Plângere contravenţională. Sentința nr. 151/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 151/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 13603/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 151
Ședința publică din data de 11.01.2013
Președinte – I. D.
Grefier – L. L. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea acțiunii civile având ca obiect ,,plângere contravențională” formulată petenta . SA, cu sediul în București, .. 29-31, sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat D. S., având sediul profesional în București, .-27, Corp A, 101, sector 1, în contradictoriu cu intimata A.-C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR G., cu sediul în G., . nr. 45, ..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.01.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2012 pe rolul Judecătoriei G. sub dosar nr._, petenta . SA, în contradictoriu cu intimatul Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor G. – C. Județean Pentru Protecția Consumatorilor G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din 02.07.2012, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.
Astfel, petenta a solicitat instanței suspendarea executării măsurilor complementare dispuse și admiterea excepției nulității procesului verbal de sancționare . nr._ din 02.07.2012, având în vedere faptul că în cuprinsul acestuia nu este indicată data săvârșirii faptei iar actul este lipsit de temei legal, cu consecința anulării acestuia.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că la data de 10.03.2008 a fost încheiat între P. B. și B. N. și B. N. Contractul de credit pentru nevoi personale nr._451348 în valoare de_ lei pe o perioadă de 120 de luni, contract care menționa, la art. 3.2, faptul că dobânda este variabilă în funcție de evoluția pieței financiar-bancare și/sau a costului finanțării și gestionării creditului.
În continuare, petenta a arătat că prin notificarea nr._/25.08.2008 înaintată debitorului i s-a adus la cunoștință acestuia faptul că rata dobânzii a fost modificată iar începând cu data de 19.09.2010, în conformitate cu prevederile OUG 50/2010 dobânda a devenit variabilă și revizuibilă la 3 luni, fluctuațiile acesteia în perioada 20.06._12 fiind datorate alinierii la dispozițiile OUG 50/2010.
Potrivit contestatoarei, aceasta a informat clienții cu privire la menținerea și aplicarea în continuare a condițiilor contractuale de creditare, valabile înainte de data intrării în vigoare a OUG 50/2010 și anume 21.06.2010, incluzând modificările impuse de lege, utilizând modalitățile de informare menționate și în Condițiile Generale de Afaceri ale Băncii și anume prin afișarea notificării nr. 109/07.01.2011 în unitățile teritoriale ale Băncii, la loc vizibil și prin postarea notificării pe website-ul Băncii la data 07.01.2011.
Petenta a arătat că conform art. II din Legea 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori:
(1) Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți.
(2) Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, arată petenta, ținând cont de faptul că aceasta nu a notificat, în termenul legal de 60 de zile de la . Legii 288/2010, clienții în vederea aplicării prevederilor contractuale, și nici domnul B. N. în calitate de client nu a notificat în scris P. B. asupra neaplicării OUG 50/2010 asupra contractului de credit încheiat între părți, creditul deținut de acesta din urmă este alineat la prevederile OUG 50/2010, nefiind necesară semnarea unui act adițional.
În continuare, petenta arată faptul că prin Declarația Acord înregistrată sub nr._/04.03.2008 și semnată personal de domnul B. N. în momentul depunerii dosarului de credit, acesta și-a exprimat în mod expres consimțământul față de faptul că P. B. România SA să prelucreze informațiile indicate la punctul 41 din respectivul document și a autorizat Banca să utilizeze informațiile menționate, pentru orice proceduri, prelucrări, evidențe ce pot fi generate în prezent și viitor. În aceste condiții, în situația în care se înregistrează restanțe, Banca poate informa clientul referitor la sumele datorate la numerele de telefon indicate. Astfel, potrivit contestatoarei debitorul a fost de acord cu privire la posibilitatea informării clienților prin sms-uri ori apeluri telefonice.
În ceea ce privește suma de 11 lei solicitată debitorului, petenta arată că în data de 19.06.2012 a fost actualizată dobânda, suma achitată de titularul contractului fiind insuficientă. Astfel la data de 19.06.2012 a fost înregistrată plata sumei de 466 lei, ulterior existând un disponibil de 0,15 lei iar rata lunară scadentă la 20.06.2012 era de 476,79 lei.
De asemenea, în ceea ce privește comisionul de administrare cont de curent, petenta menționează că începând cu data de 01.11.2009 a intrat în vigoare OUG 113/2009 privind serviciile de plată iar potrivit art. 119 al. 1 din acest act pentru contractele aflate în derulare, furnizorii de servicii au obligația să asigure în termen de 45 de zile de la . dispozițiilor contractuale cu prevederile titlurilor III și IV. În continuare, petenta arată că s-a conformat acestor prevederi postând pe pagina de web Condițiile Generale de Afaceri actualizare, prin același anunț clienții fiind invitați la unitățile teritoriale pentru a primi noile Condiții.
Totodată, a mai învederat petenta, că, în conformitate cu dispozițiile și jurisprudența C.E.D.O, intimata trebuie să facă dovada săvârșirii faptei contravenționale, petenta beneficiind de principiul „in dubio pro reo”.
În ceea ce privește cauzele de nulitate ale procesului verbal identificate, petenta arată că actul contestat nu prevede data săvârșirii contravenției, ci doar data încheierii iar potrivit corespondenței purtate cu consumatorul data săvârșirii contravenției ar fi 25.08.2008. Potrivit contestatoarei indicarea greșită a datei săvârșirii contravenției echivalează cu lipsa acesteia, fiind încălcate dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.
Totodată, petenta arată că procesul verbal este lovit de nulitate pentru motivul că nu cuprinde descrierea exactă a faptei, echivocul acesteia făcând imposibil controlului legalității . Astfel, se arată în plângere, organele CJPC G. nu stabilesc în ce sens încălcarea clauzelor art. 3.2 din contract, contravine prevederilor OUG 50/2010, nefiind indicat exact modul în care a-a săvârșit încălcarea clauzelor contractuale.
În continuare, petenta arată că fapta nu se încadrează în perioada legală de sancționare întrucât fapta s-a prescris. Astfel, potrivit art. 13 din OG 2/2001 este prevăzut un termen de prescripție general de 6 luni de la data săvârșirii faptei iar data ce urmează a fi reținută ca moment al săvârșirii faptei o constituie data de 25.08.2008.
De asemenea, petenta susține că fapta imputată nu se încadrează în textul legal indicat de intimată și anume cel al art. 7 lit. c lin. a 3-a din OG 21/1992 care stipulează că „prestatorii de servicii sunt obligați să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contract. Astfel, potrivit petentei această norma este aplicabilă contractelor de vânzare-cumpărare sau de prestare a diverselor servicii, acestea fiind contractele în care consumatorul plătește un preț.
În continuare, se menționează în plângere faptul că prin art. 35 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010 astfel cum a fost aprobat prin legea 288/2010 s-a prevăzut faptul că „se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislație”.
Petenta arată faptul că această prevedere nu este aplicabilă contractelor aflate în desfășurare potrivit art. 95 din același act normativ, după modificarea intervenită prin legea 288/2010, articol care prevede faptul că „prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.
Potrivit susținerilor contestatoarei, prin legea 288/2010 a intervenit o dezincriminare a acestei fapte, reținându-se incidența în cauză a principiilor art. 15 alin. 2 din Constituție care prevede principiul neretroactivității legii și a dispozițiilor art. 12 din OG 2/2001, astfel încât contractele încheiate de unitatea bancară anterior OUG 50/2010 nu intră sub incidența dispozițiilor art. 35 din OUG 50/2010 . În consecință, ca urmare a adoptării dispozițiilor dezincriminatoare, procesul verbal încheiat la data de 12.07.2012 este guvernat de dispozițiile legii 288/2010 ca lege mai favorabilă iar întrucât agenții contestatori au indicat un alt temei, procesul verbal este lovit de nulitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 21/199 și ale OUG 50/2010 modificat prin legea 288/2010..
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La cerere a fost atașat, în copie, procesul verbal contestat, contractul de credit, notificarea nr._/25.08.2008, declarația de Acord și graficul de rambursare (filele 25-55).
Petenta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Deși legal citată, intima nu a formulat întâmpinare.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Astfel, procesul verbal a fost întocmit la data de 12.07.2012 iar plângerea fost trimisă instanței, prin poștă la data de 20.07.2012
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 12.07.2012 încheiat de A.- CJPC G. (filele 25-30), petenta . SA a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 7 lit. c lin. a 3-a din OG 21/1992 sancționate potrivit art. 50 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Astfel potrivit anexei procesului verbal în urma reclamației numiților B. N. și B. N. potrivit cărora aceștia, deși sunt la zi cu plata ratelor în ultimele luni, după achitarea ratei lunare, primesc SMS-uri ori sunt sunați de reprezentanți ai băncii fiind informați că au rest de plată, la data de 03.07.2012 a avut loc o acțiune de control la sediul petentei din G..
În urma acestui control s-a constatat faptul că prin Contractul de credit pentru nevoi personale nr._451348 în valoare de_ lei încheiat pe o perioadă de 120 de luni, se prevedea o rată a dobânzii de 13,96% pentru primele 80 de luni și de 11,10% pentru ultimele 40 de luni.
Totodată, conform art. 3.2 din contract rata dobânzii este variabilă în funcție de evoluția pieței financiar bancare și/sau a costului finanțării și gestionării creditului iar noile rate ale dobânzii vor fi comunicate împrumutatului prin notificare scrisă și prin afișare la sediile unităților, prin notificarea nr._/25.08.2012 a petentei fiind notificată o astfel de modificare către reclamant, fiind realizat un nou grafic de rambursare.
Totodată, se arată în procesul verbal faptul că, conform extrasului de cont la data de 19.06.2012 petentul a depus suma de 466 lei, la data de 20.06.2012 a fost debitată suma de 287,52 lei cu titlu de rambursare dobândă și suma de 178,63 lei cu titlu rambursare principal credit iar la data de 26.06.2012 petentul a depus suma de 11 lei, la aceeași dată fiind debitată suma de 10,64 lei.
Prin adresa nr. 2059/11.07.2012 a petentei către CJPC G. se menționează că la data de 19.09.2010 în conformitate cu prevederile OUG 50/2010 dobânda a devenit variabilă și revizuibilă la 3 luni, componenta ratei dobânzii a devenit indicele de referință ROBOR la 3 luni+marja fixă a băncii 12.6%. În aceste condiții, se arată în adresă rata dobânzii a fost de 18,03& începând cu 19.06.2011, 18,51% începând cu 19.09.2011, 18,09% din 19.12.2012, 16,86 începând cu 19.03.2012 și 17,99% din data de 19.06.2012. Cu privire la informarea clienților cu privire la aceste modificări, banca a arătat că aceasta s-a realizat prin afișare la sediile băncii și postarea pe site-ul web.
Totodată, în anexa procesului verbal se arată că în adresa petentei se menționează că modul de înștiințare prin sms-uri și apel telefonic, aceste modalități sunt prevăzute în clauzele contractului mai precis la art. 13.20.
În concluzie, intimata arată în procesul verbal că, întrucât nu există niciun act adițional/notificare scrisă prin care petentul să fie înștiințat despre noul mod de calcul al dobânzii, singura notificare prezentată de bancă fiind cea cu nr._/25.08.2008 iar reclamanții nu au fost înștiințați cu privire la noile rate ale dobânzii pentru a se putea prezenta la bancă și a ridica noile grafice de rambursare, banca neputând prezenta nicio dovadă în acest sens cu privire la ultimele 5 modificări indicate mai sus, petenta se face vinovată de nerespectarea clauzelor art. 3.2 din contractul de credit și în consecință se face responsabilă de săvârșirea faptei sancționate de art. 7 lit. c lin. a 3-a din OG 21/1992.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.
Analizând sub aspectul legalității modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei persoană juridică, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, procesul verbal este semnat de un împuternicit al petentei și este ștampilat de aceasta.
În ceea ce privește excepția nulității procesului verbal pentru indicarea greșită a datei, instanța reține faptul că în anexa procesului verbal se face vorbire despre nerespectarea clauzelor contractuale în mod repetat în datele de 19.06.2011, 19.09.2011, 19.12.2011,19.03.2012 și 19.06.2012, date când au fost modificate ratele de dobândă fără a fi aduse la cunoștința debitorilor. Susținerea petentei potrivit căreia data săvârșirii contravenției este 25.08.2012, aceasta fiind data când a fost trimisă singura notificare de modificare a dobânzii de către bancă, este neîntemeiată, practic din cuprinsul procesului verbal reieșind că aceasta este singura dată când prevederile contractuale au fost respectate de petentă.
Totodată, în ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia fapta s-a prescris fiind depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG 2/2001 instanța apreciază că în ceea ce privește ultimele modificări și anume cele din 19.03.2012 și 19,06.2012 constatarea săvârșirii faptei este realizată în termenul legal.
În același timp, cu privire la motivul de nulitate datorat de lipsa descrierii faptei, instanța observă că și acesta este neîntemeiat descrierea faptei fiind realizată într-un mod detaliat în anexa procesului verbal.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia fapta nu se încadrează la textul legal indicat și anume art. 7 lit. c lin. a 3-1 din OG 21/1992 care stipulează că prestatorii de servicii sunt obligați să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contract, întrucât această norma este aplicabilă contractelor de vânzare-cumpărare sau de prestare a diverselor servicii, acestea fiind contractele în care consumatorul plătește un preț, instanța o apreciază că neîntemeiată. Astfel, instanța apreciază că interpretarea pe care contestatoare o face este nejustificată, această dispoziție fiind aplicabilă în cauza de față în care un prestator de servicii – în speță societatea bancară furnizoare de credite – nu respectă dispozițiile înscrise în contractele de credite încheiate cu clienții săi.
Cu privire la susținerea petentei potrivit căreia în cauza de față, ar fi aplicabile dispozițiile art. 35 respectiv ale art. 95 din OUG 50/2010 după cum au fost modificate prin legea de aprobare nr. 288/2010, instanța apreciază faptul că aceste dispoziții nu au relevanță în cazul de față, fapta imputată contravenientei nefiind cea de majorare a nivelului comisioanelor, tarifelor sau a spezelor. Astfel, fapta de nerespectare a obligațiilor contractuale privind notificarea valorii dobânzii, reținute în sarcina contravenientei, nu are nimic de a face cu dispozițiile OUG 50/2010 ori ale legii 288/2010.
În ceea ce privește cererea privind suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul verbal contestat, instanța constată faptul că nicăieri în cuprinsul acestui act nu se face vorbire despre dispunerea unei sancțiunii complementare astfel încât, pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea privind suspendarea aplicării sancțiunilor complementare dispuse conform art. 88 alin. 1 din OUG 50/2010.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2 din 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 7 lit. c liniuța a 3-3 din OG nr. 21/1992, instanța constată că la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție au stat constatările proprii ale agenților intimatei care în urma sesizării primite din partea debitorilor băncii, au apreciat că . nu și-a respectat obligațiile contractuale prevăzute la art. 3.2 din Contractul de credit potrivit căruia noile rate ale dobânzii vor fi comunicate împrumutatului prin notificare scrisă.
Analizând actele depuse la dosar și susținerile părților instanța constată faptul că potrivit dispozițiilor art. 3.2 din contractul de credit în cauză, societatea bancară avea obligația de a notifica valoarea dobânzii în ipoteza modificării acesteia. Potrivit acestei clauze notificarea va fi făcută în scris, nefiind făcută nicio precizare cu privire la alte modalități de înștiințate cum ar fi de exemplu afișarea pe site-ul băncii sau la sediile ori sucursalele acesteia.
În această privință, instanța constată că, cu toate că rata dobânzii a fost modificată în mai multe rânduri, petenta a notificat o singură dată clientul cu privire la acest aspect, la data de 25.08.2008 (fila 37), modificările ulterioare survenite odată cu alinierea la prevederile OUG 50/2010 (fila 32) nefiind aduse la cunoștința clientului prin notificare scrisă. Astfel, petenta arată faptul că în urma modificărilor aduse de OUG 50/2010 dobânda a devenit variabilă fiind compusă din indicele de referință ROBOR la 3 luni+marja fixă a băncii de 12,6%, iar în intervalul 19.06._12 modificarea dobânzii s-a datorat exclusiv modificării indicelui de referință ROBOR.
Instanța apreciază faptul că susținerea contestatoarei potrivit căreia valoarea indicelui ROBOR la 3 luni este publică fiind disponibilă și pe website-ul băncii, nu poate justifica lipsa notificărilor către client cu privire la modificarea dobânzii.
Astfel, cu toate că într-adevăr contractului de credit în cauză îi sunt aplicabile dispozițiile OUG 50/2010 întrucât clientul nu a notificat creditoarea în sens contrar în termenul de 60 de zile prevăzut de lege iar modificările dobânzii sunt astfel legale, petenta și-a încălcat obligația de notificare a clientului cu privire la modificarea ratei dobânzi. Cu alte cuvinte nu i se reproșează băncii faptul că a calculat diferit rata dobânzii în funcție de valoarea indicelui ROBOR ci faptul că nu a notificat clientului său noua modalitate de calcul și noile valori ale dobânzii de fiecare dată când acestea erau modificate.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia prin art. 13.20 din contract clientul este de acord cu primirea la sms-uri pe telefonul mobil din partea băncii, instanța apreciază că aceasta nu are nicio relevanță, sancțiunea nefiind dispusă pentru fapta de a notifica prin sms clientul cu privire la restul de plată.
In aceste condiții, instanța constata că în speță nu au fost respectate condițiile și clauzele contractuale mai precis dispozițiile art. 3.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale nr._451348 încheiat la data de 10.03.2008 între . SA și B. N..
Prin urmare, instanța apreciază că în mod justificat s-a considerat de către intimat că au fost încălcate dispozițiile art. 7 lit. c liniuța a 3-a din OG nr.21/1992.
Pentru toate aceste considerente arătate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta P. B. ROMANIA SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a măsurilor complementare aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.07.2012 ca neîntemeiată.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SA, cu sediul în București, .. 29-31, sector 1, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat D. S., având sediul profesional în București, .-27, Corp A, 101, sector 1, în contradictoriu cu intimata A.-C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR G., cu sediul în G., . nr. 45, ., ., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.07.2012, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.01.2013.
Președinte Grefier
RedD.I 16.01.2013 /Dact LB/ 5ex. 17.01.2013 .
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Sechestru asigurător. Sentința nr. 184/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 26/2013.... → |
|---|
