Plângere contravenţională. Încheierea nr. 19/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 3576/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.04.2013
Președinte – I.-M. C.
Grefier – M. V.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul R. C. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – BIROUL RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul prin avocat R. E., cu delegatie la dosar și martora R. C. Aluna, lipsa fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară, după care,
Instanța procedează la audierea martorei R. C. Aluna, I., sub prestare de jurământ, conform art. 193 C.pr. civ., declarația acesteia fiind consemnată în scris, citită, semnată si atașată la dosar, potrivit disp. art. 198 C.pr. civ.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanta constată cauza in stare de judecata si acordă cuvantul pe fond.
Petentul prin apărător solicită admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal de constatare a contravenției, exonerarea de la plata amenzii sau transformarea în avertisment si înlăturarea pedepsei complementare.
Instanta reține cauza spre soluționare
INSTANȚA
Avand nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 24.04.2013
Pronunțată în ședință publică la data de 19.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr.3576 /233/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4351
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2013
Președinte – I.-M. C.
Grefier – M. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „ plângere contravențională ” formulată de petentul R. C. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – BIROUL RUTIER.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de judecată din data de 19.04.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință din acea data, când instanta având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2012, sub dosar nr._, petentul R.-C. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Poliția Municipiului G. – Biroul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.02.2012, solicitând instanței anularea acestuia, cu consecința exonerării de la plata amenzii și a înlăturării măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivarea cererii, petentul a susținut că în data de 19.02.2012, circula cu autoturismul proprietate personală pe . mun. G., iar la intersecția cu .-a încadrat pe banda a doua pentru a vira stânga pe această stradă. Potrivit susținerilor petentului acesta s-a asigurat corespunzător și observând un autoturism care circula din sens opus și semnaliza dreapta, manifestându-și intenția de a vira dreapta, s-a angajat și el în efectuarea virajului la stânga. În acel moment conducătorul autoturismului care semnalizase dreapta a accelerat, l-a claxonat și a traversat intersecția pe sensul înainte. Imediat cei doi conducători auto au fost opriți de un echipaj de poliție însă celălalt șofer ce purta uniformă de jandarm a fost lăsat să plece. A mai arătat petentul că celălalt șofer a traversat intersecția pe culoare galbenă a semaforului.
Petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută în condițiile în care nu a fost consemnat numele agentului constatator în integralitate.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 .
La cerere a fost atașat, în copie, procesul verbal contestat (fila 6).
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în cursul judecății, însă la solicitarea instanței a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator (fila 16).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1, alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pct.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G.. Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31, alin. 1 din O.G.nr. 2/2001.
La termenul de judecată din data de 04.12.2012 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martorul R. C. Aluna, care a fost audiată în ședința publică din data de 19.04.2013, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 19.02.2012, petentului R. C. C. i s-a aplicat o sancțiune de 4 puncte amendă, în cuantum de 280 lei, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, fiindu-i suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 100 alin. (3) lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice .
Prin procesul verbal contestat s-a reținut că la data de 28.03.2012, ora 12:40, petentul a condus autoturismul marca F. Punto cu numărul de înmatriculare_ pe . . la intersecția cu . viraj stânga pe . verde la semaforul electric și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului_ care circula pe . .>
În drept, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 19.02.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, procesul-verbal este semnat de petent și cuprinde obiecțiunile acestuia.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, instanța îl va respinge ca neîntemeiat reținând în acest sens că atât timp cât agentul constatator poate fi identificat din mențiunile cuprinse în procesul verbal, faptul că nu au fost trecute ambele prenume ale acestuia, nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Conform aceleași jurisprudențe, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție . nr._ din 19.02.2012 este întocmit în mod legal. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Conform art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
În ceea ce privește declarația martorei R. C. Aluna, audiată în cauză, instanța reține că cele învederate de aceasta confirmă cele susținute de către petent arătând că acesta a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului și a efectuat virajul la stânga crezând că autovehiculul ce circula din sens opus urma să vireze la dreapta, astfel încât nu s-ar fi intersectat cu acesta. Cu toate acestea instanța reține că susținerea petentului, în sensul că acesta a apreciat că avea timp să efectueze virajul la stânga întrucât șoferul celălalt s-a răzgândit în ultimul moment și a continuat deplasarea pe sensul de mers înainte, nu este de natură a-l exonera de răspundere în condițiile în care acesta trebuia să fie prudent și să acționeze cu diligență și să acorde prioritate tuturor autovehiculelor care aveau acest drept, în speță autovehiculelor ce se deplasau din sensul opus de mers pe direcția înainte. În acest sens, instanța are în vedere și dispozițiile articolului 132 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 care stipulează: conducătorul vehiculului al cărui mers înainte este obturat de un obstacol sau de prezenta altor participanți la trafic, care impune trecerea pe sensul opus, este obligat sa reducă viteza si, la nevoie, sa oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circula din sens opus.
Referitor la susținerea petentului, în sensul că celălalt autovehicul de fapt trecuse intersecția pe culoarea galben a semaforului electric, instanța reține că nici această împrejurare nu poare fi atenuatoare de răspundere în condițiile în care chiar dispozițiile legale permit traversarea intersecției pe culoarea galben a semaforului în anumite condiții. Mai mult, instanța reține faptul că este puțin probabil ca semaforul pentru celălalt autovehicul să indice culoarea galben iar pentru petent culoarea verde atât timp cât cele două autoturisme circulau pe aceeași stradă, venind doar din sensuri opuse.
Tot referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În aceste condiții instanța constată că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție astfel că fapta imputată petentului există și a fost săvârșită în mod culpabil de către acesta.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța are în vedere dispozițiile art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța reține că petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 280 lei, reprezentând nivelul minim prevăzut de actul normativ sancționator (4 puncte amendă).
Cu privire la măsura complementară prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta se aplică automat de către organul constatator, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea aplicării acestei masuri complementare.
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5, alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
În speță, măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule este prevăzută prin lege, însă această măsură se aplică automat tuturor conducătorilor auto vinovați de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lor, fără a se avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptelor.
Instanța apreciază însă că date fiind circumstanțele săvârșirii contravenției, fapta contravenientului prezintă un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunii putând fi realizat și prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, fără aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
În aceste împrejurări, instanța apreciază că măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce, chiar dacă este prevăzută de lege și chiar dacă este necesară în societate pentru a menține respectarea regulilor de circulație rutieră, nu este proporțională cu situația care a determinat-o, plângerea formulată de către petent urmând a fi admisă în parte în sensul anulării sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere și suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile și a menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal contestat, instanța considerând că pentru a opera reeducarea petentului este suficientă doar aplicarea amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. C. C. cu domiciliul în G., ., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – BIROUL RUTIER cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.02.2012.
Anulează măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Președinte, Grefier,
I. M. C. M. V.
Red I.M.C / Dact M.V /5ex / 21.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6172/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 6230/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
