Plângere contravenţională. Sentința nr. 1143/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1143/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 13594/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1143
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S.-C. E.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petenta S.C. D. T. SRL și pe intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - C., având ca obiect plângere contravenționala R12 NR._.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit, petenta solicitând judecarea și in lipsă in conformitate cu disp. art. 242 alin. ultim C.proc.civ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 18.01.2013, s-au depus la dosarul cauzei de către intimata, înscrisuri in doua exemplare, după care,
Instanța constată conform disp. art. art. 134 C.proc.civ că este prima zi de înfățișare și părțile legal citate pot pune concluzii.
Instanța având in vedere disp. art. 159 indice 1 alin. 4 C.proc.civ constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanța considerând proba solicitata de către părți, respectiv proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă, cauzei, în temeiul disp. art. 167 C.proc.civ o încuviințează;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 23.07.2012, pe rolul Judecătoriei G. sub nr. de dosar_, petenta S.C. D. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – C. a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.06.2012, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor depuse.
Petenta a invocat nulitatea absolută a procesului verbal contestat întrucât acesta nu conține mențiunile obligatorii prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu privire la semnarea procesului verbal de către agentul constatator, apreciind că intimata ar fi trebuit să îi transmită procesul verbal în format electronic, la care să fie anexată semnătura electronică, pentru ca aceasta și înscrisul căreia îi este încorporată să fie considerate valabile.
Totodată, petenta a apreciat că, în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate, ținând cont de gradul de pericol social redus ale faptei și urmările de mică însemnătate ale acesteia.
În drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Petenta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea cererii, petenta a depus, în copie, procesul verbal contestat. (fila 6)
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță, însă a depus planșe foto și certificat agent constatator (filele 15-16), solicitând judecarea cauzei și în lipsa părților în conformitate cu prevederile art. 242, alin. 2 C. Proc. Civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, potrivit procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.06.2012 a fost comunicat către petentă prin afișare la data de 05.07.2012, iar plângerea formulată de către aceasta, deși înregistrată pe rolul instanței la data de 23.07.2012, a fost expediată prin poștă la data de 19.07.2012, deci cu respectarea termenului de 15 zile, având în vedere și prevederile art. 104 C. Proc. Civ.
La termenul din data de 11.02.2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.06.2012, petenta S.C. D. T. S.R.L., a fost sancționată contravențional în baza art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a utilizat autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă pe DN 26, la km 8 + 000 m, Vânători.
Petentei i-a fost aplicată o amendă de 3.000 lei, fiind obligată și la plata unei despăgubiri în cuantum de 1.210 euro în favoarea intimatei.
În drept, verificând legalitatea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.06.2012, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.
Cu privire la motivul invocat de petentă privind lipsa mențiunilor expres prevăzute de lege precum cea a semnăturii valabile, potrivit dispozițiilor legale reglementate de Legea 455/2001, instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către M. Zane, cu certificatul nr._0301adf7 din data de 22.12.2011.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să o facem, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii, valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și 1173 C.civ., rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul Zane M. îndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul C.N.A.D.N.R. - S.A., pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de OG 15/2002. Conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe Zane M., agent constatator (fila 17, partea de sus), instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, motiv pentru care va înlătura susținerile din plângerea formulată de petentă ca neîntemeiate.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Față de susținerile petentei din cererea formulată, instanță reține că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Instanța constată că petenta avea calitatea de utilizator în sensul art. 1, alin. 1, lit. b din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv se încadra în categoria persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…) și că, în această calitate, a utilizat autovehiculul pe drumul național DN 26 fără a fi achitat taxa de drum corespunzătoare.
Astfel, instanța reține potrivit aspectelor consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat că locul săvârșirii contravenției este DN 26, la km 8 + 000 m, Vânători.
Potrivit art. 1, alin. 2 din cuprinsul normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România al ordinului nr. 769/1 octombrie 2010, „tariful de utilizare se aplică utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele deținute de aceștia, înmatriculate temporar sau definitiv, care circulă pe rețeaua de drumuri naționale din România” iar conform alin. 3 al aceluiași articol, „prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplică pentru sectoarele de drumuri naționale aflate în interiorul reședințelor de județe și al municipiilor, între indicatoarele rutiere de intrare/ieșire în/din acestea.”
Față de aceste dispoziții legale incidente, reiese dincolo de orice îndoială că achiziționarea unei roviniete valabile avea un caracter obligatoriu în cauza de față, având în vedere faptul că localitatea Vânători nu intră în categoria reședințelor de județ ori a municipiilor.
Mai mult, instanța reține că, în cuprinsul plângerii formulate, petenta recunoaște acest aspect și arată că omisiunea achiziționării rovinietei nu se datorează intenției, ci unei neglijențe de natură administrativă.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal și temeinic, fapta fiind înregistrată și probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petentă o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că potrivit art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Având în vedere că la momentul efectuării controlului, petenta nu a putut face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru vehiculul utilizat, instanța constată că s-a săvârșit contravenția reținută prin actul contestat.
În condițiile în care sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, organul constatator orientându-se spre minimul instituit prin actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectând și celelalte criterii prevăzute de art. 21, alin 3, din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda dispusă prin actul sancționator este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge susținerile petentei în sens contrar ca neîntemeiate.
Referitor la tariful de despăgubire prevăzut de art. 8 al. 3 din O.G. nr. 15/2002 și menționat în cuprinsul procesului verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată, acesta fiind în valoare de 1.210 euro, instanța reține că potrivit art. 2 din Legea 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.” Astfel, având în vedere dispoziția legală de mai sus, instanța urmează a dispune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. D. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.R. S.A. C. și va modifica în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.06.2012 de intimată, în sensul că va înlătură obligația petentei de achitare a despăgubirilor în cuantum de 1.210 euro impuse prin procesul verbal și va menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. D. T. S.R.L. prin reprezentant legal, cu sediul în București, sector 6, ., ., . cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C., cu sediul în București, sector 6, .. 401A, .
Modifică în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.06.2012 de intimată, în sensul că înlătură obligația petentului de achitare a despăgubirilor de 1.210 euro impusă prin procesul verbal.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.-C. EnacheElena M.
RedSCE /tehored. E.M/5 ex/14.02.2013
2 ex .>
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9227/2013. Judecătoria GALAŢI | Partaj judiciar. Sentința nr. 8384/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
