Plângere contravenţională. Sentința nr. 1283/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1283/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 1434/233/2012
Dosarul nr._
Operator de date cu caracter personal nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1283
Ședința Publică din data de 14._
Președinte – A. M.
Grefier - C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe petentul D. S. L. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., având ca obiect „plângere contravențională la procesul-verbal de contravenție ., nr._/18.01.2012.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31.01.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 07.02.2013 și 14.02.2013 când, în urma dezbaterilor avute, a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, petentul D. S. L., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.01.2012, solicitând anularea acestuia. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că în urma efectuării reparației și curățeniei în apartamentul proprietate personală au rezultat deșeuri și moloz, pe care l-a pus în saci de rafie legați la gură și pe care i-a depozitat în grădina din spatele blocului în fața apartamentului său, urmând ca ulterior să găsească un mijloc de transport adecvat pentru transportarea acestora la groapa de gunoi a orașului G., situată în zona Tirighina.
Susține că nu a depozitat deșeurile și molozul direct pe domeniul public, ci în spațiul reprezentând cota individuală a proprietarilor blocului L3, . .. 4, pentru a preveni murdărirea locului.
Mai arată că la momentul sancționării, renovarea apartamentului nu era terminată, urmând ca din lucrări să mai rezulte moloz, iar la sfârșitul lucrărilor să-l transporte în spațiul special amenajat de municipalitate.
Din cauza dificultăților financiare și pentru că nu are niciun venit, supraviețuind numai din salariul soției sale, susține că nu și-a permis închirierea unui mijloc de transport pentru a efectua mai multe transporturi cu sacii de moloz.
Se mai arată că a fost sancționat pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. b din H.C.L. nr. 79/2002, care însă nu sancționează depozitarea pe domeniul public a molozului, ci deteriorarea, murdărirea străzilor, trotuarelor, aleilor, monumentelor, statuilor, fântânilor arteziene, mobilierului urban, ziduri, aparate de joacă, terase din locuri publice, inclusiv cimitire.
Petentul mai susține că este pentru prima dată când execută o astfel de lucrare la apartamentul său, iar reaua sa credință nu poate fi reținută.
A solicitat ca instanța să facă aplicarea disp. art. 11 din OG 2/2001 care stipulează că eroarea de fapt înlătură caracterul contravențional al faptei, motivat de faptul că a fost indus în eroare, considerând că poate efectua transportul molozului la groapa de gunoi după ce termină întreaga lucrare, urmând ca din raționamente financiare să efectueze un singur transport.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii de 300 lei cu avertisment, ținând seama de gravitatea redusă a faptei, de faptul că nu are experiența și cunoștințele necesare pentru a i se imputa necunoașterea legislației în vigoare și de condițiile financiare ale familiei sale ( petentul fiind șomer și soția sa având un venit redus).
În drept a invocat disp, OG 2/2001.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
A depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat și HCL nr. 79/2002 ( filele 5-13).
Legal citată, intimata nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca nefondată, deoarece procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și sancțiunea a fost aplicată în mod corect.
Intimata a arătat că susținerile petentului nu pot fi reținute, având în vedere că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, cu atât mai mult cu cât petentul a fost de față la întocmirea actului sancționator, a recunoscut fapta comisă și a semnat de primire a actului, iar toți cetățenii au obligația legală de a păstra curățenia în locurile publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C.pr.civ, O.G. nr. 2/2001 și H.C.L. nr. 79/2002.
Intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților.
A depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat ( fila 18).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1, alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 1, pct.1 și 3 C. Proc. Civ., fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G..
Plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiind comunicat petentului la data încheierii acestuia, 18.01.2012 (fila 18), iar acțiunea a fost înregistrată de petent la instanță la data de 30.01.2012 (fila 1).
În cauză, la termenul de judecată din data de 31.01.2013, a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator existent la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.01.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 300 lei pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. c din H.C.L. nr. 79/2002.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 18.01.2012, ora 10, petentul a depozitat pe domeniul public aferent blocului L3 de pe . G. mai mulți saci cu moloz, provenind din amenajarea locuinței, dăunând esteticii și curățeniei.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._/18.01.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea, procesul-verbal este semnat de petent și cuprinde obiecțiunile formulate de acesta cu prilejul întocmirii sale.
Nu poate fi reținută susținerea petentului potrivit căreia încadrarea faptei a fost făcută eronat, iar procesul-verbal cuprinde contravenția săvârșită la art. 10 lit. b din HCL nr. 79/2002, deoarece din examinarea acestuia, se observă că petentul a fost sancționat pentru fapta prevăzută de art. 10 lit. c din H.C.L. nr. 79/2002.
Astfel, art. 10 lit. c din H.C.L. nr. 79/2002 prevede că persoanele fizice și juridice au obligația să nu depoziteze pe trotuare, străzi, alei sau alte spații aparținând domeniului public mărfuri, ambalaje, moloz, gunoi și deșeuri de orice fel ce dăunează esteticii, curățeniei și îngreunează desfășurarea normală a circulației.
Conform art. 29 lit. b din același act normativ, fapta constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 300 la 1.000 lei.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție . nr._/18.01.2012 este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța apreciază că procesul-verbal este întemeiat, deoarece petentul a depozitat sacii cu moloz într-un loc public, petentul admițând acest aspect prin însăși acțiunea formulată, susținând însă că s-a aflat în eroare de fapt, deoarece a considerat că poate efectua transportul molozului la groapa de gunoi după ce termina amenajarea apartamentului.
Instanța are în vedere că potrivit art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, eroarea de fapt duce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei. Legea nu definește însă eroarea de fapt, astfel cum o face art. 51 Codul penal.
Instanța urmează să aplice prin analogie dispozițiile acestui articol, având în vedere apropierea dintre cele două materii, urmând să analizeze dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a fi reținută această cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.
Eroarea de fapt presupune necunoașterea sau cunoașterea greșită de către făptuitor, în momentul comiterii contravenției, a existenței unei stări de fapt, situații sau împrejurări de care depinde caracterul contravențional al unei fapte.
Nu se poate susține incidența în cauză a erorii de fapt, întrucât în situația în care petentul cunoștea faptul că nu putea depozita sacii de moloz pe domeniul public aferent blocului L3 de pe . G., arătând că urma să-i depoziteze la groapa de gunoi a orașului G. după terminarea întregii lucrări de renovare a apartamentului, este evident că acesta nu a dorit să-i transporte pe rând, ci doar la sfârșitul efectuării lucrării, situație ce nu echivalează cu eroarea de fapt.
Chiar plecând de la prezumția că petentul nu a intenționat săvârșirea unei contravenții, ci doar a depozitat temporar acei saci cu moloz pe domeniul public, acesta nu este exonerat de răspundere pentru fapta săvârșită, având în vedere că în materie civilă și contravențională răspunderea este antrenată chiar și pentru culpa cea mai ușoară.
Cu toate acestea, relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimată, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, administrează toate probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Din perspectiva individualizării sancțiunilor contravenționale, instanța reamintește că este de principiu faptul că o sancțiune se aplică începând cu avertisment și minimul său legal, doar în cazul în care se rețin circumstanțe agravante, ea putând fi majorată.
În cauza de față, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei, dar în raport de împrejurările cauzei, care prezintă un grad mic de pericol social, de faptul că prin modul în care a procedat, acesta nu a urmărit un scop ilegitim și ținând cont și de împrejurările săvârșirii faptei –molozul fiind transportat la rampa de gunoi a orașului după terminarea lucrării de amenajare a apartamentului – instanța apreciază că sancțiunea cu amendă în sumă de 300 lei este nejustificată, sancțiunea amenzii urmând a fi înlocuită cu avertisment.
Instanța apreciază că această sancțiune este de natură să ducă la restabilirea ordinii și să atenționeze petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, astfel încât pe viitor să respecte dispozițiile legale.
În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să dispună înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.01.2012 cu avertisment, urmând a fi menținute restul dispozițiilor procesului-verbal . nr._/18.01.2012.
Totodată, instanța urmează a atenționa petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda ca pe viitor să respecte dispozițiile legale și să nu mai săvârșească fapte contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. S. L., domiciliat în G., .. 4, ., . cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G., ..
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.01.2012 cu avertisment.
Atrage atenția contravenientului să respecte dispozițiile legale și să nu mai săvârșească fapte contravenționale.
Menține restul dispozițiilor procesului-verbal . nr._/18.01.2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AM/tehnored.CD
5 ex./04.04.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
