Anulare somaţie de plată. Încheierea nr. 10/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 9686/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte – N.-D. B.
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea O. T. SPP9 în contradictoriu cu intimata S.C. F. E. SERV S.A., având ca obiect „anulare somație de plata”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin consilier juridic D. I., cu delegație la dosar, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul asupra propunerii de probe.
Intimata, prin consilier juridic, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, constatând că este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 C.proc.civ.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe fond.
Intimata, prin consilier juridic, a pus concluzii pentru respingerea cererii, având în vedere motivele expuse în întâmpinare; fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.proc.civ., instanța a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17.09.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2013.
Președinte Grefier
Judecător N.-D. B. I. M.
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8269
Ședința publică din data de 17.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte – N.-D. B.
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea O. T. SPP9 în contradictoriu cu intimata S.C. F. E. SERV S.A., având ca obiect „anulare somație de plata”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 01.06.2012 debitoarea O. TĂMĂOANIU SPP9 a formulat cerere în anulare împotriva sentinței civile nr. 3117 din 39,93,2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr._ prin care a fost admisă cerere de somație de plată a creditoarei . SA.
În motivarea cererii în anulare debitoarea a arătat că prin sentința civilă menționată a fost somată să achite creditoarei ..E. E. SERV SA în termen de 20 de zile de la comunicare suma de 80.044,33 lei din care_,87 lei reprezintă contravaloare factură fiscală nr._/20.08.2009 și_,46 lei reprezintă penalități de întârziere, fiind obligată să plătească și suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
A arătat că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei, instanța reținând în mod eronat că debitoare a invocat nerespectarea condițiilor prevăzute de OUG nr. 5/2001 respectiv caracterul creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Instanța a respins excepția inadmisibilității invocate de debitoare motivat de faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a existat o delegare de competență în care sunt incluse și reprezentările în fața instanței judecătorești.
A arătat în cererea în anulare faptul că instanța a reținut că deși factura fiscală nr._ din 20.08.2009 emisă de creditoare nu este semnată sau ștampilată de debitoare, nu înseamnă că nu este de natură să producă efecte juridice, respectiv obligarea debitoarei la achitarea sa, obligația debitoarei de a plăti contravaloarea facturii emise de creditoare născându-se odată cu semnarea contractului nr. 1083/29.04.2009 și nu odată cu emiterea facturii.
În continuare debitoarea a apreciat că sentința civilă nr. 3117 din 30.03.2012 a judecătoriei G. este nelegală și netemeinică întrucât instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei . și Servicii energetice E. Serv SA – București – sucursala de Întreținere și Servicii energetice G., întrucât în motivarea acestei excepții s-a invocat nerespectarea condițiilor prev. de OUG 5/2001 respectiv a caracterului creanței de a fi certe, lichidă și exigibilă.
A apreciat că cele reținute de instanță la respingerea acestei excepții sunt eronate.
A arătat că prin întâmpinare și prin concluziile scrise în motivarea excepției a invocat în temeiul art. 43 al. 1 din codul de procedură civilă lipsa calității procesuale a Agenției de Întreținere și Servicii Energetice G. deoarece conform art. 43 al. 3 din Legea nr. 31/1990 agențiile ca sedii secundare sunt dezmembrăminte ale societății comerciale fără personalitate juridică. Neavând personalitate juridică agenția, la fel ca sucursala, nu are capacitate de exercițiu și deci nu poate participa nemijlocit în nume propriu, ca subiecte de drepturi și obligații în raporturile civile, calitatea procesuală aparținând numai societății comerciale căruia îi este subordonată.
A arătat că prin răspunsul la întâmpinare creditoarea a invocat în combaterea excepției faptul că potrivit statutului creditoarei sunt prevăzute competențele directorilor executivi, aprobate de Consiliul de Administrație prin delegare de competență, în sensul că documentele ce se vor depune în fața instanțelor judecătorești în vederea susținerilor acțiunilor în justiție în care sunt implicate sucursalele și agențiile sunt promovate și semnate de directorul sucursalei alături de directorul agenției.
A apreciat debitoarea că din cuprinsul documentelor privind delegările de competență prezentate de creditoare nu reiese faptul că sucursalei sau agenției li s-a acordat dreptul de a reprezenta societatea mamă. A apreciat că mandatul a fost acordat reprezentantului sucursalei pentru a reprezenta sucursala iar nu societatea mamă.
A apreciat debitoarea că în temeiul art. 161 al. 1 C. instanța trebuia să anuleze cererea pentru lipsa calității procesuale active.
De asemenea, în cererea în anulare formulată debitoarea mai arată că greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii, invocată în întâmpinare, instanța reținând greșit că din înscrisurile depuse de creditoare a existat o delegare de competență în care sunt incluse și reprezentările în fața instanței judecătorești.
A arătat debitoarea că a invocat excepția inadmisibilității nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prev. de art. 1 din OG 5/2001 întrucât nu s-a făcut de către creditoarea dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei, întrucât factura fiscală_/20.08.2009 nu este confirmată de reprezentantul legal al debitoarei, nefiind o factură acceptată, nici calculul penalităților nefiind însușit de reprezentantul legal al debitoarei.
Pe fondul cauzei debitoarea a arătat că în mod greșit a reținut instanța faptul că obligația de plată a fost probată de către creditoare prin contractul nr. 1083/29.04.2009 iar obligația de a plăti contravaloarea facturii s-a năpscut odată cu semnarea contractului și nu odată cu semnarea facturii lunare, arătând că un contract nu este un document în baza căruia să se realizeze plata.
Prin art. 16.1 din contractul încheiat de părți O. TĂMĂOANI PLOT SPP9 s-a obligat să efectueze plata către prestator în termen de 90 de zile de la data înregistrării facturii la beneficiar și întrucât factura în litigiu nu a fost primită de către debitoare, nefiindu-i comunicată de către creditoare, nu avea cum să fie înregistrată pentru a fi achitată.
Conform disp. art. 242 cod proc. civilă a solicitat soluționarea cauzei și în lipsă.
Creditoarea intimată . SA – Sucursala de Întreținere și Servicii energetice E. Muntenia Nord Ploiești prin agenția de Întreținere și Servicii energetice G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare.
În motivarea întâmpinării a arătat în esență că soluția instanței de fond în sensul respingerii excepția lipsei calității procesuale active este o soluție corectă, având în vedere faptul că între părțile din litigiu au fost încheiat un contract de prestări servicii nr. 1083/2009, astfel încât este îndeplinită condiția identității dintre persoana reclamantului și titular drepturilor și obligațiilor contractuale.
Încheierea contractului a fost posibilă în baza delegărilor de competență (mandat9 acordate de Consiliul de Administrație directorilor de sucursale și agenții din teritoriu, în temeiul cărora sucursala/agenția poate exercita o funcție de mandat, în raporturile societății cu terții, având capacitatea să încheie acte juridice cu terții în numele și pe socoteala acestora
Referitor la excepția inadmisibilității a arătat că aceasta este neîntemeiată întrucât prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în sensul OG 5/2001.
A mai arătat creditoarea că executarea lucrării nu a fost contestată.
A precizat că penalitățile de întârziere au la bază calculul realizat conform clauzelor contractuale (art. 20.2).
A arătat creditoarea că soluția instanței de fond este legală, neachitarea facturii fiind o încălcare a contractului.
A mai precizat faptul că anterior formulării cererii în instanță a convocat debitoarea la conciliere la care au fost atașate toate documentele, inclusiv factura.
Instanța a admis și administrat proba cu înscrisuri. A fost atașat dosarul cu nr._ al Judecătoriei G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3117/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr.6152/_ a fost admisă acțiunea civila având ca obiect somație de plata formulata de creditoarea S.C. F. E. SERV S.A. cu sediul in Galati, ..35 A, in contradictoriu cu debitoarea O. T. SPP9 cu sediul in ..
A fost somată debitoarea ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să achite creditoarei suma de 80.044,33 lei, din care 65.690,87 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală nr._/20.08.2009 și 14.353,46 lei, reprezentând penalități de întârziere.
A fost obligată debitoarea să plătească creditoarei suma de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 din OG nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. În lumina acestor dispoziții legale, procedura somației de plată presupune, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale.
Aceste cerințe sunt, conform art. 1 OG nr. 5/2001, următoarele: să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă; creanța să rezulte dintr-un înscris; creanța să fie bănească.
Potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
Totodată, potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art. 46 C.. probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, prin orice alte mijloace de probă.
A reținut instanța de fond că în cauză, între părți s-a încheiat contractul nr. 1083/29.04.2009 având ca obiect revizuirea și repararea instalației de joasă tensiune (filele 13-18) și că pentru serviciile prestate, creditoarea a emis factura fiscală nr._/20.08.2009 în valoare de 65.690,87 lei (fila 12).
Instanța a reținut faptul că debitoarea nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate, factura fiscală nefiind achitată, deși s-a împlinit termenul scadenței.
A mai reținut instanța de fond că și în ipoteza în care factura fiscală nr._/20.08.2009 emisă de creditoare nu este semnată sau ștampilată de debitoare, nu înseamnă că aceasta nu este de natură să producă efecte juridice, respectiv obligarea debitoarei la achitarea ei. Legea nu limitează dovada obligațiilor comerciale la facturi acceptate, ci permite dovedirea acestora prin orice mijloace de probă.
Așadar, obligația debitoarei de a plăti contravaloarea facturii emisă de creditoare s-a născut odată cu semnarea contractului nr. 1083/29.04.2009 și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existența contractului si a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată.
O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
De altfel, de la primirea facturii debitoarea nu a comunicat debitoarei nici un refuz de plată sau vreo altă obiecțiune față de cuantumul acesteia.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța a reținut că potrivit art. 16 din contract, debitoarea avea obligația de a efectua plata către creditoare în termen de 90 de zile, respectiv la data de 20.11.2009.
Potrivit art. 20.2 din contract, în cazul în care beneficiarul nu onorează facturile, atunci acesta are obligația de a plăti penalități în cuantum de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere.
Din modalitatea de calcul a penalităților rezultă că debitoarea datorează la data de 31.01.2011 penalități în cuantum de 14.353,46 lei (fila 11). Cuantumul penalităților a fost acceptat de debitoare prin semnarea contractului.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că, în conformitate cu art. 1169 C.civ., creditoarea a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva debitoarei, în cuantumul solicitat în cererea de chemare în judecată și în condițiile impuse de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, astfel încât instanța a apreciat că pretenția dedusă judecății este în mod evident întemeiată, motiv pentru care o va admite.
Excepțiile invocate de către debitoare au fost respinse în ședință publică din 30.03.2012 fiind menționate în practicaua hotărârii, instanța reținând cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei, că din motivarea acestei excepții rezulta ca de fapt s-a invocat nerespectarea condițiilor prevăzute de OUG 5/2001, respectiv a caracterului creantei de a fi certa, lichida si exigibila, iar acestea reprezinta aparari de fond care vor fi avute in vedere odata cu soluționarea pe fond a cauzei, motiv pentru care Instanta respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei. Instanța de fond a respins excepția inadmisibilitatii invocata de debitoare prin întâmpinare, motivat de faptul ca din înscrisurile depuse de creditoare la dosar a existat o delegare de competenta in care sunt incluse si reprezentările in fata instanței judecătorești (filele 39-44 din dosar).
Analizând cererea în anulare formulată de către debitoare, instanța apreciază că aceasta este nefondată, motiv pentru care urmează să fie respinsă.
Un prim aspect invocat de către debitoare privește lipsa calității procesuale active a creditoarei, deși motivarea acestei excepții se referă la lipsa dovezii calității de reprezentant și a lipsei capacității de folosință.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cu nr._ (f. 13-18), între debitoarea O. TĂMĂOANI SPP9, în calitate de beneficiar, și ..E. E. SERV SA – Sucursala de întreținere și servicii energetice E. Muntenia Nord – Agenția de întreținere și servicii energetice G., în calitate de prestator, a fost încheiat contractul de prestare servicii nr. 0183/29.04.2009, pentru revizie și reparații instalații joasă tensiune – SPP9.
Potrivit art. 4.1. din contract, prețul contractului a fost stabilit la 73.147,57 lei din care TVA de 19% - 11.679,03 lei.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus . În speța dedusă judecății creditorul care a formulat cererea de emitere am somației de plată este exact entitatea care a semnat contractul de prestări servicii și care era îndreptățită la plata prețului, conform art. 16 din contract.
În aceste condiții în analiza cererii în anulare instanța apreciază că invocarea excepției lipsei calității procesuale active apare ca neîntemeiată.
Cu privire la motivarea excepției, care se referă de fapt la lipsa dovezii calității de reprezentant și a lipsei capacității de folosință a agențiilor și sucursalelor, instanța reține că potrivit delegărilor de competență (f. 39 dos. 6152/_) directorii de sucursale și de agenții au fost împuterniciți să semneze documentele ce se vor depune în fața instanțelor judecătorești în vederea susținerii acțiunilor în justiție în care sunt implicate sucursalele și agențiile, inclusiv cererile de chemare în judecată.
În aceste condiții și susținerile debitoarei în sensul că agenția nu putea formula cererea de emitere a somației de plată apare ca nefondată.
Cu privire la excepția inadmisibilității, motivată de neîndeplinirea condițiilor privitoare la creanță, în mod corect instanța de fond a respins excepția, chiar dacă motivarea menționată în practicaua hotărârii s-ar părea că motivarea completului de judecată investit cu soluționarea cererii de emitere a somației de plată nu au fost corect consemnate.
Motivele invocate de către debitoare în motivarea excepției inadmisibilității (faptul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, faptul că debitoarea nu a acceptat factura și nu și-a însușit calculul penalităților) reprezintă apărări de fond.
Așa cum rezultă din contractul semnat de către debitoare aceasta și-a asumat obligația de plată a contravalorii reparațiilor realizate de către creditoare, fiind de acord cu prețul menționat în contract.
De asemenea, debitoarea a fost de acord cu oferta de preț a creditoarei, de 61.468,54 lei fără TVA, ca și preț pentru lucrările de revizie și reparație (f. 40 dosar).
Chiar dacă factura emisă de către creditoare nu a fost semnată de primire de către debitoare, aceasta și-a asumat obligația de plată a contravalorii reparațiilor prestate de către creditoare prin semnarea contractului de prestări servicii menționat. De asemenea, potrivit disp. art. 20 pct. 20.2. din contract în cazul în care beneficiarul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei prevăzute la clauza 16.1, atunci are obligația de a plăti ca penalități o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere.
Este de observat că debitoarea nu a susținut că nu ar fi fost realizate lucrările de revizie și reparație ci doar că nu ar fi primit factura MN03GL nr._ din 20.08.2009.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că obligația de plată în sarcina debitoarei s-a născut la semnarea contractului și nu la emiterea facturii, moment la care s-a născut și obligația creditorului de a presta serviciile de revizie și reparații la care s-a obligat prin contract. Obligația de plată a debitoarei beneficiare este corelativă obligației creditoarei de a presta serviciile de revizie și reparații. Ori, debitoarea nu a contestat în nici un fel executarea obligației creditoarei.
O astfel de interpretare – în sensul că obligația de plată a beneficiarului se naște doar la momentul acceptării facturilor de către debitor - ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
Pentru toate aceste considerente urmează să fie respinsă ca nefondată cererea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de contestatoarea O. T. SPP9, cu sediul în ., în contradictoriu cu intimata S.C. F. E. SERV S.A., cu sediul în G., .. 35A, jud. G., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.09.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. N.-D. B. I. M.
Red NDB / Dact IM/ 2ex / 04.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 605/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 28/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
