Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 5080/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 13 Decembrie 2013
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea solutionarii plangerii contraventionale formulata de petentul M. N. V. împotriva procesului verbal de contraventie emis de intimata POLIȚIA L. G..
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data 06.12.2013, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, 13.12.2013, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, petentul M. N. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.02.2013 de Poliția L. G., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a dorit să se întâlnească cu niște prieteni și văzând că nu sunt în fața blocului s-a deplasat către școală pentru a vedea dacă sunt acolo. Precizează petentul că nu i-a găsit acolo pe prietenii săi, iar în drum spre casă a fost oprit de un echipaj de poliție care l-a sancționat pentru că nu are voie să intre în curtea școlii.
Susține petentul că nu are bani să plătească amenda deoarece părinții lui nu muncesc.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
A arătat intimata că petentul a fost sancționat contravențional pentru că a intrat fără drept în curtea Școlii Generale nr. 3 „I.L. C.” G., deși fusese avertizat verbal în data de 20.02.2013, când a fost depistat și îndepărtat din zona școlii.
Precizează intimata că petentul a achitat amenda, fiind încă o modalitate prin care a recunoscut fapta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.02.2013 de Poliția L. G. (fila 3), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se că în data de 21.02.2013 a intrat fără drept în curtea Școlii Generale nr. 3 „I.L. C.” G., deși fusese avertizat verbal în data de 20.02.2013, când a fost depistat și îndepărtat din zona școlii.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991-republicată, constituie contravenție pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spațiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților comerciale, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, ambasadelor și reprezentanțelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe teritoriul României, precum și ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine.
Plângerea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
În privința prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, CEDO a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).
Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206C.civ.
Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel, prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6, practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției.
În cauză, nu se poate susține că petentul s-a aflat în imposibilitate de a se apăra. Petentul, prin formularea plângerii contravenționale a avut posibilitatea să facă apărări care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Însă, petentul nu s-a prezentat în instanță și nu a propus probe în apărare. De altfel, petentul, în motivarea plângerii, recunoaște fapta săvârșită
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contraventionala formulata de petentul M. N. V., domiciliat in Galati, ., ., împotriva procesului verbal de contraventie . nr._, emis de intimata POLIȚIA L. G., cu sediul in Galati, ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D./Tehnored.V.A.- 5ex.
13.01.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 5084/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3250/2013.... → |
|---|
