Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8981/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8981/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 14807/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8981
Ședința din Camera de Consiliu de la 03 Octombrie 2013
PREȘEDINTE G.-N. C.
Grefier A. C. N.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta C.N.C.F. ”C.” S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF G. împotriva pârâtului A. V., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 1028 și 1029 NCPC, cererea reclamantei și înscrisurile doveditoare fiind comunicate pârâtei, care nu a remis instanței un răspuns în termenul legal 30 de zile, fiind incidente prevederile art. 1030 alin. 2 NCPC.
Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria G. la data de 05.08.2013, sub dosar nr._, reclamanta C.N.C.F. ”C.” S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF G. a chemat în judecată pârâtul A. V., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre în procedura specială a ”cererii cu valoare redusă”, prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 486,95 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta acțiune.
Prin formularul de cerere, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de furnizare energie electrică nr. 676/16.03.2000, iar potrivit art. 7 lit. c) pârâtul avea obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
A mai precizat reclamanta că începând cu luna noiembrie 2012, pârâtul nu a mai plătit, acumulând un debit de 486,95 lei, reprezentând contravaloarea consumului de energie electrică și a penalităților aferente.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 cod civil și pe contractul de furnizare energie electrică.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copii certificate cu originalul: contractul de furnizare energie electrică nr. 676/16.03.2000, actul adițional nr. 1/2003, actul adițional nr. 1/2005, facturile fiscale emise, nota de calcul a penalităților (f. 8-17).
Reclamanta a menționat că nu dorește, în cauză, să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (f. 2).
Pârâtul A. V., deși legal informat despre cererea îndreptată împotriva sa, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 3 N.C.pr.civ., nu a formulat un răspuns.
În ședința camerei de consiliu din 03.10.2013, instanța a încuviințat pentru reclamantă, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 N.C.pr.civ., și a administrat, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea este legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 94 alin. 1 rap la art. 107 N.C.pr.civ.
În fapt, între părți s-au derulat relații comerciale, reclamanta în calitate de prestator, iar pârâtul în calitate de beneficiar, având ca obiect furnizare energie electrică, în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici 704/2.676 din 16.03.2000 (f. 8-9) și a actelor adiționale la acesta, Actul adițional nr. 1/2003 și Actul adițional nr. 1/2005 (f. 10).
Pentru energia electrică furnizată pârâtului, reclamanta emis facturile fiscale nr._ din 31.12.2012, în valoare de 90,01 lei, nr._ din 31.01.2013, în valoare de 125,17 lei, nr._ din 31.01.2013, în valoare de 21,37 lei, nr._ din 112,55 lei, nr._ din 31.03.2013, în valoare de 101,66 și nr._ din 24.04.2013, în valoare de 9,90 lei(f. 11-16).
Pârâtul nu a achitat decât parțial contravaloarea acestor facturi, astfel că datorează o sumă totală de 460,66 lei.
Reclamanta a calculat și penalități de întârziere la aceste sume, valoarea totală fiind de 26,29 lei.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului Cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. vechi, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
Potrivit art. 1073 C.civ. vechi și art. 1516 alin. 1 Noul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată, pentru motivele care se vor arăta în continuare.
În ceea ce privește debitul, instanța reține că deși a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 460,66 lei.
Facturile emise de reclamantă – în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civil vechi.
Pârâtul nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din C.civ. vechi, astfel că instanța apreciază că s-a făcut dovada de către reclamantă a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtului, în cuantum total de 460,66 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate.
Existența acestei creanțe rezultă din clauzele contractului de prestări servicii încheiat între părți, care reprezintă un act de creanță, precum și din facturile emise de către reclamantă. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanța este și exigibilă, întrucât pârâta avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte, și fiind îndeplinit în cauză.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța constată că potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, plata acestora se face în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, după care se vor percepe penalități de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
În acest sens, instanța reține că art. 969 C.civ. instituie principiul forței obligatorii a convențiilor încheiate în conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, în situația în care debitorul își încalcă obligația contractuală, se naște dreptul creditorului de a atrage răspunderea debitorului și de a solicita îndeplinirea obligația asumate sau daune pentru neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere. Stabilirea despăgubirilor se poate face pe cale judecătorească (evaluare judiciară), prin lege (evaluarea legală) sau prin convenția părților (evaluarea convențională sau clauza penală).
Posibilitatea părților de a evalua prin convenția lor prejudiciul care ar putea fi creat din cauza neexecutării obligației este unul dintre efectele principului libertății contractuale și este imperios necesară pentru a garanta forța obligatorie a convențiilor, alături de instituția garanțiilor.
Instanța constată că prin anexa la cererea introductivă, reclamanta a calculat penalități de întârziere, potrivit clauzei contractuale, pentru fiecare factură în parte, valoarea totală a acestora fiind de 26,29 lei (f. 17).
În consecință, instanța reține că și în ceea ce privește penalitățile de întârziere reclamanta are împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel încât va dispune obligarea pârâtei și la plata sumei de 26,29 lei.
Având în vedere considerentele expuse, instanța reține că societatea reclamantă și-a dovedit pretențiile, și, în baza art. 969 și art. 1073 C.civ. vechi, art. 1516 alin. 1 N.C.civ. și art. 1030 N.C.pr.civ., va admite cererea formulată de aceasta și va obliga pârâta la plata sumei de 460,66 lei, reprezentând debit restant, și suma de 26,29 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În baza art. 1031 N.C.pr.civ., instanța va dispune obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea ”cu valoare redusă”, formulată de reclamanta C.N.C.F. ”C.” S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF G., cu sediul in G., .,jud. G., în contradictoriu cu pârâtul A. V., cu domiciliul in ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 460,66 lei, reprezentând debit restant, și suma de 26,29 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În baza art. 1031 alin. 1 N.C.pr.civ., obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile, de la comunicare.
Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-N. C. A. C. Nitoi
RED.GNC/TEH.ACN
4ex/ 11.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9385/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 9430/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
