Obligaţie de a face. Sentința nr. 5435/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5435/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 7688/121/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5435
Ședința publică de la 27 Mai 2013
PREȘEDINTE - A. T.
Grefier - A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamant B. M., reclamant B. V. în contradictoriu cu pârât PRIMĂRIA MUN. GALATI, având ca obiect „obligație de a face”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 13.05.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 20.05.2013 și 27.05.2013 când a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G., reclamanții B. M. și B. V., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI G., prin care să oblige pârâtul să-i soluționeze plângerea prealabilă ce a fost formulată și înregistrată sub nr._/29.03.2010 și să rectifice conform realității, actelor existente și a situațiilor legal dovedite, a datelor existente în prezent în sensul că beciul imobilului situat în G., ., nr. 17 a fost și este beci de folosință comună precum și emiterea și comunicarea unui nou act de informare, dar cu datele corecte, rectificate și complete, către instanța dosarului nr._ a Judecătoriei G., cu privire la regimul juridic real al beciului imobilului situat în G., ., nr. 17
În motivarea cererii, a arătat că în urma solicitării de informații cu privire la regimul juridic al beciului imobilului situat în G., ., nr. 17, adresată în mod oficial de instanța de judecată în dosarul_ al Judecătoriei G., transmite adresele nr._/03.03.2010 și nr._/09.03.2010 cu informațiile deținute și din a căror conținut rezultă cu evidență, că datele transmise nu corespund realităților și actelor deja existente, elaborate și emise anterior tocmai de către aceeași Primărie G..
În susținerea cererii a fost depusă o adresă către Primarul mun. G. (f.3 dosar Tribunal).
În drept a invocat dispozițiile Legea 554/2004 și Legea 677/2001.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2176/25.07.2012 Tribunalul G. a admis excepția de necompetență materială, și și-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei G..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei cu același număr.
În cauză reclamanții au ridicat excepția necompetenței materiale a soluționării prezentei cauze însă aceasta a fost respinsă la termenul din data de 13.05.2013 pentru considerentele acolo arătate.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt petenții susțin că în dosarul_ al Judecătoriei G., Primăria mun. G. a emis o adresă cu nr._/03.03.2010 cu privire la regimul juridic al unui beci situat în G., ., nr. 17.
Aceste afirmații nu sunt susținute nici un fel de dovezi care să ateste realitatea celor susținute de reclamanți. Singurul document din care ar putea fi dedusă această stare de fapt provine tot de la reclamanți și nu de la pârâtă, aspect care nu este de natură a face dovada certitudinii existenței faptului pretins. Reclamantul, în susținerea cererii sale a depus eforturi minime în vederea respectării obligațiilor sale procesuale. Instanța apreciază că, în condiții relativ facile, reclamantul ar fi putut depune înscrisuri de natură a face demn de crezare faptul pretins.
Potrivit art. 129, alin. 5 C.pr.civ.: „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Desigur că instanța poate să ordone probe din oficiu atunci când apreciază că nu sunt administrate suficiente dovezi în raport de care să-și formeze convingerea cu privire la speța dedusă judecății. Însă această posibilitate apare doar în condițiile existenței unui minim de probe puse la dispoziție de către reclamant, de natură a însă dacă judecătorul constată că cererea unei părți nu este întemeiată pentru că susținerile sale nu sunt confirmate de dovezi, el nu are obligația să impună administrarea de probe până în momentul în care pretențiile sale vor fi dovedite pentru că, procedând astfel, ar favoriza partea căreia îi profită probele, și s-ar rupe echilibrul procesual pe care este dator să-l asigure.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanții B. M., domiciliată în localitatea G., ., nr. 17, județul G. și B. V., domiciliat în G., ., .. 71, județul G., localitatea în contradictoriu cu pârât PRIMĂRIA MUN. GALATI, cu sediul în localitatea G., ., județul G., având ca obiect „obligație de a face”.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2013.
Președinte,Grefier,
Judecător A. T. A. C. B.
Teh AT/Red ACB/14.06.2013/5ex
Comunicat 2 ex/
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4535/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7134/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
