Plângere contravenţională. Sentința nr. 2768/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2768/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 4068/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani-Județul V.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr. 2768
Ședința publică din data de 07. Iunie .2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. -Judecător
GREFIER – Anișoara G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul C. S. cu domiciliul în Mun.Focșani, ..10, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul in Mun.Focșani, ..12, jud.V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut cauzei în ședință publică, în ordinea de pe lista de ședință, au lipsit părțile.
Având în vedere lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile și reprezentanții acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform verificărilor Sistemului Ecris cu privire la existența altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect potrivit art. 103 alin. 1/1 R.O.I. și dispozițiilor din Nota internă nr. 7/20.01.2012 a Judecătoriei Focșani, instanța constată că nu mai sunt înregistrate alte cauze având același obiect.
Instanța constată că la dosarul cauzei au fost restituite dovezile de citare cu mențiunea destinatar necunoscut, deși petentul a fost citat la adresa indicată în plângerea contravențională formulată de acesta.
În aceste condiții, având în vedere faptul că petentul nu a adus la cunoștință instanței schimbarea de domiciliu, prin cerere scrisă la dosar și prin scrisoare recomandată părții adverse, instanța va face aplicarea art.172 NC pr.civilă și va constata procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța constată că prin întâmpinare intimatul I. - V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Fiind primul termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în acord cu prevederile art.32 alin. 1, 2 din OG nr.2/2001 și art.94 pct.4 din NC pr.civilă.
Instanța, în temeiul art.258 al.1 NC pr.civilă încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca fiind pertinente concludente și utile soluționării cauzei și intimatului proba cu înregistrarea video a săvârșirii faptei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, instanța se consideră lămurită și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.03.2013 sub nr._, petentul C. S. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratului de Poliție al județului V. anularea procesului-verbal . nr._ întocmit de agentul constatator V. Critinel la data de 07.03.2013, ca netemeinic și restituirea permisul de conducere.
În motivare petentul a arătat că la data de 07.03.2013 a fost oprit de un echipaj de poliție pe bulevardul Independenței, în dreptul stației de carburanți Lukoil care i-a adus la cunoștință că va fi sancționat pentru că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal. Petentul a contestat această susținere întrucât segmentul de drum este prevăzut cu două benzi pe sensul de mers iar la momentul trecerii acestuia pe marcaj nu era angajat nici un pieton în traversare.
Petentul nu a indicat temeiul de drept al plângerii.
În dovedire a solicitat prezentarea de către intimat a filmării faptei și depus procesul-verbal atacat în original (f.4) și cartea de identitate în copie (f.5).
Plângerea este scutită de plata taxelor de timbru.
Fiind legal citat, în cadrul procedurii prealabile scrise, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.
În motivare a arătat că la data de 07.03.2013, ora 17.51, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe bulevardul Independenței din Focșani, iar la marcajul pietonal semnalizat cu marcaj și indicator rutier din fața Peco Lukoil, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers. A mai precizat intimatul că gradul de pericol al faptei săvârșite este foarte mare, neacordarea de prioritate fiind una dintre principalele cauze ale accidentelor de circulație soldate cu victime omenești.
A invocat în drept dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedire a atașat referatul motivat al agentului constatator (f.12-13), referatul agentului de poliție C. I. (f.14), buletinul de verificare metrologică nr._/10.04.2012 (f.16), atestatul de operator radar al agentului constatator (f.16), înregistrarea video privind săvârșirea faptei pe suport compact disc (f.17).
La termenul din data de 07.06.2013, instanța a constat procedura de citare legal îndeplinită cu petentul deși dovada de citare a fost restituită cu mențiunea destinatar necunoscut la adresă, făcând aplicarea dispozițiilor art.172 N.C.p.c., în conformitate cu care procedura de citare se consideră legal îndeplinită la adresa indicată în cerere dacă reclamantul nu a adus la cunoștință instanței prin cerere și părții adverse prin scrisoare recomandată schimbarea de domiciliu.
Totodată, în temeiul art.258 alin.1 NC.p.c., instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri iar intimatului proba cu înregistrarea video.
Analizând procesul-verbal atacat, prin prisma motivelor invocate și probelor administrate, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/07.03.2013 întocmit de agentul constatator V. Critinel din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului V.- Biroul rutier Focșani, petentul C. S. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile întrucât la data de 07.03.2013, ora 17.51, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe bulevardul Independenței din Focșani, iar la marcajul pietonal semnalizat cu marcaj și indicator rutier din fața Peco Lukoil, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în
traversarea regulamentară a străzii pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers. Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002. Procesul-verbal a fost înmânat contravenientului care a semnat de primire iar la rubrica Alte mențiuni a precizat că nu face la acel moment.
Cum petentul a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal . nr._/07.03.2013 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese numele, prenumele și calitatea agentului constatator, agent șef adjunct de poliție V. Critinel din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului V.- Biroul rutier Focșani, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Rezultă așadar că nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea.
Pentru început, trebuie stabilit cui incumbă sarcina probei.
Având în vedere caracterul general al normelor încălcate precum și împrejurarea că sancțiunea pecuniară aplicată, deși nu este excesivă, are deopotrivă caracter punitiv și preventiv, ca o normă penală, în lumina jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului procesul-verbal de constatare constituie o “acuzație în materie penală”, petentul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă numai în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, statul fiind liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de stat de a nu lăsa nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Însă, potrivit jurisprudenței recente (N. G. c. României, 3 aprilie 2012) garanțiile prevăzute de art.6 nu sunt absolute, partea putând renunța la ele în mod expres și univoc.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil și deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat.
În speța de față însă sunt incidente dispozițiile art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, în conformitate cu care constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției.
Rezultă așadar că, în acest caz sarcina probei revine organului constatator, adică intimatului care trebuie să dovedească prin probele administrate temeinicia “acuzației”.
În drept sunt incidente dispozițiile art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006 care stabilesc obligația conducãtorului de vehicul de a acorda prioritate pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzãtor ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Conform art.100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni (4 sau 5 puncte-amenda) si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal atacat susținând că segmentul de drum este prevăzut cu două benzi pe sensul de mers iar la momentul trecerii acestuia pe marcaj nu era angajat nici un pieton în traversare.
Prin întâmpinare intimatul a susținut că procesul-verbal a fost temeinic întocmit, depunând în dovedire înregistrarea video privind săvârșirea faptei pe suport compact disc (f.17).
Totodată, instanța remarcă faptul că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._/10.04.2012 (f.16) și atestatul de operator radar al agentului constatator (f.16), deși aceste cerințe sunt prevăzute de dispozițiile Normei de metrologie legala NML 021-05 privind "Aparatele pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)", care stabilesc că pentru a putea fi introduse utilizate în masurările de interes public, cinemometrele trebuie sa îndeplineascã atât cerințele metrologice și tehnice prevãzute în prezenta norma.
Prin urmare, deși aceste cerințe tehnice și metrologice nu sunt prevăzute în mod expres în cazul faptelor precum cea din prezenta cauză care prin natura lor sunt observabile direct, prin propriile simțuri fără a fi necesară utilizarea unui mijloc tehnic de măsurare și constatare, instanța va avea în considerare faptul că aparatul radar folosit a fost verificat metrologic și corespunde normelor de metrologie.
Prin analogie însă și în acest caz este necesar ca înregistrarea video să respecte anumite cerințele tehnice prevăzute de pct.3.5.1. din Norma de Metrologie NML 021-05.
Astfel, înregistrãrile efectuate trebuie sã cuprindã cel puțin urmãtoarele: data și ora la care a fost efectuatã mãsurarea, valoarea vitezei mãsurate precum și imaginea autovehiculului, din care sã poatã fi pus în evidențã numãrul de înmatriculare al acestuia.
Or, înregistrarea video prezentată de intimat (f.11), este în conformitate cu cerințele legale, din vizonare rezultând că înregistrarea video fost efectuată la data de 07.03.2013, ora 17.51, precum și imaginea autovehiculului surprins care permite individualizarea mărcii autovehiculului, respectiv Dacia L. marcată cu însemnele Taxi, și a numărului de înmatriculare,_ .
În consecință, instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei rezultatul utilizării acestui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, respectiv înregistrarea video (f.11).
Astfel, din vizualizarea înregistrării video rezultă că la data de 07.03.2013, ora 17.51,, petentul a condus auto marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe banda a II-a (de lângă axul drumului) a sensului de mers și la trecerea pentru pietoni, situată la ieșirea din sensul giratoriu, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea
regulamentară din partea dreaptă a străzii pe trecerea de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, pe sensul de mers al petentului.
Din imaginile prezentate rezultă că în momentul în care autovehiculul condus de petent a ajuns în dreptul trecerii pentru pietoni prevăzută cu marcaj, din partea dreaptă a coborât de pe trotuar și s-a angajat în traversare un pieton. În aceste condiții petentul avea obligația de a opri în dreptul marcajului transversal și de a acorda prioritate de trecere (drumul fiind prevăzut cu 2 benzi pe sens).
Or, din imaginile prezentate a reieșit că petentul nu a oprit ci și-a continuat deplasarea încălcând astfel dispozițiile art. art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006 care stabilesc obligația conducãtorului de vehicul de a acorda prioritate pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului (în cazul drumurilor prevăzute de două benzi pe sens).
Prin plângerea formulată petentul a susținut că situația de fapt din procesul-verbal atacat nu corespunde adevărului pentru că pe trecerea pentru pietoni nu se afla nicio persoană.
Instanța nu poate reține această apărare întrucât înregistrarea video depusă de intimat infirmă aceste susțineri.
În plus, potrivit dispozițiilor legale în zona trecerilor pietonale conducătorii auto sunt obligați să reducă viteza iar în cazul în care pe sensul de deplasare al autovehiculului sunt efectiv angajați în traversare pietoni, pe trecerea marcată și semnalizată, aceștia sunt să le acorde acestora prioritate.
Dată fiind această obligație, petentul avea obligația de a opri în fața trecerii pentru pietoni, în dreptul marcajului transversal și să acorde prioritate pietonului care traversa . de mers.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal atacat, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentului-contravenient i s-a aplicat pentru fapta constând în neacordarea de prioritate pietonului angajat regulamentar în traversare, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, 300 lei (4 puncte-amendă), legea stabilind că fapta săvârșită se sanctioneaza amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni (4 sau 5 puncte-amenda) si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
Prin fapta sa petentul a creat o stare de pericol, iar instanța apreciază că față de natura și urmările pe care fapta săvârșită era aptă să le producă, precum și vulnerabilitatea pietonilor în calitate de participanți la trafic, sancțiunea a fost just individualizată de către agentul constatator. Astfel, petentul nu a acordat de prioritate pietonului angajat regulamentar în traversare, fapt ce ar fi putut avea grave consecințe și împrejurarea că urmarea mai gravă nu s-a produs nu constituie o circumstanță de atenuare a răspunderii contravenientului întrucât fapta sancționată este o faptă de pericol, formală.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, instanța observă că nu s-au făcut precizări în acest sens, astfel că nu poate fi analizată individualizarea sancțiunii aplicate și prin raportare la persoana contravenientului.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic și corespunde realității, săvârșirea faptei și vinovăția petentului rezultând cu certitudine din probele administrate.
Având în vederea aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit, plângerea contravențională fiind nefondată, astfel că instanța o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. S. cu domiciliul în Mun.Focșani, ..10, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul in Mun.Focșani, ..12, jud.V., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi data de 07. Iunie.2013.
Președinte, Grefier,
A. M. Anișoara G.
Red. A.M. / Tehn. A.G.
Ex.6/ 04.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 458/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3541/2013.... → |
|---|
