Contestaţie la executare. Sentința nr. 9418/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9418/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 6480/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 9418
Ședința publică din data de 14.10.2013
Președinte – A. G.
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare ” formulata de contestatorul I. P. G. în contradictoriu cu intimata S.C. E. K. ROMÂNIA S.R.L.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 07.10.2013 care face parte integrantă din prezenta, Instanța in urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., contestatorul I. P. G., a chemat în judecată pe intimata . SRL solicitând instanței ca în temeiul hotărârii ce o va pronunța să se dispună desființarea actelor de executare silită emise în dosarul de executare 146/2012, inclusiv a încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.
În motivarea contestației s-a arătat că, la domiciliu a primit din partea executorului judecătoresc o somație prin care i se aducea la cunoștință că, la solicitarea creditoarei . SRL trebuia să achite suma ce deriva dintr-un contract de credit. Întrucât cu acest intimat nu a avut raporturi contractuale nu-i poate datora acestuia nicio sumă de bani, solicitând în acest sens instanței să dispună atașarea la dosarul cauzei de către intimat a titlurilor executorii față de care să-și formeze un punct de vedere și implicit și apărările, inclusiv atașarea la dosarul cauzei a dosarului de executare silită.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.399 și urm. C.p.c.
La termenul de judecată din data de 18.09.2012 contestatorul prin cererea depusă la dosarul cauzei și comunicată și intimatei a invocat excepția nulității contractului de cesiune de creanțe nr.277/31.05.2011 încheiat între BCR SA și intimată, deoarece aceasta din urmă nu acționează în calitate de mandatar al BCR SA ci în nume propriu și pe seama sa și de asemenea faptul că, intimata nu este o societate bancară sau instituție financiară specializată ci doar o societate cu răspundere limitată, astfel că, operațiunea de cumpărare a unui portofoliu de creanțe nu este legală.
În continuare la termenul de judecată din data de 10.06.2013 contestatorul a invocat în scris excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția dreptului de a cere executarea silită deoarece dreptul la acțiune s-a născut la data de 31.01.2009 în conformitate cu dispozițiile contractului încheiat cu BCR SA iar ultima plată în temeiul titlului executoriu arătat anterior a fost efectuată în data de 30.12.2008. Astfel, având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată abia în cursul lunii martie 2012, cererea de încuviințare a executării silite la Judecătoria G. în data de 16.03.2012 deci cu mult peste termenul de 3 ani prev. de dispozițiile Decretului 167/1958, în final arătând că dreptul la acțiune și dreptul de a cere executarea silită fiind prescrise.
Contestația a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantumul prev. de dispozițiile legale.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare în care a arătat că, în temeiul contractului de credit bancar nr.14/_ din data de 12.04.2012 a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a contestatorului. De asemenea prin efectele contractului de cesiune intimata s-a subrogat în drepturile creditorului inițial, creanța fiind transferată în patrimoniul societății. A mai arătat că, contestația formulată este nefondată deoarece se urmărește doar tergiversarea executării silite solicitând și amendarea contestatorului.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.108 1 C.p.c. și art.404 C.p.c.
Având în vedere actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de credit cu nr.14/_/12.04._ încheiat între Banca Comercială Română SA și contestatorul I. P. G., s-a stabilit deschiderea unui cont și emiterea de către bancă a unui card de credit concomitent cu o line de credit în cuantum de_ euro, contractul fiind valabil până la îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale asumate de către părți, așa cum s-a prevăzut în clauzele contractului.
Tot în conformitate cu clauzele contractului de credit, debitorul s-a obligat să ramburseze în cuantumul și la termenele stabilite sumele utilizate din linia de credit, să plătească un comision pentru nerambursarea sumei minime de plată etc. În continuare, la data de 31.05.2011 prin contractul de cesiune cu nr.277 încheiat între Banca Comercială Română SA și E. K. România SRL, creanța pe care creditorul cedent în cauza de față, banca, o avea față de debitorul cedat, contestatorul I. P. G. a fost transferată, cedată și vândută creditorului cesionar, intimata din prezenta cauză această operațiune fiind înscrisă și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și notificată așa cum prevăd dispozițiile art.85 din Legea nr.99/1999.
Prin Notificarea de cesiune comunicată de către cesionar debitorului cedat în data de 29.02.2012, contestatorul din prezenta cauză, acesta din urmă a fost înștiințat despre faptul că, în baza contractului de credit cu nr. arătat anterior încheiat în data de 12.04.2007 cu Banca Comercială Română are o datorie neachitată în cuantum de_,01 euro reprezentând credit neachitat și dobândă punându-i în vedere cu aceiași ocazie să achite suma în rate lunare după un plan de rate ce urma să fie stabilit de comun acord.
Întrucât debitorul cedat nu a dat curs solicitării cesionarului, acesta din urmă a formulat cerere de executare silită la un executor judecătoresc competent, cerere încuviințată prin încheierea nr.1577/19.03.2012 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei G., în continuare desfășurându-se procedura de executare silită împotriva contestatorului în formele prevăzute de Codul de procedură civilă. Prin somația emisă de executorul judecătoresc în data de 28.03.2012 debitorul a fost somat ca în baza titlului executoriu arătat anterior și în termen de 24 h să achite suma de_,01 euro.
Primind această somație în termenul legal contestatorul a formulat contestație la executare învederând instanței că, nu are raporturi contractuale cu . SRL și nu îi datorează nicio sumă de bani. Ulterior prin precizările depuse la dosarul cauzei de către contestator la termenul din data de 18.09.2012 acesta a invocat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanțe nr.277/31.05.2011 determinată de faptul că cesionara este o societate comercială cu răspundere limitată și nu o societate bancară sau o instituție financiară specializată.
Cesiunea de creanță este o operațiune juridică supusă principiului forței obligatorii a unei convenții, fără nici un fel de formalități între cedent și cesionar. Față de cesiunea de creanță toate celelalte persoane au calitatea de terți inclusiv debitorul cedat, astfel că din categoria terților făcând parte toate persoanele cu excepția cedentului și cesionarului sau a succesorilor universali sau cu titlu universal. Având în vedere însă natura juridică a nulității invocată de către contestator și anume nulitatea absolută este de arătat că, potrivit art.2 alin.1 din Legea 93/2009, activitatea de creditare se desfășoară cu titlu profesional prin instituții de credit și prin instituțiile financiare prevăzute la secțiunea a 2-a a cap. IV al titlului I al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu dispozițiile actului normativ sus-menționat, prin prestatori de servicii de plată care acordă credite legate de serviciile de plată, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin instituții financiare nebancare, în condițiile stabilite prin prezenta lege, prin legile speciale care le reglementează activitatea și prin reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei legi iar potrivit art.3 din același act normativ, achiziționarea portofoliilor de credite, cu excepția situației în care creditele sunt încadrate în categoria pierdere, conform reglementărilor în materia clasificării creditelor, sau a cazului în care portofoliile achiziționate sunt afectate garantării emisiunii de instrumente financiare securizate, este permisă doar entităților prevăzute la alin. (1).
Astfel, așa cum reiese din dispozițiile legale arătat anterior, creanța din prezenta cauză se încadrează în categoria pierdere pentru bancă iar recuperarea acesteia putând fi efectuată și de societăți având ca obiect de activitate clasificată de CAEN - 8291 așa cum este cazul intimatei din prezenta cauză, astfel că, pentru considerentele arătate anterior instanța va respinge cererea sub acest aspect ca nefondată.
Cu privire la prescrierea dreptului de creanță invocată de către contestatoare este de arătat că, conform contractului încheiat, în clauza cu nr.2.4 se prevede că, prezentul contract este valabil până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate de către părți. În continuare prin notificarea de cesiune comunicată contestatorului în data de 29.02.2012 acesta a fost informat cu privire la faptul că, pentru a se evita începerea procedurii de executare silită trebuie să achite suma restantă în cuantum de_,01 euro. Astfel, având în vedere natura juridică a contractului și clauzele acestuia prescrierea dreptului la acțiune a început să curgă odată cu data notificării arătate anterior, cu aceiași dată începând să curgă și termenul privind prescripția dreptului de a cerere executarea silită, astfel așa cum rezultă din actele dosarului de executare silită și din dosarul având ca obiect prezenta contestație la executare, nu s-a putut constata împlinirea termenului de 3 ani cu privire la nici una din cele două prescripții.
Pentru considerentele arătat anterior instanța va respinge contestația la executare formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. P. G. domiciliat în G., ., cod poștal_, județ G. în contradictoriu cu intimata S.C. E. K. ROMÂNIA S.R.L. cu sediul în București, .. 10A, Conect Business Park, Clădirea C3, . 2, București, ca nefondată
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2013.
Președinte Grefier
Judecător A. G. I. M.
Red.AG / Dact. IM /4 ex / 29.11.2013
.>
.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9430/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 08/2013.... → |
|---|
