Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 4580/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul P. G. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2013 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.06.2013, pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, petentul P. G., în contradictoriu cu intimata I. G., a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 07.02.2013.
În motivare petentul a arătat că a fost sancționat pentru că în seara zilei de 07.02.2013 în timp ce conducea autovehiculul marca DACIA 1310 cu nr._, de DJ 255 dinspre Slobozia C. spre Izvoarele, în apropierea locuinței sale, a fost oprit de un agent de poliție care i-a adus la cunoștință că faza lungă nu funcționează și că va fi sancționat contravențional și i se va reține certificatul de înmatriculare. După întocmirea procesului verbal, a constatat că fusese sancționat cu suma de 600 lei, pe care o consideră prea mare în raport cu defecțiunea constatată, în sensul că era defectă doar faza lungă dreapta. A precizat petentul că a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, aspectele învederate de el putând fi confirmate de soția sa. A mai solicitat instanței să înlocuiască sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, învederând că-și va remedia defecțiunea tehnică în cel mai scurt timp.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii sale, petentul a depus înscrisuri: procesul verbal de contravenție în original - ilizibil, dovada de circulație, proces verbal de afișare (filele 3-5).
În procedura prealabilă prevăzută de art. 200 NCPC, intimata nu a depus întâmpinare, dar pentru primul termen de judecată stabilit, la solicitarea instanței a depus cazierul auto al petentului, raportul agentului constatator cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului și procesul verbal de contravenție în copie (filele 16-19).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu audierea soției petentului fiind respinsă în condițiile art. 315 alin. 1 pct. 1 NCPC.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru potrivit art.15, lit.i din Legea nr.146/1997 și în consecință și de plata timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin.2 din OG nr.2/2001 și art. 94 alin. 4 NCPC.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că plângerea este în parte întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal ., nr._ din 07.02.2013, petentul P. G. a fost sancționat contravențional în baza art.101, alin.1, pct.11 din OUG nr. 195/2002, întrucât a fost depistat în timp ce conducea autovehiculul marca Dacia 1310, cu nr._, de DJ 255 dinspre Slobozia C. spre Izvoarele, în apropierea locuinței sale, cu defecțiuni la sistemul de iluminat: poziție stânga spate și față nefuncționale, stop frână stânga spate nefuncțional, față lungă dreapta față nefuncțională.
Petentului i-a fost aplicată o amendă de 600 lei și măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare.
În drept, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 1 OG nr.195/2002, constituie contravenție circulația cu un autovehicul, remorcă sau tramvai cu defecțiuni la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc și se sancționează că amendă din clasa a IIIa, de la 6 la 8 puncte amendă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reamintește că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Revine petentului obligația legală – potrivit art. 249 NCPC – să răstoarne această prezumție cu proba contrară.
Cu privire la administrarea acestor probe care sa susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele romane, orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedeasca faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A. c/Romaniei, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadreaza în limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța constată că însuși petentul a recunoscut în parte săvârșirea contravenției, în sensul că a admis faptul că avea defectă faza lungă dreapta, în esență solicitarea sa vizând înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul și nefăcând dovada unei stări de fapt contrare cu niciun mijloc de probă.
Instanța va reține astfel că petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, nerăsturnând prezumția de temeinicie a celor constatate în conținutul procesului verbal de contravenție, confirmate de raportul agentului constatator.
În ceea ce privește modul de individualizare a pedepsei, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Făcând aplicarea prevederilor legale mai sus menționate, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului - amendă în cuantum de 600 lei - este exagerată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța reamintind că este de principiu faptul că o sancțiune se aplică începând cu minimul său legal și doar în cazul în care se rețin circumstanțe agravante, ea poate fi majorată.
Cu privire la acest aspect, instanța va reține că petentul a recunoscut în parte săvârșirea contravenției, motiv pentru care apreciază oportună reducerea amenzii la cuantumul minim stabilit de textul legal, respectiv 450 lei, această sancțiune fiind suficientă pentru o corectă sancționare a petentului. .
Instanța nu poate avea în vedere solicitarea petentului de înlocuirea a amenzii aplicate cu avertismentul, având în vedere pericolul concret al faptei petentului de a circula pe timp de noapte având mai multe probleme la sistemul de iluminat al autovehiculului, faptă care a pus în pericol nu numai pe petent ci și pe ceilalți participanți la trafic.
În concluzie, instanța va admite în parte plângerea petentului și va reduce sancțiunea amenzii de 600 lei aplicată petentului la minimul special de 450 lei, menținând procesul verbal în ceea ce privește celelalte sancțiuni.
Instanța observă că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, în condițiile art. 453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. G., CNP_, cu domiciliul în . C., jud, G., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚULUI G., cu sediul în G., ., județul G..
Anulează în parte procesul verbal de contravenție atacat, având . nr._ din 07.02.2013, în sensul că reduce amenda aplicată petentului pentru contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 11 din OUG nr. 195/2002 de la 600 lei la minimul de 450 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/11.12.2013 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria GALAŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1093/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
