Contestaţie la executare. Sentința nr. 9746/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9746/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 13418/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9746
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civile privind pe contestator . și pe intimat DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2013, apoi la data de 15.10.2013, și la data de 22.10.2013 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 15.07.2013 sub nr._, contestatoarea . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. să anuleze decizia nr._/10.07.2013 prin care s-a instituit poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare ale contestatoarei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației a arătat că în perioada iulie 2011 – septembrie 2011, a efectuat importul a 72.450 kg plasă de fibră de sticlă de la societățile malaeziene Ecofibre Tehnology SDN BHD Unit și AIM Future Green SDN BHD, arătând dovezile de origine a mărfii, dar constituind o garanție de 207.311 reprezentând contravaloare taxe vamale, taxa antidumping și TVA, până la reglementarea situației acestor mărfuri.
A mai arătat contestatoarea că, deși prin decizia_/26.11.2013, intimata i-a eliberat cauțiunea, motivat de rezultatul verificării asupra certificatelor de origine asupra mărfii, totuși la 10.07.2013 a emis decizia atacată, de instituire a măsurii asigurătorii, prin instituirea popririi asupra conturilor societății, până la concurența sumei de 434.998 lei, estimată ca obligație de plată.
A invocat contestatoarea caracterul abuziv al măsurii dispuse, nefiind întrunite condițiile impuse de art. 129 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003 actualizată, respectiv nu a fost dovedit pericolul ca societatea să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, în condițiile în care poprirea asiguratorie reprezintă o opțiune a intimatei și nu o obligație.
A reiterat contestatoarea faptul că intimata îi restituise garanția de_ lei cu câteva luni înainte, ca atare la acel moment nu a fost identificat niciun pericol. Mai mult, a arătat contestatoarea că intimata avea posibilitatea de a institui măsuri asigurătorii cu privire la bunurile societății și nu asupra conturilor sale, blocând astfel activitatea acesteia, lezând-o în drepturile sale.
În drept, a invocat OG nr. 92/2003.
În dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri: decizia atacată, decizia prin care i s-a eliberat garanția, dovada de comunicare a acestora, cererea de eliberare a garanției, situația taxelor și impozitelor achitate de societate (filele 4-15).
În cadrul procedurii de regularizare prevăzute de art. 200 – 201 NCPC, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca rămasă fără obiect a cererii contestatoarei.
A arătat intimata că investigațiile cu privire la certificatele de origine ale produsului importat de contestatoare s-au derulat pe o perioadă de 2 ani, în 2011 – 2013, fiind finalizate prin raportul nr._/02.05.2013 al Oficiului European Antifraudă, stabilindu-se că plasa din fibră de sticlă nu provenea din Malaezia ci din C., fiind astfel eludate prevederile privind plata taxelor vamale normale, a taxelor de dumping și a TVA-ului aferent.
A mai precizat intimata că în urma concluziilor acestui raport, în mod legal și temeinic intimata a instituit măsura asiguratorie asupra conturilor contestatoarei, cu respectarea prevederilor art. 129 din Codul de procedură fiscală.
A indicat intimata că ulterior, la 05.08.2013, măsurile asiguratorii au fost ridicate prin decizia nr._/05.08.2013, întrucât creanța estimată prin decizia de instituire a acestor măsuri și stabilită prin decizia de regularizare nr._/12.07.2013 a fost stinsă de contestatoare prin plata sumelor stabilite în titlul de creanță. Intimata a invocat și faptul că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată întrucât nu se află în culpă procesuală, decizia atacată fiind emisă în condiții de legalitate și temeinicie.
În drept, a invocat prevederile 205 alin. 2 NCPC.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților săi de la dezbateri în condițiile art. 223 NCPC.
În susținerea poziției sale, intimata a depus la dosar copie după decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii nr._/05.08.2013 și decizia de instituire a măsurilor (filele 36-38).
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, comunicat intimatei, prin care a arătat că-și menține contestația la executare și insistă în admiterea ei deși măsura popririi asiguratorii a fost înlăturată, apreciind că acesta a fost o măsură abuzivă și nefondată, neexistând niciun moment riscul de sustragere de la plata obligațiilor fiscale. A reiterat împrejurarea că intimata avea posibilitatea de a institui măsuri asiguratorii asupra imobilelor societății și nu asupra conturilor acesteia, blocându-i activitatea și afectându-i imaginea în cadrul relațiilor comerciale pe care le derulează.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția rămânerii fără obiect a contestației la executare, invocată de intimată, instanța urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În fapt, contestatoarea a efectuat în anul 2011 un import de_ kg plasă de fibră de sticlă din Malaezia, a cărei proveniență a fost pusă sub semnul întrebării, derulându-se cercetări în acest sens până la emiterea raportului nr._/02.05.2013 al Oficiului European Antifraudă, care a stabilit că plasa de fibră de sticlă provenea din C..
Pe durata cercetărilor, contestatoarea a constituit o garanție de_ lei, care a fost eliberată, la cererea acesteia, de către intimată, conform deciziei nr._/26.11.2012 (fila 11).
Ca urmare a emiterii raportului nr._/02.05.2013 al Oficiului European Antifraudă, intimata a estimat că debitoarea datorează suma de_ lei cu titlu de taxe vamale, taxe antidumping, TVA, dobânzi și penalități, emițând și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/10.07.2013, constând în poprirea conturilor debitoarei (filele 4-5).
La data de 12.07.2013, intimata a emis decizia de regularizare a situației privind controlul vamal nr._/12.07.2013, prin care a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de_ lei, sumă ce a fost achitată de aceasta de îndată, astfel că la data de 05.08.2013 intimata a emis decizia de ridicarea măsurilor asigurătorii nr._/05.08.2013.
Prin această nouă decizie, intimata a dispus ridicarea popririi instituite asupra conturilor debitoarei deschise la Raiffeisen Bank SA.
În drept, potrivit art. 129 alin. 2 și 3 Cod procedură fiscală, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, aceste măsuri putând fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Prin prezenta contestație la executare, debitoarea a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/10.07.2013, prin care s-a dispus poprirea conturilor debitoarei deschise la Raiffeisen Bank SA.
La data de 05.08.2013, intimata a emis decizia nr._/05.08.2013 prin care a înlăturat efectele deciziei nr._/10.07.2013, dispunând ridicarea măsurilor asigurătorii aplicate, respectiv ridicarea popririi puse pe contul debitoarei deschis la Raiffeisen Bank.
Datorită modificărilor cu caracter esențial intervenite pe parcursul litigiului în ceea ce privește existența și efectele actului atacat – decizia nr._/10.07.2013 emisă de intimata, instanța constată că solicitările contestatoarei au rămas fără obiect, motiv pentru care va admite excepția invocată de intimată și va respinge prezenta contestație ca rămasă fără obiect, fără a mai analiza legalitatea sau temeinicia actului atacat.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, instanța reține că într-adevăr potrivit dispozițiilor art. 453 NCPC, intimata, fiind parte căzută în pretenții, raportat la soluția dată prezentei cauze, poate fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată.
În același timp însă, instanța constată că în speță contestatoarea a făcut numai dovada achitării taxei de timbru de 1000 lei, or pentru cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, care prevăd că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în cazul când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, conform art. 45 alin. 3 din acest act normativ dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.
În aceste condiții, instanța apreciază că solicitarea contestatoarei de a fi obligată intimata la plata taxelor judiciare de timbru pe care le poate recupera printr-o cerere necontencioasă ulterioară, adresată instanței, reprezintă o cerere nefondată, motiv pentru care urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca rămasă fără obiect contestația la executare formulată de ., Cod fiscal RO4392870, cu sediul în G., .. 350, jud. G., în contradictoriu cu Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/10.07.2013.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la cheltuieli de judecată.
Numai cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O. BrumăElena B.
Red BO /tehored. E.B/5ex/02.12.2013/2 ex .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6222/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7913/2013.... → |
|---|
