Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 18761/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința din Camera de Consiliu de la 12 Decembrie 2013
PREȘEDINTE G.-N. C.
Grefier A. C. N.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta S.C. E. F. S.A. – SFEE MUNTENIA NORD S.A. - Agenția G. împotriva pârâtul C. C., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 1028 și 1029 NCPC, cererea reclamantei și înscrisurile doveditoare fiind comunicate pârâtei, care nu a remis instanței un răspuns în termenul legal 30 de zile, fiind incidente prevederile art. 1030 alin. 2 NCPC.
Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria G. la data de 22.10.2013 sub nr._, formulată în procedura specială a cererilor cu valoare redusă reglementată de art. 1025 și următoarele NCPC, reclamanta S.C. E. F. SA – SFEE MUNTENIA NORD S.A. - Agenția G.a chemat în judecată pârâtul C. C. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige la plata sumei de 263,53 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale depuse în copie la dosar.
În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că în baza contractului nr. S0044689 din 23.08.2005 a furnizat pârâtului energie electrică, emițând pentru aceste servicii mai multe facturi, o parte dintre acestea nefiind achitate de pârât nici în prezent.
Reclamanta a menționat că nu dorește, în cauză, să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, reclamanta a uzat de proba cu înscrisuri – copii contract și facturi fiscale (f. 10-27).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 50 lei (f. 9).
Pârâtul C. C., deși legal informat, în condițiile art. 1029 alin. 3 NCPC, despre cererea îndreptată împotriva sa, nu a formulat un răspuns.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea este legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 94 alin. 1 rap la art. 107 N.C.pr.civ.
În fapt, în baza contractului nr. S0044689 din 23.08.2005 (f. 10-13), reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică în perioada martie – august 2013 și a emis facturile fiscale: nr._ din 31.08.2013, nr._ din 25.03.2013, nr._ din 25.04.2013, nr._ din 31.05.2013, nr._ din 11.06.2013, nr._ din 28.08.2013, depuse la dosar la filele 14-25.
Pârâtul nu a achitat decât parțial contravaloarea acestor facturi, astfel că datorează o sumă totală de 263,53 lei.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. vechi, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
Potrivit art. 1073 C.civ. vechi și art. 1516 alin. 1 Noul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Deși a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 263,53 lei.
Pârâtul nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din C.civ. vechi, astfel că instanța apreciază că s-a făcut dovada de către reclamantă a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 263,53 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate.
Existența acestei creanțe rezultă din clauzele contractului de prestări servicii sus menționat, care reprezintă un act de creanță, precum și din facturile emise de către creditoare, aspect din care reiese că este vorba de o creanță certă.
Referitor la condiția lichidității creanței, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, întrucât cuantumul creanțelor bănești pretinse de creditoare este determinat prin însuși contractul de prestări servicii mai sus menționat, precum și prin facturile emise.
În privința exigibilității creanței, instanța apreciază că din analiza clauzelor contractuale, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor trebuia executată în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi.
Analizând data scadenței fiecărei facturi depuse la dosar, instanța constată că la momentul introducerii cererii, creanța constând în sumele solicitate cu titlu de debit principal și penalități de întârziere sunt scadente, astfel încât și condiția exigibilității creanțelor pretinse este îndeplinită în cauză.
În consecință, reținând că societatea reclamantă și-a dovedit pretențiile cu privire la debitul principal și penalitățile de întârziere, în baza art. 1030 NCPC, instanța va admite cererea formulată de aceasta și va obliga pârâtul la plata sumei de 263,53 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate.
În baza art. 1031 NCPC, pârâtul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
. Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. F. S.A. – SFEE MUNTENIA NORD S.A. - Agenția G., în contradictoriu cu pârâtul C. C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 263,53 lei, reprezentând debit restant.
În baza art. 1031 alin. 1 N.C.pr.civ., obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Numai cu drept de apel, în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-N. C. A. C. Nitoi
RED.GNC/TEH.ACN
4ex/ 16.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8656/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 3254/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
