunt incidente în situația în care momentul constatării faptei coincide cu momentul întocmirii procesului-verbal iar contravenientul este prezent, or nu este cazul în speță. De asemenea, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 fiind menționate motivele lipsei martorului asistent. De asemenea, intimatul a mai menționat că încălcarea acestor dispoziții atrage o nulitatea relativă condiționată de producerea unei vătămări iar petenta nu a făcut o astfel de dovadă, drepturile acesteia nefiind îngrădite câtă vreme dreptul la apărare a fost exercitat prin formularea plângerii în termenul legal. Pe fondul cauzei intimatul a precizat că fapta săvârșită reprezintă o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, a Acordului AETR. A mai invocat intimatul că obligația vizării și asigurării existenței la bordul autovehiculului a legitimației care atestă legalitatea angajării conducătorului auto revine petentei. Procesul-verbal are valoare probatorie până la proba contrarie iar petenta nu a dovedit nelegalitatea sau netemeinicia acestuia. Cu privire la înlocuirea amenzii cu avertisment, petenta a precizat că nu se impune întrucât nu se poate susține că este de o gravitate redusă o faptă sancționată cu amendă de la 8000 la_ lei.
A invocat în drept dispozițiile art.115-118 C.p.c., OG nr.2/2001, HG nr.69/2012, Ordinul MTI nr.980/2011, Ordinul MTI nr.995/2011 .
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, și a depus în copie: extras din baza de date ARR (f.21-22), procesul-verbal atacat (f.25), procesul-verbal de afișare (f.26), fișa de control în trafic din data de 14.01.2013 (f.27).
La termenul din data de 03.05.2013, în temeiul prevederilor art.167 alin.1 C.p.c., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar petenta a depus la dosar contractul individual de muncă a conducătorului auto B. C. (f.36-38), extras ARR (f.39).
Analizând procesul-verbal contestat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, constată următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/23.01.2013 (f.25), întocmit de agentul constatator J. T. din cadrul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. Nord Est 3, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 de lei întrucât la data de 14.01.2013, ora 17.40, pe DN2 N, în localitatea Bordești, județul V., a fost oprit în trafic și verificat autovehiculul cu număr de înmatriculare_, utilizate de petentă și condus de B. C., care efectua transport rutier public de marfă, iar în urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului a legitimației de serviciu valabilă pentru conducătorul auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport. Fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de art.4 pct.572 din HG nr.69/2012 și se sancționează potrivit art.7 alin.1 și 2 lit.a din același act normativ. Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al contravenientei și la rubrica motivul lipsei martorului s-a consemnat că nu a putut fi identificată la locul întocmirii procesului-verbal o persoană care să poată semna procesul-verbal în calitate de martor asistent. Procesul-verbal a fost comunicat contravenientei la data de 05.02.2013, conform dovezii de comunicare (f.26).
Întrucât petenta a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal contravenției ISCTR nr._/23.01.2013 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese că acesta a fost întocmit de agentul constatator J. T., inspector în cadrul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. Nord Est 3, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator. Prin urmare, nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.
Prin plângerea formulată petenta a criticat procesul-verbal pentru nelegalitate arătând că nu au fost respectate dispozițiile art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, privind dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni.
Intimatul a susținut însă că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauza de față, fiind aplicabile doar în situația în care procesul-verbal este întocmit la momentul constatării faptelor și în prezența contravenientului.
Instanța reține temeinicia susținerilor intimatului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare care sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Din interpretarea dispozițiilor susmenționate rezultă că acestea se aplică în situația în care contravenientul sau reprezentantul legal al acestuia, în cazul persoanelor juridice, este prezent la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, agentului constatator revenindu-i în acest caz obligația de a informa făptuitorul cu privire la dreptul de a formula obiecțiuni iar în cazul în care acesta înțelege să uzeze de acest drept, obiecțiunile vor fi consemnate la rubrica corespunzătoare, sub sancțiunea nulității.
Or, în speță, procesul-verbal a fost întocmit ulterior constatării faptei, fiind incidente dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001 care instituie o . garanții împotriva eventualelor abuzuri.
Dispozițiile legale prevăd astfel posibilitatea întocmirii actului constatator ulterior constatării faptei și în absența contravenientului și nu obligă agentul constatator la convocarea contravenientului astfel cum a susținut petenta în mod nefondat.
Petenta a mai invocat nelegalitatea procesului-verbal pentru încălcarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001.
Sub acest aspect instanța reține că potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 și 3 din OG nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor iar procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Rezultă așadar că in situația în care, la întocmirea procesului-verbal de contravenție, nu poate fi identificată o persoană care poate îndeplini rolul de martor-asistent, se va proceda la încheierea procesului-verbal, agentului constattaor revenindu-i obligația de a preciza motivul lipsei martorului.
Or, în speță au fost respectate aceste dispoziții legale, procesul-verbal fiind întocmit în lipsa reprezentantului legal al contravenientei și nefiind semnat de un martor-asistent, dar la rubrica “Motivul lipsei martorului” agentul constatator consemnând faptul că nu a putut fi identificată la locul întocmirii procesului-verbal o persoană care să poată semna procesul-verbal în calitate de martor asistent..
În aceste condiții, instanța apreciază că motivele de nelegalitate sunt nefondate iar procesul-verbal a fost legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea, precum și existența unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și sancțiunea aplicată.
Date fiind caracterul general al normelor încălcate și caracterul deopotrivă represiv și educativ al sancțiunii pecuniare aplicate, sunt incidente în speță dispozițiile art.6 din CEDO precum și garanțiile aferente, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este însă unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă numai în măsura în care statul respectă limite rezonabile. În special, art. 6 paragraf 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, . nr. 141-A, p. 15, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, statul fiind liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Prin urmare, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de stat, de a nu lăsa nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat, beneficiind de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Având în vedere această premisă, instanța constată în drept, aplicabilitatea prevederilor HG nr.69/2012 privind stabilirea incalcarilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011.
În conformitate cu art.4 pct.57 subpct.572 din HG nr.69/2012, reprezintã încãlcãri grave ale prevederilor acestor acte normative și constituie contravenție nerespectarea de cãtre operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectueazã transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilã a conducãtorului auto, din care sã reiasã cã este angajat al operatorului de transport.
Totodată, potrivit art.7 alin.1 și 2 lit.a din același act normativ contravențiile prevãzute la art. 4 se sancționeazã cu amendã de la 8000 lei la 12.000 lei și se aplicã operatorului de transport rutier pentru fapta prevãzută la art.4 pct.22-61.
Din cuprinsul formularului de control în trafic întocmit la data de 14.01.2012 (f.27) rezultă că la data de 14.01.2013, ora 17.40, pe DN2N, în localitatea Bordești, județul V., a fost oprit în trafic și verificat autovehiculul cu număr de înmatriculare_, utilizat de operatorul de transport . SRL și condus de B. C., care efectua transport rutier public de marfă, iar în urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a asigura existența la bordul vehiculului a legitimației de serviciu valabilă pentru conducătorul și nici contractul individual de muncă. Fișa de control a fost semnată de conducătorul auto verificat care a consemnat că nu deține la bordul vehiculului aceste documente, și a semnat arătând numele în clar și data.
Mai mult, în fața instanței, petenta, prin reprezentant, nu a combătut această situație de fapt ci a susținut că nerespectarea obligației legale este imputabilă conducătorului auto. Astfel, petenta a susținut că societatea a emis legitimația de serviciu și a vizat acest document iar obligația deținerii la bordul vehiculului revenea în acest caz conducătorului iar nu petentei.
Instanța nu poate reține aceste susțineri.
Potrivit dispozițiilor art.4 pct.57 subpct.572 din HG nr.69/2012 constituie contravenție nerespectarea de cãtre operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectueazã transport rutier contra cost a legitimației de serviciu valabilã a conducãtorului auto, din care sã reiasã cã este angajat al operatorului de transport iar potrivit art.7 alin.1 și 2 lit.a din același act normativ amenda se aplicã operatorului de transport rutier.
Prin urmare, contravenția reținută în sarcina petentei are subiect act calificat, obligația asigurării la bordul autovehiculului folosit la transportul public rutier de marfă contra cost a legitimației de serviciu din care să rezulte calitatea de angajat a conducătorului auto revenind operatorului de transport, în speță petentei, iar nu angajatului.
În consecință, obligația instituită de art.4 pct.57 subpct.572 din HG nr.69/2012 nu se rezumă doar la emiterea legitimației de serviciu ci operatorul trebuie să asigure deținerea efectivă a acestor documente la bordul vehiculelor de transport marfă.
Petenta a depus la dosar legitimația de serviciu a conducătorului auto B. C. vizată pentru semestrul I al anului 2013 (f.7), dar având în vedere considerentele de mai sus, faptul că legitimația de serviciu fusese emisă de operatorul de transport și exista la momentul constatării faptei nu este de natură să înlăture caracterul contravențional al omisiunii deținerii acestui document la bordul vehiculului folosit la transport public de mărfuri.
Instanța observă că probele administrate nu au făcut dovada unei situații de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal atacat, respectiv a existenței legitimației de serviciu la bordul vehiculului verificat.
În aceste condiții, apreciind că probele administrate au confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator, din cuprinsul acestora reieșind existența faptei și vinovăția petentei, instanța constată că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal atacat, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei, sancțiunea fiind legală, stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege.
Petenta a criticat procesul-verbal pentru netemeinicie și sub aspectul sancțiunii aplicate precizând că sancțiunea aplicată este prea severă în raport cu fapta săvârșită.
Instanța nu poate reține susținerea intimatului că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment întrucât prin raportare la limitele legale ale sancțiunii, fapta nu poate fi de o gravitate redusă. Astfel, la stabilirea limitelor legale ale unei sancțiuni, legiuitorul are în vedere pericolul abstract pe care o anumită categorie de fapte îl poate prezenta pentru valorile sociale în vreme ce la individualizarea sancțiunii agentul constatator și instanța de judecată trebuie să aibă în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
În caz contrar dispozițiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 care prevăd că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune, ar rămâne inaplicabil or un text de lege trebuie interpretat în sensul în care produce efecte iar nu în sensul în care nu produce niciun efect.
La aprecierea justei individualizări a sancțiunii instanța are în vedere atât împrejurările concrete, reale în care s-a săvârșit fapta cât și circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, petenta a făcut dovada faptului că a emis legitimația de serviciu prevăzută de lege care este vizată pentru primul semestru al anului 2013, aspect care deși nu atrage netemeinicia procesului-verbal atacat sub aspectul încadrării faptei, totuși atribuie faptei săvârșite un grad de pericol social redus.
În aceste condiții, instanța apreciază că nu se justifică menținerea sancțiunii principale a amenzii contravenționale, chiar și în cuantumul minim prevăzut de lege și că sancțiunea avertismentului este suficientă și aptă să asigure scopul educativ, preventiv și represiv urmărit de legiuitor, dat fiind și faptul că sancționarea contravenienților nu are un obiectiv eminamente represiv ci unul preponderent preventiv și educativ.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că plângerea contravențională este întemeiată sub acest aspect, astfel că o va admite în parte și va înlocui sancțiunea principală a amenzii cu avertisment, menținând restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta . SRL, - cu sediul în B., B.dul.Unirii, ., ..
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._/23.01.2013 întocmit de agentul constatator J. T. din cadrul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. Nord Est 3 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei aplicată petentei cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi data de 03. Mai.2013.
Președinte, Grefier,
A. M. Anișoara G.
Red. A.M. / Tehn. A.G.
Ex.6/ 03.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 351/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2739/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
