Plângere contravenţională. Sentința nr. 138/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 6564/233/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA GALATI
„Operator de date cu caracter personal nr. 8637”
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 138
SEDINTA PUBLICA DIN 11.01.2013
P. – D. G. N.
GREFIER - G. M.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect „plangere contraventionala” formulata de petenta S.C. H. H. SRL in contradictoriu cu intimatul I.T.M. Galati.
La apelul nominal efectuat in sedinta publica, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de grefierul de sedinta, care arata ca dosarul se afla la prim termen de judecata, intimatul a depus Intampinare, care a fost comunicata petentei, dupa care;
Instanța, având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin. 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, la ordine, au lipsit părțile
Instanța, avand in vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, în temeiul disp. art. 134 C.p.c., constata că este prima zi de înfățișare.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanta încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, concludente și pertinente pentru solutionarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o retine spre solutionare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fata, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în termen legal, la data de 11.04.2012, sub nr._, petenta S.C. H. H. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ G., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 23.03.2012 si exonerarea de plata amenzii de 1.000 lei aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că societatea are ca obiect de activitate taximetria, iar în ziua de 21.03.2012 a fost oprită în trafic mașina proprietatea societății, cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul B. G.. A precizat petenta că în urma controlului s-a constatat că societatea nu a deținut un certificat constatator în baza unei declarații tip pe proprie răspundere de la Biroul Unic din cadrul ORC, încălcând astfel prevederile art. 171 alin.1 lit. b din Legea nr. 359/2004.
Petenta a invocat că era vorba de o simplă declarație pe proprie răspundere despre care nu a știut că este necesară, astfel încât atingerea adusă normelor legale este minimă, neimpunându-se acordarea unei amenzi, un simplu avertisment fiind necesar, în condițiile în care societatea este înființată de doar jumătate de an, are doar doi angajați, abia face față cheltuielilor curente, iar aplicarea amenzii ar avea un impact considerabil bunei desfășurări a activității, ducând la blocarea acesteia, prin imposibilitatea plății salariilor și a furnizorilor mașinilor.
Petenta a depus procesul verbal atacat si a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivare, intimata a arătat că petenta a desfășurat activitatea de transporturi persoane în regim de taximetrie fără a fi solicitat autorizarea acestei activități din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, înaintea începerii activității, contrar prevederilor art. 171 din Legea nr. 359/2004.
A precizat intimata că procedura de autorizare se face pe baza declarației pe proprie răspundere depusă la biroul unic din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă tribunal, pe baza căreia se eliberează un certificat constatator.
Intimata a arătat că pentru celelalte neconformități (neasigurarea condițiilor pentru ca fiecare lucrător să primească instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, precum și ca sănătatea lucrătorilor să fie supravegheată prin medici de medicina muncii, lipsa examenului medical la angajare pentru doi lucrători, care au fost instruiți la angajare de administratorul H. F. care nu absolvise niciun curs de formare în domeniul securității și sănătății în muncă, nerespectarea art. 8 alin. 1-4 din Legea nr. 319/2006 în privința activității de prevenire și protecție), societatea a fost sancționată cu trei avertismente.
A mai arătat intimata că necunoașterea legii nu o poate exonera pe petenta de răspundere, că societatea nu a intrat în legalitate timp de jumătate de an, că sancțiunea a fost corect individualizată, ba chiar agentul constatator a dat dovadă de clemență aplicând trei avertismente și o singură amenda.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 319/2006, O.G. nr. 2/2001, HG nr. 500/2011, Codului Muncii, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata a depus în copie, procesul verbal de control nr._/22.03.2012 și anexele acestuia, procesul verbal de contravenție, delegația și tematica de control, dovada înmânării invitației la control, împuternicire nr. 2/22.03.2012, notă de transport și adresă de înaintare, contract de prestări servicii de dispecerat taxi nr. 129/15.03.2012, fișa instruire a lucrătorului B. G., adresă răspuns către ITM G..
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 23.03.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin.1 din Legea nr. 359/2004, reținându-se în sarcina sa încălcarea obligației prevăzute de art. 171 alin.1 lit. b din Legea nr. 359/2004, precum și cu trei avertisment pentru încălcările art. 8 alin.1 lit. b, art. 13 lit. j, art. 20 alin.1 lit. a din Legea nr. 319/2006.
În urma controlului din 21.03.2012 și 22.03.2012 s-a constatat că petenta desfășura activitate de transporturi persoane în regim de taximetrie fără a fi solicitat autorizarea acestei activități din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, înaintea începerii activității, contrar prevederilor art. 171 din Legea nr. 359/2004, nu organizase activitatea de prevenire și protecție, nu asigurase examen medical la angajarea în muncă pentru lucrătorii Terze C. și B. G. și Huma F., nu asigurare condiții ca lucrătorii să primească instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă.
Analizând procesul-verbal de contravenție sus-menționat sub aspectul legalității, instanța apreciază că au fost respectate condițiile impuse de către dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție atacat, instanța apreciază că situația de fapt a fost reținută corect și cu respectarea dispozițiilor legale, de către agentul constatator.
Instanța reține că din întreaga reglementare în materie contravențională rezultă ideea că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, ce izvorăște din presupunerea, de asemenea relativă, că agentul constatator, ca însărcinat al statului, oferă suficiente garanții de moralitate, onestitate și de imparțialitate în activitatea de constatare a situației de fapt și de aplicare a sancțiunilor contravenționale.
Din analiza practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus). În cauză, procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentului îi revenea sarcina de a răsturna prezumția, propunând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.
Cu privire la administrarea acestor probe care sa sustina temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta constata ca in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instantele romane, orice persoana are dreptul de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele imputate, contraventia fiind chiar asimilata unei acuzatii penale (cauza A. c/Romaniei, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totusi, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se incadreaza in limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In aceste conditii, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Or, din probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei consemnate în procesul – verbal contestat.
Se mai impune a se reține că petenta nu a contestat situatia de fapt retinuta in procesul verbal, nu a formulat apărări cu privire la încălcările art. 8 alin.1 lit. b, art. 13 lit. j, art. 20 alin.1 lit. a din Legea nr. 319/2006, ci doar în privința contravenției prevăzute de art. 41 alin.1 din Legea nr. 359/2004, solicitând anularea amenzii sau înlocuirea ei cu avertisment. Pe cale de consecință, pentru a nu se pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut, instanța va analiza doar apărările petentei cu privire la această contravenție.
Astfel, instanța reține că, în vederea eliberării de către biroul unic din cadrul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal, a certificatului de înregistrare conținând codul unic de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de mențiuni, solicitantul are obligația să depună, o dată cu cererea de înregistrare și actele doveditoare, declarația-tip pe propria răspundere, semnată de asociați sau de administratori, din care să rezulte că persoana juridică îndeplinește condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii, pentru activitățile precizate în declarația-tip, conform disp. art. 15 alin.1 lit. b din Legea nr. 359/2004.
Biroul unic din cadrul OficiuluiRegistrului Comerțului de pe lângă tribunal, pe baza declarațiilor-tip prevăzute la art. 15, eliberează solicitanților certificate constatatoare care atestă că s-a înregistrat declarația-tip pe propria răspundere, din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii, pentru activitățile declarate, potrivit disp. art. 171 alin.1 lit. b din Legea nr. 359/2004.
Or, petenta nu deține un asemenea certificat constatator pentru că nu a depus declarația-tip pe proprie răspundere corespunzătoare, pentru activitatea de taximetrie, prevăzută distinct, deși desfășoară această activitate, astfel încât sunt întrunite și elementele constitutive ale acestei contravenții. Deși a fost sancționată în martie 2012, nici în luna ianuarie 2013, petenta nu a fost în măsură să depună la dosar dovada îndeplinirii acestei condiții, astfel încât în mod corect s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției.
Petenta nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea legii, mai ales în condițiile în care a desfășurat activitate vreme de jumătate de an până la a fi sancționată, fără ca în acest interval să reușească să îndeplinească toate condițiile prevăzute în legislația aplicabilă activității prestate.
În conformitate cu art. 1 alin. 6 din Constitutia Romaniei, "respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie". Astfel, există in drept principiul conform caruia "nimeni nu se poate scuza, invocand necunoasterea legii" (nemo censetur ignorare legem). In cazul in care ar fi admisa invocarea necunoasterii legii s-ar ajunge la o stare de instabilitate juridica si haos, fapt pentru care este general admisa prezumtia absoluta a cunoasterii legii. In baza acestei prezumtii, toti subiecții de drept trebuie sa cunoasca legile, prezumtia neputand fi rasturnata prin proba contrarie.
Petenta a încercat să acrediteze ideea că întrucât certificatul constatator se elibera în baza unei simple declarații pe proprie răspundere, atingerea adusă normelor legale în vigoare a fost minimă, prin urmare, probabil în aprecierea petentei putea nici să nu depună acea declarație, întrucât doar cerințele legale foarte dificil de îndeplinit merită a fi respectate. Această atitudine nu poate rămâne nesancționată, instanța apreciind că sancțiunile au fost corect individualizate față de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertisment, ținându-se seama de faptul că societatea petenta nu a făcut dovada existenței unor împrejurări excepționale care să justifice această sancțiune.
Conform art. 41 alin.1 din Legea nr. 359/2004, desfășurarea oricărei activități de către persoanele juridice prevăzute la art. 2, cu nerespectarea prevederilor prezentei legi, constituie contravenție și se sancționează, potrivit legii, cu amendă cuprinsă între 1.000 lei și 10.000 lei, prin urmare petenta a fost sancționată cu amenda minimă prevăzută de lege.
În condițiile în care s-a constatat că petenta a săvârșit numeroase nereguli, fiind sancționată cu trei avertismente și o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege, că argumentele petentei în sensul că prin plata unei amenzi de 1.000 lei s-ar putea ajunge la consecințe deosebit de grave, precum imposibilitatea plății salariilor sau a furnizorilor autovehiculelor folosite la activitatea de taximetrie, nu justifică înlocuirea sancțiunii cu avertisment, fiind chiar neverosimile, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulata de petenta S.C. H. H. SRL, cu sediul in Galati, ., .. 51, jud. Galati in contradictoriu cu intimatul I.T.M. Galati, cu sediul in Galati, ., nr. 46A, jud. Galati, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
„Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege”
Red.D.G.N.
Dact. G.M./ 5 ex./11.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9508/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 555/2013.... → |
|---|
