Plângere contravenţională. Sentința nr. 4124/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4124/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 4384/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4124
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S.-C. E.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. G. și pe intimata I.P.J. G., având ca obiect plângere contravenționala . nr._.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit, petentul solicitând judecarea și in lipsă in conformitate cu disp. art. 242 alin. ultim C.proc.civ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosarul cauzei la data de 08.04.2013, de către intimata, înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, după care,
Instanța constată conform disp. art. art. 134 C.proc.civ că este prima zi de înfățișare și părțile legal citate pot pune concluzii.
Instanța având in vedere disp. art. 159 indice 1 alin. 4 C.proc.civ constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanța considerând proba solicitata de către părți, respectiv proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă, cauzei, în temeiul disp. art. 167 C.proc.civ o încuviințează;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.02.2013 pe rolul acestei instanțe, sub Dosar nr._, petentul P. GILICA, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Biroul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.02.2013, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost sancționat în mod neîntemeiat și abuziv pentru depășire neregulamentară, precizând că în timp ce se deplasa pe .. G. a depășit pe linie discontinua un autoturism, pe sensul opus nefiind nici un mijloc de transport, după care a revenit pe banda sa de circulație.
Potrivit susținerilor petentului acesta a efectuat manevra de depășire, însă după ce a trecut de trecerea de pietoni.
Cererea nu a fost motivată în drept, petentul solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Deși legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Poliția Municipiului G. – Biroul Rutier nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 7).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 19.04.2013 instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 12.02.2013, petentul P. G. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 100, alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Fapta a fost săvârșită la data de 12.02.2013 ora 10:3 pe .. G., în timp ce petentul conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ .
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, petentul a efectuat o manevră de depășire a unui alt autoturism pe trecerea de pietoni din dreptul Școlii nr. 42, trecerea fiind marcată și semnalizată corespunzător, prin fapta sa punând în pericol circulația pe drumurile publice.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 12.02.2013, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea procesul-verbal fost semnat de către petent.
Instanța reține că petentul a semnat fără rezerve procesul verbal, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța apreciază că procesul verbal este întemeiat, din probele administrate în cauză și propuse de petent nerezultând o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă), precum și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Conform art. 120 alin. 1 lit. h și j din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice depășirea în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Aceeași interdicție de a depăși se aplică și în zona marcajului pietonal, semnalizată corespunzător.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.
Instanța nu poate reține ca întemeiată susținerea petentului în sensul că depășirea a fost efectuată pe trecerea de pietoni, ci după ce a trecut de această zonă, petentul neaducând probe în acest sens și neprezentându-se în fața instanței pentru a susține cele invocate.
Mai mult decât atât, instanța are în vedere și faptul că procesului verbal, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Referitor la sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege (4 puncte amendă) și sancțiunea complementară prevăzută de textul normativ incident în speță.
Totodată, instanța apreciază că aceste sancțiuni sunt justificate în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl reprezintă pentru siguranța circulației rutiere.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal contestat în prezenta cauză a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petentul P. G. apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. GILICA, cu domiciliul in G., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G., cu sediul în G., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.02.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.-C. EnacheElena M.
RedSCE /tehored. E.M/5 ex/26.04.2013
2 ex .>
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 22/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6560/2013.... → |
|---|
