Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6628/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6628/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1139/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
(*operator de date cu caracter personal nr. 8637)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6628
Ședința publică din data de: 21.06 2013
Președinte: M. K.
Grefier: V. G. R.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „exercitarea autorității părintești” formulată de reclamanta S. G. I. în contradictoriu cu pârâtul D. C..
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.06.2013, la data de 13.06.2013, la data de 20.06.2013, iar apoi la data de 21.06.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamantul S. G. I. a chemat în judecată pe pârâtul D. C., solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună reîncredințarea minorei D. C. M., cu consecința exercitării autorității părintești exclusive asupra acesteia și stabilirii locuinței copilului la mamă.
În fapt, reclamantul a precizat că prin ..04.2010 a Judecătoriei G., a fost desfăcută căsătoria dintre părți și s-a dispus încredințarea minorei către pârât, dat fiind că reclamanta a fost nevoită să plece la muncă în străinătate.
Reclamanta a susținut că a ținut permanent legătura cu minora, a venit în vizită, a trimis bani pentru întreținerea acesteia și a luat-o în vizită în Italia. În prezent, minora dorește să locuiască împreună cu mama, între cele două existând o relație deosebită, astfel încât se impune reîncredințarea copilului către mamă.
În drept, se întemeiază pe art.403, 398 și 581 Cod proc.civ.
La cerere, au fost anexate în copie, certificat de naștere . nr._, ..04.2010 a Judecătoriei G., foaie matricolă minoră, pașaport reclamantă (filele 6-9 dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru de 0,30 lei.
La data de 12.02.2013, reclamanta a depus precizări în sensul că solicită judecarea cauzei în procedura de drept comun.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la judecarea cauzei.
La termenul din data de 30.05.2013, instanța a pus în discuție excepția necompetenței instanțelor române, pe care a reținut-o spre soluționare cu prioritate față de fond în condițiile art.137 alin.1 Cod proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței instanțelor române, instanța reține următoarele:
Conform certificatului de naștere . nr._ (fila 6), minora D. C. M. este fiica părților, iar prin ..04.2010 a Judecătoriei G. (fila 7 dosar), a fost încredințată spre creștere și educare pârâtului.
În prezent, reclamanta și minora locuiesc în Italia de 2 ani, conform cercetărilor efectuate de Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria G. în vederea efectuării anchetei sociale (fila 13).
La termenul de judecată din data de 30.05.2013, apărătorul reclamantei și pârâtul au confirmat faptul că minora locuiește împreună cu mama în Italia, arătându-se chiar că aceasta este înscrisă la școală.
În drept, Regulamentul (CE) nr. 2201/27.11.2003 privind competența în materia divorțului și a încredințării copiilor se aplică întotdeauna atunci când cel puțin una dintre părți este cetățean al unui stat membru.
Întrucât, în speță, această condiție este îndeplinită, ambele părți fiind cetățeni români, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului în vederea determinării competenței generale de soluționare a cererii de exercitare autoritate părintească.
Potrivit art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/27.11.2003, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată, sub rezerva dispozițiilor articolelor 9, 10 și 12.
De asemenea, potrivit art.2 pct.7 din Regulament, răspunderea părintească este ansamblul drepturilor și obligațiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotărâri judecătorești, în temeiul legii sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil; aceasta cuprinde în special încredințarea și dreptul al vizită.
În aplicarea acestor dispoziții legale în cauza de față, instanța constată că statul român nu este competent să soluționeze cererea, câtă vreme din probele administrate în cauză, a rezultat că în prezent, reședința obișnuită a minorei este în Italia.
În plus, instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție stabilite prin art.9, 10 și 12 din Regulament, câtă vreme reclamantul nu a putut dovedi incidența vreuneia din situațiile reglementate, respectiv: modificarea unei hotărâri anterioare de stabilire program de vizitare, în maxim 3 luni de la schimbarea reședinței, răpirea minorului sau prorogarea de competență în cadrul unei cereri de divorț și stabilire autoritate părintească.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează a admite excepția necompetenței instanțelor române, cu consecința respingerii cererii ca nefiind de competența instanțelor române.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței instanțelor române.
Respinge cererea având ca obiect „exercitarea autorității părintești” formulată de reclamanta S. G. I., cu domiciliul ales în Mun. G., ., județ G. (la familia C.) în contradictoriu cu pârâtul D. C., cu domiciliul în Mun. G., ., ., ., județ G., ca nefiind de competența instanțelor române.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. K. V. G. R.
Red.MK/Tehn.RVG /4 ex/12.07.2013, .>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Atribuire beneficiu contract de inchiriere. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
