Plângere contravenţională. Sentința nr. 7913/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7913/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 17318/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7913
Ședința publică din data de 09.09.2013
Președinte – A. S.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul D. I. în contradictoriu cu intimatul I. G..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 02.09.2013 care face parte integrantă din prezenta, Instanța in urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.09.2012 pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul D. I., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.08.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că în data de 24.08.2012 a fost oprit de către un echipaj de poliție însă nu i s-a comunicat că va fi sancționat contravențional pentru depășirea vitezei legale și nu i s-a încheiat niciun proces verbal la acel moment. De asemenea petentul a învederat că purta centură de siguranță pe perioada deplasării cu autoturismul însă a îndepărtat-o în momentul opririi pentru a căuta în torpedou documentele solicitate de agenții intimatei.
Petentul nu a indicat niciun temei de drept al cererii sale și nu a anexat niciun înscris pentru dovedirea acesteia.
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare în cauză, însă la solicitarea instanței, a depus la dosar, procesul verbal contestat (f. 15), transpunerea pe suport de hârtie a înregistrării video (f.17), buletin de verificare metrologică a aparatului radar, atestat operator radar (f. 18) cazierul auto al petentului și raportul agentului constatator (f.16).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În cauză instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar (f. 15-18, 24).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
Prin procesul verbal de contravenție . CP nr._/24.08.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei, pentru că în data de 24.08.2012, ora 06.58, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare TX 6 172 XB pe Drumul de Centură cu viteza de 99 km/h, contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 din regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și pentru că nu purta centură de siguranță, contravenție prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a încheiat procesul verbal la momentul la care l-a oprit pe petent, nu i-a comunicat că va fi sancționat contravențional și prin urmare nu corespunde adevărului consemnarea potrivit căruia contestatorul a refuzat semnarea procesului verbal, reține instanța că această susținere a petentului nu este sprijinită de probe și, în plus, în procesul verbal au fost consemnate obiecțiunile petentului, aspect care îndreptățește instanța să considere că afirmațiile petentului nu sunt veridice.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie de circulație rutieră, art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omunlui nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (cauza H. și alții v. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 13 martie 2012, paragraf 12).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Conform art. 108 alin. (1) lit. b pct. 2 coroborat cu art. 100 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni precum si cu sancțiunea complementară a 3 puncte penalizare depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
Potrivit art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 și art. 36 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz și se sancționează potrivit art. 99 alin. (2) din același act normativ cu amendă din clasa I de sancțiuni.
Cu referire la prima contravenție reținută în sarcina petentului, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului condus de petent s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu aparatul tip radar instalat pe autoturismul cu număr de înmatriculare_ .
Instanța reține că la baza consemnărilor agentului de poliție au stat măsurătorile efectuate de un cinemometru verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologica (fila 18), agentul constatator are atestat pentru utilizarea aparatului radar (fila 18), iar petentul a fost oprit imediat în trafic pentru a i se stabili identitatea.
De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. În fotografiile de la f. 17 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv TX 6 172 XB, precum și viteza de 99km/h avută de acesta în data de 24.08.2012, la ora 06:58:28.
Această probă se coroborează cu procesul-verbal care cuprinde consemnări personale ale agentului constatator, dar și cu afirmațiile petentului, care nu a contestat că autoturismul era condus de acesta pe Drumul de Centură, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de 70 km/h, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul Drumul de Centură cu 20 km/h, constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicată petentului pentru depășirea vitezei legale, instanța constată că petentul a fost sancționat cu 3 puncte penalizare și amendă în cuantum de 280 lei, respectiv minimul prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Față de atitudinea petentului, care a contestat realitatea celor menționate, cât și faptul că petentul a fost sancționat anterior în repetate rânduri (de 7 ori), pentru săvârșirea de fapte similare (constând în depășirea vitezei legale), astfel cum rezultă din cazierul auto depus la f. 24, apreciază instanța că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului. Precizează totodată instanța că sancțiunea complementară a aplicării de 3 puncte penalizare este prevăzută de textul normativ incident în speță – art. 108 alin 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, aplicarea sancțiunii complementare fiind obligatorie, iar nu lăsată la aprecierea agentului constatator.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, reține instanța că potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002 conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Susținerile petentului potrivit cărora a îndepărtat centura de siguranță abia în momentul la care a fost oprit de agentul intimatei nu pot fi reținute cât timp acestea nu sunt susținute de nicio probă în acest sens. Instanța are totodată în vedere lipsa de interes manifestată de petent pe parcursul soluționării cauzei, acesta lipsind la toate termenele de judecată fără a susține prin propunerea de probe cele învederate în plângerea formulată, mărginindu-se la a indica în plângerea numele unei persoane cu care potrivit susținerilor sale era în autovehicul la data sancționării, fără a indica pe tot parcursul judecății domiciliul acestuia sau alte date de identificare care să permită instanței citarea lui în calitate de martor.
Reținând că petentul a contestat situația de fapt consemnată în procesul-verbal fără a dovedi netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și fără a prezenta o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, instanța constată că în cauză nu a fost înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal, astfel că fapta imputată petentului, respectiv aceea de a conduce autoturismul fără a purta centură de siguranță există și a fost săvârșite în mod culpabil de către contestator.
În ceea privește individualizarea sancțiunii aplicate instanța reține că petentului i s-a aplicat amenda în cuantumul 140 lei, minimul prevăzut de lege, astfel că apreciază amenda aplicată ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și de natură să atingă dublul scop al sancțiunii contravenționale, represiv și preventiv, spre deosebire de avertisment a cărui aplicare, în lumina celor de mai sus, nu se justifică.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța constată că procesul verbal . nr._/24.08.2012 a fost întocmit în mod legal și temeinic de intimată, motiv pentru care va respinge plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. I. domiciliat în G., .. 9, ._, J. G., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. cu sediul în G., ., Cod poștal_, J. G., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 24.08.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică, azi, 09.09.2013.
Președinte Grefier
Judecător A. S. S.-M. B.
Red AS./ Dact. S.M.B. /5 ex / 30.09.2013
.>
.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9746/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9301/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
